[Pe mici sau mari ecrane] Rares Abraham: Ne raportam gresit la aceste noutati tehnologice ca la niste masinarii care vin sa standardizeze procesul creativ

De mic copil, producatorul Rares Abraham, fondator 23 FILM, asociaza experienta vizionarii unui film cu o stare de confort si siguranta. Are o slabiciune pentru filmele anilor ’70 si cele sud-coreene, consuma filme aproape zilnic, pe o sumedenie de platforme online, in timp ce mersul la cinema a devenit mai rar, o sarbatoare.

Si, spune el despre sine, asta nu reflecta decat o evolutie venita din dinamica stilului de viata. Modul in care consumam filme nu le afecteaza in sine, esenta ramanand aceeasi, cu focus pe poveste si pe felul in care este spusa. 

Platformele de streaming si productiile lor sunt o oglinda a societatii globalizate, nu mult diferite fata de rolul cinema-ului din alte timpuri, crede Rares:

[...] aceste platforme nu fac altceva decat sa vina si sa ofere content extrem de diversificat catre o masa mare de oameni carora le ofera alternative vizuale si expresii ale unor identitati cu care, altfel, omul de rand nu s-ar putea intalni. Nimic diferit fata de cinema-ul clasic. 

Iar tehnologia si datele reprezinta noi moduri de a "potenta valentele creative", la fel cum in trecut script-doctorii, schemele de lumini sau miscarile de camera sustineau constructia precisa a anumitor perceptii in randul publicului.

Primele amintiri la cinema

Cinema-ul, sau mai bine zis filmele, exista in viata mea de mic. Tin minte inceputurile anilor ‘90. Eram la Cluj si aveam 7 ani. Matusa mea, care era studenta la Poli, locuia cu noi. Adora filmele vechi, muzica si teatrul. Datorita pasiunii ei, am inceput sa consum film. Vizionam impreuna filme aproape zilnic. Punctul culminant din saptamana era ziua cu Telecinemateca. Unele filme mi se pareau plictisitoare, altele ma captivau pur si simplu.

Lumile de dincolo de ecran erau fascinante. Un lucru si mai fascinant pentru mine era misterul copilului. Nu intelegeam cum un adult se poate transforma intr-un copil si poate juca rolul atat de bine. Ulterior am aflat cum…

Dupa, am descoperit cinematograful, cu care am fuzionat din prima. Nu mai tin minte titlurile vazute, insa un lucru era sigur: atunci cand ma uitam la filme, aveam o stare de confort si ma simteam in siguranta. De atunci incolo, n-am incetat sa asociez aceasta experienta cu o stare de bine.

Obiceiurile tale de consumat filme

Consum film aproape zilnic. Atunci cand sunt acasa, ma uit la filme folosind un device mobil, tableta. Nu am televizor. La cinema merg mai rar in ultima vreme. E ca o sarbatoare. Cum spuneam si mai devreme, pentru mine filmul este o stare, ma relaxeaza.

Indiferent de povestea in sine, de cota protagonistilor sau maiestria efectelor vizuale, filmul reprezinta o reintoarcere la o stare de bine. Pornind de la asta, cel mai la facil mod de a consuma film este prin intermediul platformelor online. Sunt mare amator de mixuri vizuale, in consecinta ma mut de la o platforma la alta, in functie de ce doresc sa vad in ziua respectiva. Diversitatea ma fascineaza, asadar am conturi pe mai multe platforme simultan.

Imi plac foarte mult documentarele, ca atare lucrez momentan la 2 proiecte in zona asta. De asemenea, filmele anilor ‘70 mi se pare ca au o poezie vizuala greu de egalat. Nu in ultimul rand, sunt mare fan al filmelor sud coreene. Particularitatea acestora consta in faptul ca raul niciodata nu piere. Revine obsesiv in poveste si in viata celor cu care are "chestiuni de rezolvat".

Filmele de actiune de serie B, cinema-ul european, filmele SF sau cele cu super eroi, filmele de moda si filmele la moda, sunt toate elemente ce compun un puzzle dinamic, in cautarea unor productii care sa spuna povestea unor lumi.

Dincolo de o abordare romantica, faptul ca mi-am schimbat obiceiul de a merge la cinema catre zona platformelor VOD nu arata decat o metamorfozare a unui comportament definitoriu personalitatii mele, in conformitate cu dinamica vietii pe care o am.

Cinema vs. streaming

Fiecare avem dreptul sa alegem ce credem ca e bine pentru noi. La cinema se vede si se aude mai bine. E de scoala veche si de atmosfera. Au "super fotolii ". Acasa in schimb, poti sa dai cu “skip" daca nu-ti place ceva. La cinema, poate fi scump in comparatie cu abonamentele pe care trebuie sa le platesti pentru platformele VOD. Generatia noastra (am 36 de ani) a crescut cu cinematograful. Noua ne place sala de cinema. Generatiile de dupa noi, insa, cresc cu Internet si free video, live streaming si Video-On-Demand.

