[Rezolvam in DTP] Vlad Leonard, Don't Panic: Ni s-a cerut sa punem logo-ul clientului pe scobitorile cu care se facea samplingul

Trebuie spus din start ca Vlad Leonard (Senior DTP, Art Director & Panic Manager, Don't Panic) ne-a inspirat cu o varianta pentru numele noii serii dedicate oamenilor din DTP, desi ne statea oarecum pe limba. Auzisem ca "Departamentul Tuturor Posibilitatilor" e locul unde lucrurile se rezolva ca prin minune, dar ca ar avea buton de panica si 112...mai greu.

Vlad baga la butoane de prin 2003 si crede ca DTP-istii se inteleg cel mai bine cu oamenii responsabili cu facutul cafelei. Ar interzice Corel-ul daca ar putea, lucreaza numai pe muzica agresiva si i-ar placea sa tina un curs de DTP basic pentru accounti. Cica s-ar scuti o groaza de timp.

Daca artii au gresit ceva, cu siguranta repara DTP-ul, daca Copywriterii au gresit ceva, se descopera in DTP, daca accountul a gresit si a aprobat cu clientul un deadline foarte mic, e acoperit de DTP.

Cu bune si rele, dar foarte pe bune despre jobul de DTP-ist, cu 48 de ore lucrate one-shot la un moment dat in agentie, Vlad Leonard ne spune povestea lui despre veriga care face lucrurile sa se intample.

Pentru ca DTP nu exista in DEX

Cred cu tarie ca DTP vine de la “Departamentul Tuturor Posibilitatilor”. In advertisingul romanesc cu siguranta toti am auzit, si nu de putine ori, “Las’ ca se rezolva in DTP!”. Deci ce altceva ar putea sa insemne? Iar daca ne referim la DTP-ist, el este considerat tot timpul super eroul “de back-up”, adica persoana aia care 100% te va scoate din belele si iti va rezolva brieful in timp util chiar daca pare imposibil. Nu de alta are interior 112. Si am auzit ca nu mananca si nu doarme.

De la primul contact la primul job

Pot spune ca am luat contact cu lumea advertisingului din perspectiva persoanei de productie. Prin 2003 lucram, ca om de Prepress pentru o tipografie mare si pregateam placile de tipar pentru revistele “Piata” si “Progresiv”, deci la mine veneau toti DTP-istii din agentii cu proofurile pentru machete. Dupa care, prin 2006 am trecut de partea agentiei si m-am lovit de primul mail primit. Mi se cereau o serie de POSM-uri: “KV”, “wobbler”, “divider”, “hanger”, “talker” si “stopper” pare-mi-se. Iti dai seama ca m-am blocat. Habar n-aveam ce inseamna niciunul dintre materialele cerute. Mi-era si rusine sa caut pe google ca eram intr-un open space si ma vedea lumea. Dupa 30 de minute, mi-am luat inima in dinti si am sunat accountul.

De invatat pot spune ca invat in continuare. Este o industrie care evolueaza si trebuie sa tinem pasul. Mai nou, tot pe DTP se bazeaza si digitalul atunci cand sunt supraincarcati.
Surprins am fost de complexitatea procesului, de la brieful venit de la client, la intalnirile de creatie, feedbackuri peste feedbackuri, aprobari peste aprobari, intrat in DTP, predat, intors in creatie, reintrat in DTP apoi aleasa prima varianta.

Unde inveti meseria asta?

De ce ai vrea sa devii DTP-ist? Adica nu ca n-ar fi misto, mie unul imi place la nebunie, dar de unde ai sti ca vrei sa fi DTP-ist? Multa lume ma intreaba ce lucrez, iar cand le spun, raspund: “Ce e aia?”, deci daca nu ai luat contact cu advertisingul sau cu vreun alt DTP-ist, nu cred ca stii ca ai putea fi asa ceva.

Ca pasi de urmat, recomand cu tarie lucrul in productie inainte de a fi DTP-ist. Ca sa-ti fie usor, trebuie intai sa intelegi procesele tehnologice implicate in productie. Atat timp cat stii cum functioneaza masinile de tiparit, tiparul digital, cum se face serigrafia, tampografia sau cum se face cuttingul, sansele sa predai un fisier gresit sunt mult mai mici.

De asemenea, cred ca ai nevoie de juniorat. Ai nevoie sa stai langa un DTP-ist senior bun de la care sa inveti sau sa furi. Pe langa asta, bineinteles ca poti fi si autodidact si poti evolua de la junior la senior intr-un timp relativ scurt.

Din pacate facultatile din Romania nu te pregatesc pentru aceasta meserie sau poate ca nu stiu eu, poate a aparut ceva? La vremea mea, sigur nu exista nicio specializare la nicio facultate din care sa inveti ceva ca sa devii DTP-ist.

Eu dupa studii as fi Radiochimist, am facut Radiochimia la Universitatea Bucuresti. Am avut insa norocul sa ma angajez prin anul 2, intai la o serigrafie apoi m-am mutat la tipografie la prepress si poate ai sa radeti, dar Photoshop-ul l-am invatat lucrand la reviste pentru adulti.

Cel mai mult m-au ajutat seniorii de la prepress din tipografie Andrei Craciun si Florin Manescu. De la ei am invatat foarte multe si au avut rabdarea sa-mi explice atunci cand n-am inteles.

