[Din spatele camerei] Radu Voinea: Ar fi ideal daca un DOP ar fi vazut ca mai mult decat un executant care poate sa faca o imagine eye candy

Continuam seria dedicata oamenilor care duc greul pe umar cand e vorba de filmat, si nu ne referim aici la discutiile cu clientul, ci la camera de data asta. Ca-i Alexa sau Amira (asa le cheama pe sculele astea mai noi), esential e sa iasa treaba buna pana la capat si spotul, filmul sau clipul sa arate impecabil. 

Dar oare se poate filma ceva decent cu telefonul in 2019? Ceva de aratat la TV, pe YouTube si la prieteni pe Facebook si sa nu para improvizatie? Radu Voinea, DOP, a avut cateva incercari si rezultatele le puteti vedea mai jos.

„De fapt, chestia asta cu a face ceva de calitate cu bani putini a devenit un fel de reteta si se practica din ce in ce mai mult”.

Radu pregateste doua filme, are in portofoliu participari la festivaluri, spoturi pentru WWF, Lidl sau KFC, si cu el am povestit despre ce-l inspira, de ce nu sunt vazuti DOP-ii romani inca la nivelul celor de afara, dar si despre relatia timp–viteza intr-o lume in care perfectiunea are cele mai scurte deadline-uri, aia a reclamelor.

Cine-a pus camera-n drum...

Am terminat licenta si masterul in imagine de film si tv din cadrul UNATC – Bucuresti in 2010, respectiv 2012.

Am inceput sa filmez prin liceu, cu telefonul, cand descoperisem tot felul de unghiuri ciudate si tot felul de montaje direct din telefon. Nu stiam ca exista facultate de imagine de film, nu stiam ca exista un operator de film. Credeam ca toate lucrurile astea sunt facute de catre un regizor. Am gasit intamplator facultatea care mi se potrivea cel mai bine in timp ce voiam sa ma fac actor sau regizor de film.

Am fost la toate cursurile si am pus pret foarte mare pe facultate si pe studiu. Pentru mine, nu au existat jumatati de masura. Apoi, cumva, toate au venit de la sine.

Sculele unui Director of Photography. Preferinte personale

In ultima perioada am filmat foarte mult cu Alexa Mini si Amira. Intotdeauna am avut incredere in camerele produse de Arri. Le stiu limitele, dar stiu si cum sa scot potentialul.

Au aparut noi camere pe piata si sunt nerabdator sa le incerc. Dar sa existe si bugetul pentru asta. Imi place sa folosesc diferite seturi de obiective pentru fiecare proiect. Fiecare set are un look propriu si asa cred ca ar trebui sa aiba si proiectul respectiv.

Se poate calitate cu bani putini?

Am si filmat ceva pentru online cu telefonul. Regizat de Matei Mocanu. 

Cred ca se poate filma un spot cu telefonul, dar cu un buget ceva mai maricel ca sa arate bine :) Asa cum au facut aici:

Se poate face ceva de calitate cu bani putini azi, dar cu un subiect foarte bun si cu foarte multi prieteni in multe departamente. Si depinde ce intelegi prin calitate nowadayz, ceva primit si premiat in multe festivaluri, ceva cu multe views pe Staff Pick pe Vimeo sau cu multe like-uri pe Facebook?

De fapt, chestia asta cu a face ceva de calitate cu bani putini a devenit un fel de reteta si se practica tot mai mult. Pentru ca bugetele tot scad, camerele sunt din ce in ce mai avansate si mai sensibile la lumina scazuta, deci si lista de lumini scade ca sa se incadreze in buget, si se practica acest look mai realist, mai cinematic, mai cautat, mai documentar. Este un trend.

Cum e cu munca in echipa?

Depinde, am avut si situatii in care am avut o comunicare foarte buna si in detaliu cu agentia - si a fost foarte fun. De cele mai multe ori, coordonarea este treaba regizorului si a producatorului. In general, nu ma bag. Si de cele mai multe ori sunt concentrat pe cadru si prefer sa las socializarea pentru finalul proiectului.

