La Colegiul Național Costache Negri din Târgu Ocna zeci de elevi de gimnaziu testează tehnici artistice vechi de o sută de ani pentru a-și dezvolta mușchii creativității și antrena libertatea. Proiectul Cerc Bauhaus dezvoltat de Asociația 37 (Luiza Zamora, Irina Bălan, Alexandra Țuțuianu, Adrian Cristescu, Mihnea Cristescu, Șerban Bonciocat, Paul Danciu) este o adaptare a activităților de familiarizare derulate de echipa de agenți Bauhaus cu elevi din Berlin, după curiozitățile, nevoile și dorințele copiilor români.
Pe lângă principiile predate de Johannes Itten, Laszlo Moholy-Nagy și Joseph Albers care au pus bazele curentului Bauhaus, elevii din Târgu Ocna au alături artiști contemporani români precum Dan Perjovschi sau Lea Rasovsky care îi învață despre forme diferite de exprimare artistică și despre importanța artei sustenabile, benefică pentru mediu și comunitate.
Cel mai important e că, mai mult decât o oră de desen tipică, întâlnirile cercului de artă contemporană nu se măsoară în notele din catalog. Sunt o provocare pentru elevi de dezvoltare a gândirii critice și dorinței de exprimare într-un oraș în care nu există teatru, cinema, galerii sau muzee.
Povestea Asociației 37
Asociația 37 a pornit de la un interes al câtorva prieteni pentru patrimoniu, muzică, urbanism, artă și ecologie. Ne-am dorit să fie o platformă prin care să ne transformăm ideile în proiecte reale. Ne susținem reciproc în proiectele pe care le facem, dar fiecare își urmează “obsesiile”.
Luiza a făcut o serie dedicată patrimoniului oltenesc, Lemn. Piatră. Zid pentru că-i place să facă muncă de teren, să se piardă pe dealuri în căutarea unor biserici asunse de sute de ani prin păduri și sate care nu mai există, să fotografieze, să vorbească cu oameni, să spună poveștile acestor locuri.
Irina are un fix cu arta în școală și se încăpățânează să facă slow living în Târgu Ocna, unde aduce cei mai mișto artiști contemporani români să lucreze alături de copii. E o luptă permanentă să faci oamenii de aici să înțeleagă cum arta și artiștii dezvoltă niște reflexe extrem de sănătoase în copii: gândirea critică, toleranța față de cei diferiți de noi, implicarea civică, respectul pentru comunitate și poveștile ei, nevoia de a fi proactivi față de schimbările climatice. Sunt lucruri care rămân pentru totdeauna în ei și care îi vor ajuta să devină oameni mai buni pe viitor, indiferent de notele din catalog.
Cerc Bauhaus. Exerciții artistice vechi de o sută de ani, reluate de copii astăzi
Ideea colaborării a venit la o formare europeană dedicată proiectelor de educație prin cultură, prin cludiversitate. Noi prezentam acolo proiectul de activare comunitară #Liniadefront pe care l-am făcut cu ocazia Centenarului și am rezonat din prima cu echipa de agenți Bauhaus care-și prezentau munca lor cu copiii din Berlin.
Povestind despre planurile pentru 2019, am aflat despre ideea lor de a relua exercițiile din cursul introductiv al Școlii Bauhaus cu tineri din ziua de astăzi. Exercițiile acestea sunt extrem de libere și experimentale, iar multe dintre principiile Bauhaus pot fi aplicate și artei și design-ului contemporan. Ce ni s-a părut eliberator este faptul că fiecare exercițiu venea cu niște instrucțiuni extrem de simple și vagi, lăsând loc copiilor să experimenteze cu materialele.
Am pornit de la exerciții de genul “Fă un portret folosind ambele mâini în același timp” sau “Construiește un obiect în echilibru folosind doar materialele oferite (lemn, hârtie, sârmă)” sau “Ai o singură bucată de hârtie pentru a construi un volum tridimensional”. Pe lângă informațiile de context legate de ce este Bauhausul și de ce făceau studenții de acum o sută de ani aceste exerciții, am simțit nevoia să mai adăugăm două straturi.
Primul strat de interpretare l-am adus prin implicarea unei echipe de artiști români pasionați de Bauhaus a căror practică artistică să implice materialele din exercițiile originare: lemn, sârmă, hârtie, textile. Aceștia povestesc despre Bauhaus din propria lor perspectivă, povestesc și despre propria lor artă și apoi ghidează elevii prin exercițiile Bauhaus care se transformă în funcție de energia grupului: uneori se discută mai mult, alteori se pune accent pe partea de atelier care poate fi lucrată individual sau în echipe.
Procesul este mai important decât rezultatul, interesându-ne să le oferim experiențe care să-i provoace mental, dar care să le și dea oportunitatea să se apropie de artiști.