Instrumentele muncii

Cred ca indispensabila in momentul de fata este suita Adobe. Nu stiu daca ai putea face DTP fara Ilustrator, Photoshop si InDesign. Si daca le ai pe astea trei cu siguranta ai si un Adobe Acrobat (ca doar e advertising: 3+1 gratis). Sigur, exista si alternative insa nu cred ca se ridica la nivelul Adobe. Si mai e ceva: atata timp cat in creatie se foloseste Photoshop, Illustrator si InDesign tu ca DTP-ist de ce ai vrea sa folosesti altceva? Si daca vrei sa atingem si subiectul “si nu numai” cred ca indispensabila in DTP este rabdarea. Daca nu ai rabdare nu ai nicio sansa sa fi DTP-ist.

Pot spune ca DTP-istii, acum, sunt un pic incurcati de era asta a digitalului. Pentru ca multi art directori au inceput sa gandeasca ca in digital, unde totul este posibil, totul se poate schimba intr-o secunda, poti folosi ce efecte vrei, nu ai nevoie de cine stie ce rezolutie si tot asa.

Partea proasta este ca, pe masura ce trece timpul, tot mai multi vor incepe sa gandeasca asa. Ce e rau este ca gandesc si packaginul in acelasi mod. Si oricat de mult ar evolua digitalul, atata timp cat exista packaging, va exista si printul.

Workflow, dificultati si lupte de culise

DTP-ul este tot timpul ultima linie de aparare in agentie. Daca artii au gresit ceva, cu siguranta repara DTP-ul, daca Copywriterii au gresit ceva, se descopera in DTP, daca accountul a gresit si a aprobat cu clientul un deadline foarte mic, e acoperit de DTP.

Cred ca DTP-ul se intelege cel mai bine cu persoana care e responsabila cu cafeaua.

Clinch-uri exista cu toate departamentele, fie artul ti-a dat documentele foarte prost, sau accountul nu intelege ca nu ai timp fizic sa-i faci ce vrea el acolo, cu conducerea sau financiarul, care nu inteleg de ce ai tu nevoie de ultimul soft sau de ce ai vrea un upgrade la calculator - ce, nu s-a facut acum 3 ani?

Zile si nopti pentru cel mai lung proiect

Aici e foarte greu sa raspund, pentru ca au fost foarte multe proiecte lungi cu zile si nopti prin agentie, dar unul care mi-a ramas in minte a fost un eveniment de lansare a unui brand de cafea. Cred ca era in 2012.

S-a tinut in Fratelli, pe lacul Floreasca, si am avut de decorat aproape tot cortul ala mare. Am facut un banner pe scena, in spate, mare cat cortul, si atat clientul cat si accountul au insistat ca “ala trebuie sa se vada cristal – sa fie musai la 300 de dpi”.

Bineinteles ca nu l-am facut chiar atat de mare, dar chiar si-asa mi-a luat ceva timp sa-l fac (PC-urile mergeau mult mai prost decat acum). Cred ca am stat aproape 48 ore in agentie atunci.

Cand clientul cere ciudatenii

Si aici ar fi multe exemple, de la intors un personaj (la modul “e ok, dar as vrea ca personajul sa fie mai din profil”) la “stiu ca nu mai e loc, dar trebuie sa mai introducem doua-trei randuri de text si trebuie marit si font-ul, suntem siguri ca gasiti o solutie”.

Dar cea mai ciudata a fost la un sampling. Ni s-a cerut sa punem logo-ul clientului pe scobitorile cu care se facea samplingul. Normal, in Photoshop scobitoarea poate avea 1 cm diametru.

Ce a iesit? Am reusit sa convingem clientul ca asa ceva nu se poate face - sau in niciun caz nu se poate face la un pret mic - si am inlocuit brandingul pe scobitoare cu branding pe un fel de stegulet aplicat la capatul scobitorii.

Scurt motivational

Pe mine, ma motiveaza foarte tare mandria. Imi plac challenge-urile si sunt foarte fericit de fiecare data cand lucrurile au iesit cum am vrut.

Tipar de pus in rama

Imi plac foarte mult ambalajele de orice fel. De ce? Pentru ca ma intalnesc cu ele mereu. Nu zic, sunt ok si productiile speciale, dar alea au un timp de viata scurt. Asa, de ambalaj te lovesti cel putin doi-trei ani. Mi-a placut foarte mult sa fac ambalajele de lapte pentru copii. Poate si din cauza ca le-am facut cand s-a nascut fetita mea.

Iar ca proiecte speciale, mi-a placut sa lucrez materiale pentru Untold. Acolo se fac cele mai tari chestii. Stiu ca am facut acum cativa ani o perna gonflabila mare pentru un brand de chipsuri pe care sareai de la cativa metri. Si bineinteles ca era in forma pungii de chipsuri cu “sare”. Te-ai prins? “Sare?”

Ce ar merge schimbat

As interzice Corelul, ha ha ha ha. Acum, serios vorbind, cred ca as implica mai mult DTP-ul in procesele de creatie, macar la modul consultativ. Si cel mai important, as face cursuri de DTP pentru accounti.

Asta e visul meu, sa tin o data pe saptamana un curs de 2-3 ore in care sa invat accountii notiuni elementare de DTP. In felul asta as scuti jumatate din timpul pierdut pe multe briefuri explicand de ce nu se poate face asa, de ce trebuie asa si de ce nu va iesi asa.

Muzica pe care se rezolva totul

Orice muzica agresiva. De la Rammstein, Korn si Slipknot in zilele linistite la Amon Amarth, In Flames si Devil Driver in zilele incarcate. Cu cat e brieful mai greu, cu atat trebuie sa fie mai agresiva muzica. Cred ca asta e o metoda de a elibera din stres.

Nu cred ca as reusi sa fac nimic pe muzica mai lenta. Iar daca imi pui ceva Ambiental, in maxim 5 minute dau cu tastatura de pamant.