Regizori preferati

Am fost binecuvantat sa lucrez cu regizori foarte talentati cu care am comunicat foarte bine si cu care, de la proiect la proiect, am incercat si incercam lucruri noi. Cu majoritatea regizorilor cu care lucrez, pastrez o relatie bazata pe respect, incredere si constructie. Mi se pare foarte important sa construiesti si sa inveti din greseli si de asta, de multe ori, cand mai am ocazia, mai discut chiar si dupa ce s-a incheiat proiectul despre ce n-a mers sau ce ar fi putut merge mai bine.

Din afara, urmaresc mai multi DOP-i decat regizori. Desigur, urmaresc evolutia lor cu regizorii cu care lucreaza, care de multe ori sunt aceiasi. Aici sunt extrasi cativa la intamplare din fiecare categorie.

Kahlil Joseph:

Hiro Murai, care de curand a inceput sa regizeze si pentru seriale de televiziune (Atlanta, Legion).

Emmanuel Adjei:

Pe film, imi plac Paolo Sorrentino (La Grande Bellezza), Joon-ho Bong (Okja), Andrey Zvyagintsev (Leviathan).

Proiecte de vis

Am avut sansa sa lucrez la multe spoturi ofertante din punct de vedere vizual in ultima perioada. Unul dintre ele este pentru WWF.

Altul este un video de promovare pentru TIFF:

Ambele sunt regizate de Anton Groves.

Am mai lucrat la cateva mini-serii pentru online care mi se pare ca au fost ofertante si au iesit destul de nice. O mini-serie de 4 episoade pentru Lidl, regizate tot de Anton Groves:

Si cateva miniserii pentru KFC , regizate de Ion Cojocaru:

Din seria proiectelor de suflet, mentionez un videoclip pe care l-am filmat de curand, regizat de Irina Alexiu, pentru care am experimentat ceva destul de tare. Am filmat cu camera pe verticala, pe anamorfotic pentru a ne folosi de intreaga marime a senzorului si pentru a scoate un format final de 16:9. Stiu, suna un pic ciudat, dar are sens. Here it is: 

Momentan pregatesc doua lungmetraje, unul in Romania si celalalt in Thailanda. Mai multe nu am voie sa povestesc :D

#selfpromo

Incerc sa fiu cat mai selectiv cu proiectele pe care le urc pe diferite platfome. Pe Vimeo pun proiectele video, iar pe Instagram am un cont de artist pe care mai pun chestii artistice si fotograme din ce filmez.

De curand, m-am hotarat sa fac o diferentiere intre contul personal si contul de DOP prin care sa-mi promovez doar fotograme din ce filmez si lucruri care tin de meserie. N-as vrea sa le mai amestec. Asa a luat nastere #fotosensibil. Sper sa functioneze. Iar un rezumat al tuturor celor de mai sus, cand mai am timp, il pun pe site-ul personal.

Facebook nu mi se pare o platforma potrivita de promovare; doar, poate, de "informare" ca ai participat la un proiect. Plus ca asa mai vede si mama ce mai lucrez si da share neconditionat <3 

Sa fii DOP, cu bune si cu rele

Domeniul DOP de la noi nu mi se pare inca unul de elita, comparand cu piata de afara. Nu mi se pare ca DOP-ii romani sunt vazuti international la un nivel comparabil cu alte tari (Polonia, UK, Franta, Norvegia etc). E doar o parere pesimista si o observatie pe care am avut-o de-a lungul anilor. Cred ca ar fi ideal daca un DOP ar fi vazut ca mai mult decat un executant care poate sa faca o imagine eye candy care sa se incadreze si intr-un buget oarecare - si, mai nou, intr-un timp cat mai scurt si aproape insuficient.

Cred ca este si un rezultat a ceea ce se cere unui DOP aici, ce asteptari sunt de la el pentru a livra un job. De asta, uneori se cauta echipe regizori-DOP din afara tarii pentru a aduce un look mai premium pentru un anumit job. Eu cred ca, cu putin efort, se pot face lucruri de calitate si cu oamenii nostri.

