![[Rezolvăm în DTP] Dan Butoi (Cheil | Centrade): Meseria e pe cale de dispariție! De ce ar mai vrea cineva să devină DTP-ist?](https://media.iqads.ro/2019/07/collagedanbutoi-cover-850.jpg)
Parcă se conturează din ce în ce mai tare un numitor comun în ce privește meseria de DTP-ist: e bine să fii autodidact. Pe măsură ce oamenii din agenții sau freelanceri vorbesc liber despre asta, vedem cum latura practică, învățatul de unde se poate, confruntarea cu orice fel de brief, în lipsa unor standarde “ca în afară” fac totuși ca proiectele să apară pe piață.
“DTP-ul este finalul de linie pentru proiectele care au implementare care folosește tiparul. DTP-ul nu se înțelege bine cu nimeni :)”
Dar oare să fie ultimele? DTP-istul e o specie pe cale de dispariție, e de părere Dan Butoi, Pre-Press Manager Cheil | Centrade, poate și de aia e bine să-i facem o recapitulare de la epoca 16 RAM până în prezent.
Pentru că DTP nu există în DEX
DTP = desktop publishing. Definiția datează de la sfârșitul anilor '80, începutul anilor '90. Este o definiție generală care nu descrie precis natura muncii. În România DTP-istul este cel care pregătește materialele pentru producție. Afară face și procesarea documentelor pentru prezentare la client. Sunt două etape diferite. Afară, pregătirea pentru producție ține foarte rar de agențiile de publicitate.
De la primul contact la primul job
Advertising adevărat? La Bates, Centrade, Saatchi & Saatchi, în 1993. Primul proiect serios de DTP-ist de publicitate a fost o campanie de promovare P&G pentru Oil of Olaz, în 1996. Era prima campanie locală, cu fotograf român, “frumuseți” locale, procesare locală (retuș, probe de tipar, filme de tipar pentru reviste). Am învățat (și m-a surprins) că lumea nu știe întotdeauna ce vrea și că puțină lume în România înțelegea exact care sunt pașii obligatorii pentru a obține în final ceea ce vrei.
Unde înveți meseria asta?
Meseria e pe cale de dispariție! De ce ar mai vrea cineva să devină DTP-ist? Sunt ceva cursuri la diverse firme. Am înțeles că există ceva cursuri de paginare la secțiile de jurnalistică. A existat un liceu cu specializare poligrafică - nu știu dacă mai există.
Generic vorbind, pentru a deprinde meseria ai nevoie de teorie (nu știm de unde se poate învăța), practică (la fel, unde?) și teorie și puțină practică de producție (tipar de diverse feluri, alte modalități de producție), iarăși, unde?
Eu am fost și sunt autodidact. Pe mine m-au ajutat practica, lucrul cu oameni care făcuseră tipografie tradițională, revistele (nu exista internet în anii '90), tipografii cu care lucram. Și curiozitatea de a face lucruri noi și de a reuși mereu ceva nou și mai bun.
Instrumentele muncii
Suita adobe. photoshop, illustrator, indesign. Ar fi bine să ai idee de corel, quark xpress. DTP-ul a evoluat odată cu puterea calculatoarelor. Acum 23 de ani calculatorul meu avea 16 mega de memorie ram și disc de 500 de mega. Acum se pot face mai multe lucruri, mai bine și mai repede.
Workflow, dificultăți și lupte de culise
DTP-ul este finalul de linie pentru proiectele care au implementare care folosește tiparul. DTP-ul nu se înțelege bine cu nimeni :) Fiind finalul de linie, în România, nu ai timp suficient, imaginile nu au rezoluție, nu ai fonturi, dimensiunile din creație sunt diferite, forma finală arată diferit de ce a propus creația. Toată lumea se supără pe tine, CS-ul că ridici probleme, creația că iese cam altceva, producția că nu mai are timp să producă.
Supărător, lumea nu stăpânește nici acum (după 25 de ani de publicitate) noțiuni elementare - rezoluție, tipuri de tipar, diferența dintre proba de tipar (proof) și tipar de probă, noțiuni elementare de reproducere a culorilor.
Zile și nopți pentru cel mai lung proiect
Campania de lansare a Mobil Rom din 1997. Am făcut 7 zile continuu OOH-uri și ad-uri de presă. Cam la fel la campania de imagine Raiffeisen din 2007.
Tipar de pus în ramă
Primele cutii de telefoane Mobil Rom, 1998. a fost prima dată în România cănd am făcut imagini care conțineau culori speciale (așa mi-a spus tipograful care ne-a făcut probele de tipar). Atunci îți trebuia un filtru de photoshop special, care costa cât photoshop-ul (cam 600 de dolari). Tipografia care a tipărit cutiile în Franța ne-a felicitat. In '98, asta era ceva!
Când clientul cere ciudățenii
Prea multe ca să le țin minte. Lucrurile ciudate trebuie uitate rapid.
Ce ar merge schimbat
Este necesară o asociație profesională. Trebuie reguli, standarde. afară există, nouă nu ne pasă și oricum e prea târziu. Probabil că în 10-15 ani DTP-ul se va ocupa doar de ambalaje și tipar de nișă (OOH-uri, bannere, obiecte promoționale). Revistele și ziarele tipărite vor dispărea, cărțile la fel. Totul va fi pe tabletă sau telefon.
Muzica pe care se rezolvă totul
Beethoven, Bach și Scarlatti.
