[Strada e pe bani] Maria Bălan: Important e sa rămâi integru în atelier și față de tine și ideile tale

Maria Bălan provine dintr-o familie de pictori și a fost înconjurată de mică de artă,  acest lucru influențându-i calea de viitor artist. Maria lucrează ca freelancer activând în diverse zone ale artelor vizuale - ilustrație, graphic design, street art. Pe lângă murale, intervențiile stradale specifice ale Mariei constau în paste-up-uri cu lucrări de atelier, realizate în diverse tehnici ale gravurii. 

Maria este unul din artiștii care lasă un impact asupra mediului în care lucrează atât prin plusul de valoare artistică, cât și prin faptul că redefinește felul în care publicul se va raporta la spațiu. La fel ca și în cazul altor artiști care activează în scena de street art, ușurința cu care îmbină stiluri diferite de reproducere conferă lucrărilor ei o identitate proprie, acel ceva ce o diferențiază.

Primul proiect pe bani

Primul proiect comisionat de murală l-am avut la finalul clasei a 12-a (2005), fix după ce fusesem admisă la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. Era vorba de un calcan al unui restaurant din orașul meu natal - Câmpina, restautantul aflându-se la ieșirea din oraș spre DN.

Nu a existat negociere la nivel estetic, voiau logoul restaurantului pe acel calcan. A fost o lucrare mare de aproximativ 10 metri lungime cu 5 înălțime la care am lucrat cu fratele meu care acum este sculptor. Am primit comanda datorită faptului că eram copiii profei de desen din oraș și știa lumea că suntem cu desenatul.

Nu am cântărit nicicum decizia de a lucra, era vorba de bani de care aveam nevoie (ca tocmai începeam facultatea). În plus de asta, vizibilitatea lucrării de pe drumul național mi-a gâdilat puțin egoul, dar tot atunci am avut pentru prima oara revelația faptului ca cea ce fac poate fi văzut de oricine daca e în spațiul public.

Imagini nu am, atunci nu făceai poze nici măcar la lucrurile importante, singura dovadă a lucrării e o mica poză găsită pe internet din noroc, aș zice.

Creativitate vs. brief

La primele proiecte mi-a fost imposibil să aplic noțiunea de creativitate în discuțiile cu clienții. Ei veneau cu bief-ul, de multe ori cu desene gata propuse, iar eu cu execuția. De câteva ori am încercat să le fac niște propuneri, dar preferau desenele găsite de ei. Treptat, lucrurile au început să se schimbe.

Nu îmi dau seama dacă are legătură cu evoluția clientului sau cu propria mea evoluție, sau cu faptul că adăugând lucrări la portofoliu si lucrând la propria imagine ca artist, am reușit să capăt o validare și clientul să aibă încredere în a-mi da mână liberă la rezolvarea grafică a bief-ului. E posibil să fie ambele.

Cel mai complex proiect

Cel mai complex proict este chiar unul recent, o murală realizată la Timișoara în interiorul unei clădiri de birouri, în camera de relaxare a unei companii. Pe lângă complexitate, este și o premieră în sensul că este că este primul proiect comisionat unde clientul nu a avut un brief.

Am trimis ca propunere o lucrare personală, o combinație de ilustrații cu personaje imaginare de prin caietele personale. Spre bucuria și surprinderea mea, le-a plăcut ața cum era și nu au avut absolut nicio propunere legată de cromatică, compoziție sau mai știu eu ce.

Să ai satisfacția mucii făcând ceva ce te reprezintă și să ai și un câștig financiar este varianta ideală de proiect comisionat.

Colaborările tale sunt mai mult cu agenții sau direct cu clienții? 

De obicei, proiectele sunt prin intermediari, lucru care poate fi dificil câteodată pentru ca ești ca la telefonul fără fir. Deci, comunicarea ar fi o primă problemă atunci când vine vorba de un client mare. Cu cât trece propunerea ta prin mai multe mâini, cu atât primești mai multe sugestii.

O altă problemă cu care mă întâlnesc frecvent, și nu doar când vine vorba de o propunere de pictură murală ci și când vorbim de un logo sau o ilustrație, este tendința clientului de a tot cere modificări, având impresia, probabil, că tu nu ai altă treabă decât să faci în flux continuu ceea ce îți spune el.

Nu e nicio problemă în a face modificări, dar e bine să primești un feedback, două maxim, care să conțină toate punctele pe care clientul dorește să le modifice. Altfel, te trezești cu douăzeci de mail-uri în trei zile, fiecare conținând noi și noi idei.

