![[Obsesii part-time] Matei Vasiliu (Tribal): Unii merg la psiholog sau fac yoga, fotografia cred ca e varianta mai Do-It-Yourself](https://media.iqads.ro/2019/07/collage7-cover-850.jpg)
Cand Matei Vasiliu, Digital Creative Director Tribal Worldwide Romania, s-a trezit la un moment dat la cercul polar, sub pretexul unor fotografii cu aurora, si-a dat seama si ca si-a cucerit cea mai mare frica - frigul. Pentru el, fotografia reprezinta un sut in fund sa ies din casa si sa vad oameni si locuri noi. Si asta face de aproape un an, de cand isi dedica timpul liber fotografiei. Rezultatele le puteti vedea pe Instagram.
De ce ai ales digitalul
Am fost intotdeauna pasionat de tehnologie; nu poti vorbi de comunicare fara tehnologie. Asa ca in 2000, am lasat facultatea si impreuna cu cativa olimpici la info am pornit un mic business. Business-ul ala nu a mers deloc. La 19 ani nu iti spune nimeni ca pasiunea nu e suficienta ca sa faci lucrurile sa se intample. Important insa e sa inveti ceva din esecuri.
Unul dintre ele a fost un proiect pierdut in fata lui Webstyler. Stiam ce am propus noi, am ramas fascinat de ceea ce facusera ei. In 2001 m-am alaturat fratilor Nitu, intr-o agentie in care cred ca eram 4-5 oameni in total. Un an mai tarziu am luat Agentia Anului la Internetics si restul e istorie.
Context & inspiratie
Pasiunea pentru fotografie a inceput acum aproximativ un an. Lucram cu oamenii din trib la un pitch, cand am descoperit work-ul lui Cristi Hancu. Intr-o lume de shutterstock-uri, o abordare hands-on, originala, nu doar ca poate face diferenta, dar schimba si vibe-ul.
Ce a urmat
Aici simt ca am trisat. Cu suficienti ani de advertising in spate, cand deja stii ce sa ii ceri unui fotograf, arzi practic niste etape. Sau asa credeam. Am invatat sa folosesc aparatul foto relativ rapid, insa cand fiecare cadru nu e nici in studio, nici cu o armata de profesionisti pe faza, lucrurile se complica.
Cum ai invatat
Tot ce am invatat, am invatat singur sau alaturi de oameni misto din comunitatea foto. Nu m-am dus la niciun curs, insa am descoperit o comunitate extrem de deschisa, gata sa iti arate ce si cum.
In principiu, trebuie sa iti oferi cat mai multe ocazii sa tragi cadre. Mergi cat mai des in locuri noi, descopera frumosul in orasul pe care il vezi zi de zi si, de ce nu, abordeaza omul care te inspira sa faci un portret. Iti descoperi niste limite de care nu stiai si, cine stie, poate le si depasesti.
In ce s-a transformat pasiunea
Deocamdata intr-o pagina de instagram cu continut atent selectat si ocazia de a ma intalni destul de des cu oamenii din bransa. Cred ca in curand o sa ma duc si in zona de video, pentru ca vreau sa se concretizeze niste short-uri, fix asa cum le am in cap.
Timp & efort
Macar o ora pe zi, fie ca ies prin oras si trag cadre, fie ca ma mai documentez un pic. Cred ca cel mai greu a fost cand am invatat sa fotografiez tehnic, corect, pentru ca atunci am realizat ca faceam niste mizerii expuse corect, fara niciun suflet.
Raman un pic pus in dificultate cand fac portrete, pentru ca vreau locatie si lumini, iar adevarul e undeva la mijloc; conteaza si chimia cu modelul si spontaneitatea.
Cea mai frumoasa parte? Greu de spus, asta e un raspuns in continua schimbare. Recunoasterea si sustinerea unor fotografi redutabili ma motiveaza sa invat in continuare. Oamenii care vin si imi cer sa tragem cateva cadre impreuna, asta imi aduce aminte ca, pana la urma, fotografia e un mod de a spune o poveste, impreuna.
De ce e nevoie
E bine sa faci un research inainte, legat de echipament. Cumpara la mana a doua si pune accent pe experientele pe care vrei sa le fotografiezi. Eu am pariat pe mirrorless, un body redutabil atat pe foto cat si video, si o selectie de obiective planificate inca de acum un an de zile. In felul asta iti permiti si excursiile.
Momente in care ai vrut sa renunti
Pana acum, nu. Cred ca secretul a fost de fiecare data sa incerc altceva - o tehnica noua, o distanta focala neobisnuita, trecerea de la landscape la portret sau fotografie de produs si, de ce nu, video. Cred ca aici ingredientul de baza e curiozitatea.
Comunitatea, in primul rand. Am intalnit oameni misto, si asta conteaza cel mai mult. Apoi ar mai fi un dram de psihologie. Ai o zi proasta? Da drumul la camera si pleaca in cautarea urmatorului cadru. Cand incepi sa te gandesti la framing, ai reusit deja sa iti eliberezi mintea de tot zgomotul. Unii merg la psiholog sau fac yoga, fotografia cred ca e varianta mai Do-It-Yourself.
Descoperiri
Fotografia reprezinta un sut in fund sa ies din casa si sa vad oameni si locuri noi. Cand m-am trezit la un moment dat la cercul polar, sub pretexul ca vroiam si eu sa pozez aurora, mi-am dat seama si ca mi-am cucerit cea mai mare frica - frigul. Asta a fost pana acum cea mai tare surpriza.
Punctul de intersectie
Am norocul de a lucra alaturi de oamenii minunati din Tribal, pe cele mai diverse proiecte. Asa ca sunt suficiente momente cand ma trasform rapid in fotograful lui Mada, cameramanul lui Dragos, sau un fel de shutterstock de ocazie. Asa am descoperit si cati actori si modele aveam in echipa. Cred ca cele doua domenii, advertising si fotografie, merg mana in mana. In fond, ambele tin si de pasiune, si asta conteaza cel mai mult.