Ceea ce pentru mine constituie un dat, pentru altcineva poate sa constitue o treaba insipida. Tine de perceptia fiecaruia si de contextul in care s-a format, asa cum peste cateva decenii, milenistii & zetistii de azi, vor fi doar o alta generatie apusa.

Daca la nivel social, senzorial si nu numai, cinema-ul poate bate rutina home cinema-ului, este oare posibil ca experienta anterior mentionata sa surclaseze o sesiune de vizionare de fime, intr-o zi de weekend, direct de pe canapea? Pijamalele si mancatul in pat sunt incluse in meniu, evident. Ganditi-va la asta!

La Oscar sau la Emmy?

Platformele de streaming nu sunt altceva decat o oglinda a societatii. La fel si productiile lor. Cum societatea traieste din plin fenomenul globalizarii, aceste platforme nu fac altceva decat sa vina si sa ofere content extrem de diversificat catre o masa mare de oameni carora le ofera alternative vizuale si expresii ale unor identitati cu care, altfel, omul de rand nu s-ar putea intalni.

Nimic diferit fata de cinema-ul clasic. Esenta ramane aceeasi, cu focus pe poveste si pe felul in care este spusa. Schimbarea survine din modul in care actul de cinema este consumat. Din acest punct de vedere, nu consider relevanta introducerea acestor productii intr-o categorie sau alta.

Dincolo de asta, in general premiile si categorisirea, ca expresie a succesului acceptat de industrie, tin mai degraba de trenduri perisabile care-si pierd valoarea in cativa ani, cu exceptia momentelor cand aplici in vederea obtinerii de fonduri pentru productii viitoare. Oscar sau Emmy conteaza mai putin, atata vreme cat ai o poveste buna. De ce nu amandoua?

Filmul inspirat din analytics

Daca e sa analizam anumite curente cinematografice sau anumiti autori, ne vom da seama de faptul ca multe din operele respective au fost executate dupa o anumita reteta, avand un scop precis - analitycs-uri in forma primara. Sa nu uitam de script-doctori, scheme de lumini, miscari de camera, combinatii specifice de culori, toate contribuind la constructia exacta a unor perceptii in randul publicului.

Mi se pare ca ne raportam gresit la aceste noutati tehnologice ca la niste masinarii care vin sa standardizeze procesul creativ, transformandu-ne in niste simple masinarii de executie. Cred ca lucrurile sunt intr-o continua evolutie si e bine sa ne folosim de tehnologie astfel incat sa potentam valentele creative.

Inca depinde de noi sa realizam povesti fascinante si relevante. Ramane de vazut daca viitorul o sa fie unul tehnologizat total sau daca vom mai gasi brese unde creativitatea umana sa conteze.

Ce isi doreste publicul vs. ce vrea artistul sa transmita

Nu cunosc pozitia artistului, nu ma consider unul. In schimb, stiu ce vrea publicul. Vrea sa vada povesti bine facute, indiferent de genul filmelor. Publicul nu doreste sa vada filme cu o problematica incerta si nici deliruri mediocre. O problema pe care multi refuza sa o accepte.

Aduc in discutie o expresie banala, dar extrem de actuala in acest context, care spune asa: “toata lumea are loc la masa”. Expresia are valoare, in sensul in care creatorul de film, atata vreme cat isi face temele si prezinta o poveste coerenta, isi va gasi inevitabil publicul doritor sa-i vada lucrarea.

Publicul se imparte in multe categorii, la fel si realizatorii de film. Atata vreme, insa, cat proiectele sunt expuse coerent si atragator pentru fiecare nisa in parte, consider ca "match-ul" este facut, premisele succesului fiind deja realizate.

Ca o concluzie, nu vad un conflict la mijloc.

Filmul pe plan local

Au aparut si alt fel de productii fata de cele din zona festivaliera, a cinema-ului de autor. Ciorba dispare usor, apare culoarea, muzica si umorul contemporan. Semn de maturitate si normalitate. Consider ca un cinema facut pentru public este la fel de necesar ca cel de autor.

Evolutia industriei de film

Tehnologia produce schimbari majore la care va trebui sa ne adaptam. Problema in cazul meu, se pune astfel: cum ma raportez ca producator, la o industrie cinematografica care se misca destul de greoi fata de revolutia tehnologica infometata de suprematie? Fascinatia imi apare inca o data in cale, insa de data asta miza e in plan real.