Tocmai de aceea, eu am stipulat în contracte faptul că modificările se taxează în plus de la un anumit moment și îi și atenționez pe intermediari despre asta, în speranța că feedbackul de la client va fi condensat în așa fel încât să fim eficienți. Dacă le pui problema taxelor suplimetare funcționează.

Îți aduci aminte de vreo cerință mai ciudată?

Da, dar nu este vorba de murală, ci de graphic design. Respectiva persoană a vrut un afiș cu o vulvă cu testicule, pentru că, zicea el, femeile ar avea și testicule. Am vrut să îl refuz, dar fiind un fel de relație care îmi facilita proiecte din când în când, am decis să îl ajut. Am încercat să sintetizez cât mai mult ideea, dar nici până în ziua de azi, și au trecut mulți ani, nu am primit nici răspuns, nici bani, nici ”mulțumesc”, nici noi proiecte. Poate nu a ieșit cum dorea. Oricum, nu aș mai face asta acum.

Fee-uri, negocieri și clienți

De la început am avut propriul meu set de fee-uri pe care, odată cu experiența, mi l-am definitivat. Dar da, există o oarecare convenție în industrie legată de fee-ui. E bine să te aliniezi la prețurile pieței pentru că așa e corect și față de colegii de breaslă, dar trebuie să te și autoevaluezi ca individ, să știi să te apreciezi la adevărata ta valoare. Experiența și portofoliul ar trebui să mai adauge ceva la acel preț al pieței dacă un client te vrea pe tine cu adevărat, dar asta se negociază și în funcție de client.

Din experiența personală, de multe ori clientul habar nu are nici de stil de desen, nici de notorietate, iar problema fee-ului apare oricum mai târziu, după ce deja ai fost contactat. De multe ori, recomandarea merge pe sistemul ”știu eu pe cineva”. Am primit astfel de proiecte prin diverse cunoștințe sau prieteni care știau ce fac și s-au gândit să mă recomande.

Desigur, sunt și agenții care cunosc foarte bine zona artiștilor și te pot aborda pentru că le place stilul tău. Sunt și artiști care datorită renumelui sunt mai căutați. Fee-ul cred că e ultimul factor în alegerea unui artist. Cum spuneam, la discuția asta se ajunge ceva mai târziu și nu e ca și cum agențiile ar ști care artist e mai ieftin. E posibil ca unele agenții să abordeze mai mulți artiști și să îl aleagă pe cel care  are un preț mai accesibil dacă și ei au un anume buget alocat.

Cum simți că a evoluat interesului publicului român pentru arta stradală? 

Lumea știe sau măcar pot spune că e interesată de ceva timp de această formă de artă. Uite doar un exemplu. În anul 1999, în Câmpina, se făcea un eveniment de street art și graffiti pe zidul unei fabrici. În 1999, adică acum fix 20 de ani. Dar da, evident putem vorbi despre o evoluție, chiar un trend în ultimii 10 ani.

Ceea ce nu e neapărat bine, referitor la trend. Dar e bine că a apărut mai multă deschidere din partea publicului care  a început să înțeleagă că dacă cineva pictează un perete asta nu înseamnă că îl „mâzgălește” sau „scrie prostii” pe el.

Autoritățile au și ele mai multă deschidere, poate pentru că au văzut potențialul financiar (haha), sau cel de promovare și de însușire a unor merite din perioada mandatului. Oricum ar fi, e bine, pentru că arta stradală cu autorizație nu poate exista fără o colaborare sănătoasă între artist și instituțiile publice.

Și, cum de multe ori și publicul are un cuvânt de spus, este foarte important să se creeze o punte între artist și public și să existe un flux de informație mai puternic pentru a facilita acestuia o mai bună înțelegere a fenomenului artistic.

Poți trăi din street art?

La întrebarea asta nu îți pot răspunde întrucât nu sunt street artist. Eu sunt grafician ca formare și activez în diverse zone, una din ele fiind street art-ul. Dacă ar fi să mă rezum doar la comisionatele murale, nu. Nu aș putea trăi doar din arta mea. În momentul de față sunt freelancer, dar fac foarte multe lucruri, tocmai pentru a putea trăi doar din arta mea.

Dar, în afară de artă murală, fac și ilustrație editorială sau graphic design, țin cursuri de desen cu adulți, merg la evenimente corporate. Deci am o activitate diversificată. Asta, cred, ar trebui să facă orice artist care își dorește să fie liber profesionist. Să fie deschis, activ și în căutare de noi provocări. Nu e neapărat un compromis, dar pentru România e singura variantă validă de a fi oarecum liber pentru a-ți dedica timpul artei tale.

Important e sa rămâi integru în atelier și față de tine și ideile tale, iar în proiectele comisionate vei reuși încet, încet să faci același lucru.