Al doilea strat de interpretare este unul pe care noi îl considerăm esențial pentru orice proiect care vorbește despre societate, design și artă: educația pentru dezvoltare durabilă. Prin parteneriatul cu Reper21, încercăm să includem în discuțiile cu elevii informații despre un comportament responsabil față de mediu. Elevii au început printr-o plantare în 2018 alături de Plantăm fapte bune România, și continuăm să dezbatem ce înseamnă producție curată în design și industrie și cât de necesar este consumul excesiv pe care-l facem zilnic, dar și cum putem recicla și refolosi eficient resursele.
Ne propunem ca exercițiile și experiențele elevilor să fie strânse la finalul proiectului într-un material tipărit pe care să-l putem oferi gratuit și altor profesori sau profesioniști culturali interesați de a prelua din pedagogia demersului nostru.
Lucrul cu elevii din Târgu Ocna
Târgu Ocna a fost o întâmplare. Irina a ajuns acolo odată cu mutarea familiei și unul din primele lucruri resimțite a fost lipsa unei vieți culturale – în Târgu Ocna nu există teatru, cinema, galerii sau muzee, așa că opțiunile de consum cultural sunt aproape inexistente. Background-ul profesional al Irinei includea deja colaborări cu ONG-uri, galerii și muzee pe proiecte educative, așa că nevoia s-a legat în mod natural cu skill-urile aduse de ea.
Colegiul Național Costache Negri a fost prima ușă la care a bătut cu propunerea de a construi un Cerc de artă contemporană și răspunsul a fost unul mai mult decât entuziast. Asta era acum 5 ani. Lucrurile au crescut organic de la întâlniri extracurriculare cu câțiva elevi interesați de discuții despre artă la proiecte gândite anual pentru o clasă întreagă de elevi. Inițial am lucrat cu elevii de clasele a X-a – a XII-a, cele mai bune, apoi am lucrat cu clasele considerate “cele mai slabe”.
Rezultatele au fost impresionante în ambele cazuri și am văzut că, indiferent de note, elevii au un potențial creativ impresionant și își doresc să se poată exprima liber, să poată ieși din bănci, să lucreze cu corpul, să poată râde la ore, să-și folosească telefoanele în clasă pentru research, să discute despre propriile identități, despre societate și comunitatea în care trăiesc.
Pentru că rezultatele unui astfel de program cultural-educativ sunt greu de cuantificat, fiind mai degrabă calitative și cu bătaie pe termen lung, cele mai grăitoare evaluări sunt poveștile elevilor la sfârșitul fiecărui an școlar. Ei sunt barometrul nostru și datorită feedback-ului lor am trecut de la ateliere despre artiști la ateliere cu artiști, de la întâlniri în afara programului școlar, la întâlniri incluse în orele de curs.
Tot de la ei a plecat și ideea de a lucra cu elevii mai mici, anul acesta lucrăm cu clasa a VII-a, pentru a avea un impact mai mare asupra dezvoltării lor, pentru a putea lucra împreună mai mulți ani.
O introducere artistică în primul rând interactivă
Mi-ar plăcea foarte mult ca orele de artă/desen din toate școlile să plece de la premisa interactivității. Noi începem fiecare întâlnire mutând bănci. Poate părea ceva banal, dar adaptăm spațiul în care urmează să lucrăm în funcție de ce ne propunem să facem. Dacă șurubărim și lipim, atunci cel mai probabil avem nevoie de bănci și le aranjăm pe grupuri sau în linie, în funcție de ce libertate de mișcare ne dorim.
Dacă facem instalații în echipă, scoatem băncile și lucrăm pe perne sau direct pe jos. Mi se pare că de la acest simplu detaliu legat de spațiu se schimbă toată dinamica orei. Ce mai facem diferit este să ne construim atelierele în jurul unui artist care e prezent între ei.
Artiștii vin cu personalități diferite, cu tehnici artistice diferite, dar toți sunt extrem de deschiși lucrului cu copiii. Cred că această expunere a elevilor unor experiențe și stiluri de gândire diferite e foarte importantă pentru construirea lor ca oameni. Învață să fie toleranți cu cei din jurul lor și că fiecare părere contează și merită ascultată.
Din întâlnirea cu Bauhaus-ul cred că rămân cu o simpatie pentru tot ce înseamnă experiment și apreciază mai mult libertatea pe care o aduce. Mai importante decât tehnicile propriu-zise de lucru pe care le încearcă, sunt principiile Bauhaus care promovează o legătură între design și viața de zi cu zi, între funcționalitate și frumusețea liniilor simple și a geometriilor.
Bauhausul aduce cu el și un alt tip de libertate sugerat de faimoasele petreceri costumate pe care le dădeau, un spirit pe care vom căuta și noi să-l onorăm printr-o petrecere finală gândită și construită chiar de copii.
Artiști contemporani implicați în proiect
Este copleșitor pentru noi să vedem an de an cât de deschiși sunt artiștii pentru astfel de colaborări cu școlile. Nu am avut până acum nicio ediție a Cercului de artă contemporană la care să fim refuzați de artiștii pe care i-am invitat să ne fie alături.