Vorbind din perspectiva unui DOP care, in momentul de fata, filmeaza majoritar proiecte publicitare si experimenteaza cat de mult poate, incercand sa gaseasca solutii pentru orice probleme sau neajunsuri, nu sunt foarte multe lucruri pe care le-as schimba. Sau poate m-ai prins intr-o perioada mai buna. :)

Cred ca este foarte important networkingul in vremurile astea. Mi-ar placea sa existe mai multa colegialitate intre tinerii din breasla si mai multa vizibilitate pentru DOP-ii romani in afara.

Un sfat, doua, trei pentru cine se apuca de filmat

Sunt foarte multi DOP-i talentati la noi, fara indoiala, si DOP-i tineri. Intotdeauna va fi loc pentru cei pasionati. Sunt deja foarte multi tineri pe piata care lucreaza. Pe de alta parte, niciodata nu se va compara un tanar newcomer cu cineva care are foarte multi ani de experienta in spate. Ca volum da, e bine sa lucreze cat mai multi si cat mai mult. Dar la calitate trebuie lucrat si mai mult, cred eu.

Ca tanar DOP, cred ca iti trebuie foarte multa pasiune si rabdare; apoi, trebuie sa stii ca experienta este direct proportionala cu munca.

Sunt atatea festivaluri de film (Camerimage, Berlinale, Sarajevo, Manaki Brothers etc.) unde poti intalni oameni din domeniu pentru un schimb cat de mic de knowledge. Pe mine m-a ajutat foarte mult participarea la aceste evenimente; pe langa faptul ca mi-am facut prieteni in diferite colturi din lume, am putut sa-mi validez ca nebunia mea nu este doar a mea, ci este impartasita si de alti oameni din alte culturi. That kept me going.

Cineva zicea ca "bunul gust se educa vazand lucruri excelente". Vazutul cat mai multor filme, imagini in miscare sau nu, filme care iti plac... si chiar si care nu iti plac. Pasiunea este mai puternica decat experienta, ea se reflecta in absolut fiecare fotograma, in felul in care misti camera, in felul in care luminezi si transmiti fiecare atmosfera din poveste.

Foarte multa lume se inspira din lucruri excelente, dar cred ca cel mai important este sa-ti gasesti vocea si ceea ce te defineste. Eu cred in identitatea fiecarui artist / DOP, care ar trebui cautata si slefuita inca de la inceputuri.

Va urma...

Vad tot mai multa libertate in abordare. Comunicarea se face tot mai mult prin video, prin imagini in miscare si acestea se propaga in online prin diverse platforme.

Telefonul a devenit un fel de expansion pack pentru om, ceva fara de care nu te poti lipsi. Eu cred ca se va plusa tot mai mult pe mediul online pentru consumul video-urilor pe telefon sau, prin streaming, pe TV. Nu sunt un mare fan al filmatului pe verticala, dar sunt proiecte unde se cere acest format in mod deliberat si direct.

Sunt si proiecte in care, asa cum pe vremuri se incadra pentru doua formate, sau se avea in vedere faptul ca proiectul va fi lansat si pe alte platforme precum cel de televiziune si cel de cinematograf, acum, se incadreaza si pentru formatul de telefon (9:16 sau 1:2 sau 1:1). Eu ma bucur ca exista diferenta asta, pentru ca ecranul de cinematograf nu se poate roti pe verticala (haha).

Din punct de vedere al abordarii, ecranul de telefon te forteaza sa filmezi lucruri mari, de aproape, personaje in prim plan, detalii. Ceva ce este specific spoturilor pentru ca se poate transmite informatia intr-un timp mai scurt. Probabil, cu timpul, chiar se vor sari unele incadraturi. Nu poti sa arati un peisaj pe ecranul vertical al telefonului, dar nici pe modul orizontal, oricata rezolutie ai avea. In consecinta, pot aparea noi metode de abordare. Ramane de vazut.