![[Obsesii part-time] Cristi Hancu (Digital Star): Ziua, comunicare cu oamenii faini din agentie. Seara, fotografie](https://media.iqads.ro/2019/07/collage12-cover-850.jpg)
Cristi Hancu, Head of Design la Digital Star, deseneaza de la cinci ani. Apoi a urmat Liceul de Arte plastice N. Tonitza si a studiat istoria artelor, gravura, sculptura si pictura - de la compozitie, anatomie pana la tehnici din grafica publicitara practicata pe timpul lui Don Draper. Recent, s-a indragostit de fotografie:
E amuzant e ca dupa toti anii de arte (grafica mai mult) eu am ajuns sa ma indragostesc de fotografie, o alta forma de arta vizuala, o arta cu care insa in scoala nu am avut deloc contact
Cristi crede ca esential pentru aceasta pasiune sunt: cunoasterea a macar cateva reguli de compozitie, cat mai mult exercitiu si feritul de capcana "cu aparatura scumpa faci fotografii frumoase". Fotografiile lui pot fi vazute pe contul de Instagram. Despre cum au ajuns ele acolo, in randurile ce urmeaza:
In publicitate
Totul a inceput aproximativ prin 2006, cand, impreuna cu 2 prieteni buni, am inceput sa facem site-uri si materiale de branding in spalatoria unui bloc de la etajul 10. Desenam, animam, iar vara faceam brainstormings pe terasa blocului in niste hamace instalate chiar de noi. Totul era ceva nou pentru mine: de la ideea de brainstorming, animatiile din Flash de pe atunci, pana la regulile de folosire ale unui logo. Acela a fost primul meu contact cu advertisingul si mi-a placut.
Context & inspiratie
Hmmm... mama mi-a aratat prima oara cum se deseneaza o pasare, iar tata imi procura materia prima pentru asta. Imi aduc aminte si acum, aveam cam 5 ani cand am inceput sa desenez. Tata lucra la Casa Scinteii (Casa Presei Libere, in prezent) in spate, unde trenurile aduceau hartia in suluri uriase, locul in care hartia era descarcata si apoi prelucrata. De acolo, tata imi aducea din cand in cand cateva hartii taiate neregulat pe care desenam animale. Imi placea foarte mult sa desenez in creion si imi aduc aminte ca ma fascina faptul ca puteam pune pe hartie ceea ce aveam in minte.
Desenam teancuri. Desenam din memorie, desenam din reviste, oriunde vedeam ceva care imi placea incercam sa-l desenez. Asa ca ai mei m-au dus sa fac o scoala sportiva in loc de gradinita, loc in care aveau si o clasa de desen - acolo ma saturasem sa ii tot desenez bustul lui Eminescu care era expus in sala de clasa, insa asa am invatat proportiile corecte ale unei fete de om. Win!
Cum ai invatat
Am invatat in primul faza singur, desenand foarte mult, apoi au urmat scoliile de desen. Dupa clasele 1-4 am ajuns la Liceul de Arte plastice N. Tonitza unde am invatat cele mai multe lucruri despre arta din toate perspectivele posibile. De la un creion si o hartie am ajuns sa descopar universul artelor vizuale. Am invatat atat teorie cat si practica, am studiat istoria artelor, gravura, sculptura si pictura - de la compozitie, anatomie pana la tehnici din grafica publicitara practicata pe timpul lui Don Draper.
Transformari
E amuzant e ca dupa toti anii de arte (grafica mai mult) eu am ajuns sa ma indragostesc de fotografie, o alta forma de arta vizuala, o arta cu care insa in scoala nu am avut deloc contact. Asa cum pe vremuri desenam mai mereu si tineam teancurile de hartii pe sifonier, acum umplu hdd-uri de poze. Vreau sa pot sa dau mai departe tot ce am invatat pana acum, intr-o forma cat mai frumoasa.
Timp & efort
In fiecare zi imi fuge gandul la fotografie, iar cand se intampla asta ma pun pe treaba: citesc un articol despre vreun experiment fotografic, editez niste poze de prin zecile de foldere pe care le am burdusite cu fotografii trase de-a lungul anilor sau ies la o mica plimbare si iau si aparatul foto cu mine.
Cea mai grea parte e atunci cand te trezesti cu noaptea-n cap, iei rucsacul in spate, urci pe munte si cand ajungi sus realizezi ca nu se va vedea rasaritul ci doar un cer care se lumineaza timid si niste nori care acopera soarele pe care trebuia sa il vedem cum se ridica peste orizont. Cea mai frumoasa parte e atunci cand reusesti sa inspiri alti oameni prin ceea ce iti place sa faci.
De ce e nevoie
Eu cred ca esential pentru aceasta pasiune sunt: cunoasterea a macar cateva reguli de compozitie, cat mai mult exercitiu si feritul de capcana "cu aparatura scumpa faci fotografii frumoase."
Momente in care ai vrut sa renunti
Nu, nu am avut asemenea momente, din fericire, pana acum nu m-am gandit sa ma las de aceasta pasiune, pentru ca inca ma face fericit. :D
Descoperiri
Cele mai multe au fost surprize placute, in care oameni care au fost sursa mea de inspiratie si care au ajutat la formarea mea ca si fotograf au ajuns sa imi aprecieze munca. Insa am avut parte si de surprize neplacute cum ar fi un workshop de fotografie pe care trebuia sa-l tin in Spania, care din cauza organizatorului nu s-a mai materializat si asta m-a costat pe mine niste bani deja investiti in biletele de avion.
Punctul de intersectie
Fotografia este o metoda foarte puternica de a comunica. Valoarea unei imagini nu are limita de caractere. Este un "tool" care nu ar trebui sa lipseasca din nicio agentie de comunicare. Cele doua domenii merg mana in mana, mai ales in era contentului autentic si creativ.
Ziua, comunicare cu oamenii faini de la DigitalStar si seara imi rezerv niste timp si pentru fotografie.