Dan Perjovschi a fost primul artist care a venit și a lucrat voluntar cu elevii într-o perioadă în care Cercul nu avea niciun fel de finanțare, iar de atunci ne susține constant prin donarea către Asociație a onorariului său primit pentru unele dintre conferințele susținute în diverse colțuri de lume.
El ne-a dat curajul să vorbim cu artiștii care ne plac, indiferent de locul de pe glob în care lucrează sau de popularitatea lor. Toți ne-au răspuns cu un entuziasm care ne face să credem că este un model care ar putea fi ușor replicat în multe din școlile din țară.
Lea Rasovsky este o altă artistă care ne-a susținut de la început și care se află deja la a treia venire la Târgu Ocna. Următorul pas pe care ne dorim să-l facem este să găsim și alte finanțări pe care să le putem alătura celor obținute până în prezent de la AFCN prin care să ne permitem să oferim artiștilor și o remunerație pe măsura implicării. Ne inspiră programe precum Rucsacul Cultural din Norvegia, prin care statul își asumă activ să sprijine astfel de programe naționale, dar și platforme românești precum Cultura în educație care aduce laolaltă școli, profesori și profesioniști culturali.
Tenis, avioane de hârtie și picninc în muzeu. Conferința Anuală a Agenților Bauhaus
Participarea la Conferința de la Weimar a fost valoroasă mai ales prin schimbul de bune practici împărțite strategic pe 3 direcții: Lumea digitală (educare și învățare prin tehnici digitale), Spațiul Muzeului (cum să folosim muzeul pentru a obține experiențe semnificative) și Spațiul Urban (pornind de la explorarea Casei de pe deal - Haus am Horn, care sunt metodele de chestionare ale Bauhaus-ului în viața urbană a comunităților).
Dezbaterile despre digital au pornit de la exemplul agenților Bauhaus din Dessau al căror proiect “Bauhaus reloaded” a îmbinat analogul și digitalul pentru a spune o poveste de dragoste dintre două forme geometrice decupate din hârtie, sfoară și plastilină care au devenit personaje într-o poveste montată digital.
Au continuat cu discuții pornite de la gamificarea experienței în muzee cu ajutorul unor specialiști de la Școala Tehnică Nürnberg care s-au concentrat pe modul în care jocurile motivează și provoacă învățarea.
Agenți Bauhaus din Weimar au lansat discuțiile despre spațiul muzeelor întrebând nu numai dacă Bauhausul ar trebui să aibă un muzeu, ci și cum ar trebui să interacționăm unii cu alții într-un astfel de spațiu. Muzeele nu sunt doar spațiu pentru colecția de obiecte și expunerea lor, ci și locuri de socializare.
"Open - and now? The museum as (your) place" a pus tineri în postura de a-și asuma spațiile deschise ale muzeului și a-l folosi după propriul plac: s-au jucat tenis, s-au făcut avioane de hârtie și s-au improvizat picnicuri. Genul acesta de relaxare a unui spațiu văzut ca formal vorbește despre o regândire a rolului muzeelor ca spații de entertainment și activare a comunităților.
Despre arhitectură s-a vorbit prin proiectul agenților Bauhaus din Berlin, “Experiencing Bauhaus” unde s-a propus explorarea celebrei Case cu Horn din Weimar prin exerciții precum Fake Memories în care te puteai fotografia în diverse posturi casnice, imaginându-ți viața în acele încăperi sau Drawing in circles, unde puteai completa schița fiecărei camere cu detalii exacte sau subiective, în funcție de emoțiile pe care le generau.
Proiectul nostru, “Cerc Bauhaus”, a fost prezentat în cadrul serii dedicate proiectelor Pecha Kucha și ne-a surprins modul deschis și relaxat în care s-a discutat despre el. Faptul că un proiect atât de mic, dintr-un colț de lume precum Târgu Ocna, a fost aplaudat de colegii de la muzee și instituții din orașe precum Berlin, Atena și Israel, ne-a dat un boost de încredere și energie pentru ce-a de-a doua parte a proiectului care urmează în această toamnă.
Finalul proiectului. Experiență de dat mai departe
La finalul proiectului vom prezenta proiectul sub forma unor dezbateri pentru profesori, artiști și profesioniști din domeniul cultural la Institutul Goethe din București, la Galeria Magma din Sfântu Gheorghe și la Minitremu din Târgu Mureș. Vrem să putem oferi gratuit exercițiile și metodele folosite de noi și altor școli, ong-uri sau instituții care ar putea fi interesate.
La Târgu Ocna vom încheia proiectul printr-o petrecere de costume realizate de ei înșiși, dar și printr-un vernisaj pentru părinți, profesori, deschis întregii comunități, cu obiectele create de copii de-a lungul anului.
Pentru viitor ne dorim să putem completa design-ul clasei plin de obiecte Bauhaus de creație proprie, cu un modul de arhitectură prin care copiii să poată gândi și construi un spațiu exterior de relaxare pentru toți elevii Colegiului.
