"Spuneti merci ca in locul meu nu a fost bodyguardul, el ar fi fost mult mai agresiv"...
...a venit, intr-o frumoasa dimineata de duminica, raspunsul mega arogant si nesimtit al casierului unui important retailer international.
Cu cateva secunde inainte ii atrasesem atentia ca ar trebui sa fie mai civilizat, tinand cont ca nu este niciun afis/material/instructiune care sa ma informeze unde exact ar trebui sa las cosul de cumparaturi la casa si, astfel, nu aveam cum sa stiu ce si cum.
A fost tare momentul, nu m-am enervat (desi, in urma cu 7-10 ani, as fi facut-o cu siguranta), ci am continuat sa vorbesc cu el pe un ton super decent, i-am explicat scurt ca o astfel de atitudine nu il va ajuta in viata si ca era mai simplu sa-mi zica ca o sa tina cont de sugestia mea de a avea un afis.
Stiu ca nu a inteles mare lucru, ar trebui sa fiu tare naiv (si nu sunt) sa cred ca un minut cu mine compenseaza 20 de ani de negura, de lipsa de educatie. Dar cred ca picatura cu picatura, experienta cu experienta, el si ceilalti ca el pot sa evolueze, sa isi deschida noi perspective. De fapt, pentru evolutia Romaniei este esential ca acest lucru sa se intample.
In ultimii doi ani am auzit extrem, extrem de des:
"Daca are buletin, este capabil sa scrie si sa vorbeasca (de fapt cred ca doar sa vorbeasca), l-am angajat. Daca nu omoara pe cineva, nu il dam afara, ne rugam la Cer sa vina la munca si a doua zi".
Nasol pe de o parte, super tare pe de alta. Sunt gandite si aduse la viata proiecte peste proiecte de recrutare & de fidelizare a angajatilor de pe toate nivelurile. S-au inmultit masiv cele targetand un public mai putin sau deloc educat.
Si aceasta este o oportunitate de aur pentru un mare grup de romani de a iesi din locul in care fusesera uitati de istorie si de confratii lor. Oameni pe care nimeni nu incerca sa ii atraga in campul muncii sunt astazi valorizati, cautati si sunt focusul unor mari eforturi de integrare.
Ratacitii in tranzitie ai Romaniei
Reprezinta cam 20% din populatia urbana (probabil 40% la nivel national - imens). Traiesc, in esenta, asa cum traiau si acum 10-20-50 de ani. Sunt oameni care inteleg prea putin lumea in care traim; chiar si geografic viata lor se limiteaza la teritoriul din imediata proximitate.
Este foarte probabil ca, daca ajung la un mall, sa nu stie sa-si cumpere un bilet la film sau sa plateasca parcarea. Sau sa porneasca apa la robinet. Tocmai de aceea le plac lucrurile simple, cu care sunt familiarizati.
Societatea moderna nu a fost prea darnica cu ei, supravietuirea de la o zi la alta este principala lor preocupare, asa ca sunt destul de detasati de ceea ce se intampla si nu au asteptari prea mari. Rataciti in tranzitie, viata lor se intampla pur si simplu. Se uita foarte mult la televizor si merg doar la evenimentele din proximitatea casei. Unde intrarea este obligatoriu gratis.
Pentru aceia dintre ei care sunt convinsi sa incerce sa schimbe ceva in viata lor (si se angajeaza casieri la un mare retailer international sau vanzatori de pui la rotisor la un altul), nu este deloc usor pentru ca habar nu au cum functioneaza lucrurile – totul este nou, de multe ori este ametitor. Tentatia de a se intoarce la munca fizica din curtea casei este mare si, odata facut drumul inapoi, va fi infinit mai greu sa fie adusi inapoi in societatea moderna.
Fiind scosi din mediul lor si pusi in situatii noi de viata, fac multe, multe greseli – cel putin dupa standardele din ce in ce mai sofisticate ale conationalilor lor, care tind sa ii taxeze fara mila. Sa apese claxonul pana la fund cand soferul unei vechi Dacii nu stie sa ia biletul la bariera de intrare in parcare, sa ii ironizeze pe cei care se bucura si aplauda cand aterizeaza cu bine avionul (in care s-au urcat, foarte probabil, pentru prima oara).
Romania are nevoie ca integrarea sa fie un succes, ca ratacitii in tranzitie de azi sa devina oameni activi, sa fie parte din societate. Lucrurile nu pot fi ok cu +30% dintre romani pierduti pe traseu – neproductivi si vulnerabili din punct de vedere politic.
De aceea nu m-am enervat cand casierul a fost mega arogant cu mine. Nu ii este usor ca duminica dimineata la prima ora sa aiba de-a face cu un om care cere un afis care sa il informeze unde sa lase cosul de cumparaturi?!?!? ("omu’ asta nu are altceva de facut in viata", trebuie sa se fi mirat tanarul casier). Am preferat sa explic calm cateva lucruri simple.
Picatura cu picatura s-ar putea sa dureze foarte mult si sa nu fie suficient.
Integrarea prin educatie la scara larga
Pe de alta parte, ziceam mai devreme ca oamenii din acest grup sunt mari consumatori de televiziune. Probabil ca si ei sunt inspiratie pentru celebra vorba rostita cu pasiune Ati prostit poporul cu televizorul. Ori aceasta poate fi o super oportunitate.
Cum ar fi daca TVR, televiziune publica, si-ar asuma ca misiune ca niciun roman sa nu fie lasat in urma (Nobody left behind) si sa creeze continut gandit special pentru a explica ratacitilor in tranzitie lumea din jur.
TVR sa devina un Sage/Educator modern – pe modelul BBC-ului anilor ’80.
Nu doar sa transmita jocuri de volei, ci sa si explice privitorului jocul de volei. Sa aiba pastile de 2 minute in care sa explice lumea moderna (cum platesti parcarea, cum platesti calatoria cu autobuzul in Bucuresti etc) - realizate intr-un format modern care sa nu fie arogant, superior.
Documentare in formate usor de urmarit si de inteles. De fapt, TVR sa deschida concursuri pentru programe care sa livreze misiunea. Prin ceea ce face, sa transforme celebrul Ati prostit poporul cu televizorul in Desteptam poporul cu televizorul.
_______________________
Lorand Balint Boti este Managing Director Publicis Sport and Entertainment si are o experienta de peste 19 ani in industria de marketing si comunicare romaneasca.
