Nu știu dacă v-ați dat seama, dar se face DTP și în alte locuri în afară de București. Chiar dacă funcția lui Daniel Gîrbea sună un pic altfel-Motion Graphics Designer – jobul vine „cu de toate”. În cadrul agenției ieșene Electromicina, parte a WINK Public Multimedia, Daniel a lucrat cu drag la personalizarea stațiilor de transport comun din oraș, pe care le-a „tapetat” cu fotografii cu animale și ceva mai en-gros pentru evenimente corporate:
Cel mai mult am lucrat pentru o conferință ieșeană de IT – DevExperience, la care vizualurile făceau anul ăsta referință și la venirea Papei. Aproximativ 40 de zile am lucrat. Cât un post cu dezlegare.
Crede că învățarea cea mai bună ți-o faci singur și nu-i place să lase proiectele neterminate, chiar dacă timpul și presiunea unor clienți îi mai taie din elan. Vorba lui, nu ar strica să mai pună mâna și ei pe un manual de identitate, din când în când. Altfel, indie-rock și alternative la birou, fotografie ca pasiune și multă răbdare.
Pentru că DTP nu există în DEX
Am să zic preventiv că, pentru mine, DTP-ul este un rol pe care orice graphic designer cu experiență trebuie să știe cum să îl joace. Cumva esențial în livrarea profi a oricărui tip de material către client. No pressure. :)
Văd zona DTP ca pe una dintre cele mai up to earth ramuri ale graphic designului care se asigură că ceea ce visăm noaptea arată bine materializat a doua zi, ori în print, ori în digital.
De la primul contact la primul job
Drept student al Facultății de Comunicare și Relații Publice din Iași, am prins gustul advertisingului și atracția pentru claritate iar oportunitățile apărute prin concursurile și proiectele asociației Prime m-au inițiat în design și DTP. În urma realizării vizualurilor de promovare pentru un astfel de concurs am ajuns să fiu racolat de către agenția în care lucrez și pus la treabă, pe bune!
Am învățat că trebuie să-ți iei tot timpul din lume când pregătești pentru print, fiindcă s-ar putea să te coste. Și că e partea care cere foarte multă migăleală. M-au surprins foarte plăcut colegii, când am ieșit să bem vin cu bule în prima stație personalizată de care m-am ocupat la de A la Z. Nu știu dacă și-au dat seama ce-au făcut!
Astăzi sunt Graphic Designer, specializat în Motion Graphics, însă DTP-ul face parte din ADN-ul ocupațional. Asta dacă vrei și să finalizezi proiectele începute.
Unde se învață meseria asta?
Nu știu dacă cineva își mai dorește azi cu ardoare să devină DTP-ist sau mai degrabă cei care vor să ajungă graphic designeri sau videographeri buni trebuie să-și îmbogățească experiența cu cunoștințe de DTP. Însă, ca să te descurci admirabil în 2019, ai nevoie de multiple skills și într-o agenție, această abilitate este valoroasă.
Recomandarea mea ar fi ca orice designer wannabe să înceapă de la studiul culorilor și a tehnicilor de a le reda pe acestea în print. Tehnicile de imprimerie sau cum funcționează o imprimantă ar fi pașii următori. Facultățile îți pot pune cel mult o oarecare bază teoretică. Aceasta nu se aplică tot timpul. Însă până nu vezi cu ochii tăi și până nu te lovești de problemă, nu știi nimic.
Consider că e mai bine să fii autodidact decât să-i aștepți pe alții să te îndrume. Pe mine cel mai mult m-au ajutat oamenii din jurul meu de la care am avut ce să învăț și care au avut și au răbdare.
Instrumente de lucru
Sfânta Treime: After Effects, Illustrator și Photoshop.
Deși trăim în 2019, fiecare tipografie, serigrafie sau studio de print vine cu cerințe proprii și încă mai sunt mulți care insistă să folosescă anumite softuri depășite. Culorile încă ies diferit în funcție de tipografie și e oarecum amuzant să nu putem stăpâni asta cu atâta tehnologie între noi.
Workflow & lupte de culise
E grabă?/ Right away!/ E o căruță de teeeext!/ Facem!/Cât de tare e nevoie de mine?/ No worries!/ Done. Evident că mă înțeleg cel mai bine cu Creația, fiindcă avem același sânge-n vine și frați vom fi, plus că mă apreciază că văd orice eroare de la distanță. Și la fel de evident este că, pe partea de client service e mai mare încordarea fiindcă în timp ce eu vorbesc de soft skills - toată lumea se grăbește și, de fapt, nu e timp.
Zile și nopți pentru cel mai lung proiect
Cel mai mult am lucrat pentru o conferință ieșeană de IT – DevExperience, la care vizualurile făceau anul ăsta referință și la venirea Papei. Aproximativ 40 de zile am lucrat. Cât un post cu dezlegare. M-au motivat și conceptul amuzant și faptul că nu-mi place să las lucrurile neterminate. Și cel mai funny a fost când am descoperit că dacă îți pui punga personalizată în cap, aia care duce promoționale, poți să arăți ca o înaltă față.
Tipar de pus în ramă
Mi-a plăcut tare să lucrez pentru DevExperience fiindcă, la fiecare ediție, conceptul era inspirat dintr-un subiect de actualitate și adus amuzant în zona IT. Și mi-a mai plăcut din tot sufletul ediția a 2-a din WINK & The City, în care am personalizat mai multe stații de călători cu lucrări cu animale sălbatice ale unor fotografi ieșeni excepționali. Aici am îmbinat 2 pasiuni proprii – designul și fotografia și sunt foarte impresionat de reacțiile audienței la campanie.
Cand clientul cere ciudățenii
Cred că a fost unul dintre primele proiecte la care am lucrat. Era vorba de un clip animat pentru OOH care făcea reclamă la un depozit cu marfă foarte ieftină, începând de la 1 leu. După ce au refuzat propunerea noastră inițială și au venit ei cu varianta lor, au insistat foarte mult să pun imaginea unui dolar alături de textul ”de la 1 leu”. A ieșit fix ce-au vrut și peste 3 luni de zile ne-au rugat să punem varianta noastră :))
Ce ar merge schimbat
Mi-ar plăcea să existe mai multă educație vizuală la nivel de client și mai multe restricții de bun simț în OOH. Suntem atât de mult expuși la design prost, vizualuri greșite și implementări pe jumătate încât standardele sunt foarte scăzute. Sunt foarte mulți clienți care nu au văzut în viața lor un manual de identitate și au așteptări foarte low de la designerii cu care lucrează și de la agenții.
Consider că profesionalismul, în design, ne-ar putea ajuta foarte mult – de la felul în care arată materialele pe care le distribuim la felul în care ne simțim când mergem spre locul de muncă și vedem firmele luminoase sau reclamele cu care ne întâmpină orașul și pe care beneficiarii au cheltuit mult să le implementeze.
Muzica pe care se rezolvă totul
Ascult multe genuri de muzică. De la clasică la retro, cum se pune în Apollo111 vinerea! Însă cel mai des lucrez pe indie-rock sau alternative.