Copilul din tine e o entitate greu de controlat, de regula apare cand vrea ea. Dar si cand apare, te elibereaza cu totul de problemele tale de adult. Ajungi sa vezi culorile mai vii si joaca devine o treaba serioasa. Ei bine, am gasit un loc, aproape de Bucuresti, unde acest copil interior poate fi provocat sa se manifeste. Tot ce trebuie sa faci este sa iei autobuzul 112. Sau tramvaiul 46 pana la capat, apoi autobuzul 112. Vei ajunge in incinta Colosseum Retail Park si vei descoperi Arena Basme cu Cai.
Fondatorul proiectului este cascadorul profesionist Vali Vasilescu, care creeaza experiente epice pentru copii mari si mici prin punerea in scena a unor spectacole cu printese, cavaleri, cai si balauri, inspirate din basme romanesti. Fie ca pornesc din imaginatia lui, fie ca sunt inspirate din folclorul romanesc, ne povesteste ca scenariile inceteaza sa fie totalmente ale lui din momentul in care sunt integrate numerele de dresaj, alaturi de activitatile actorilor si cascadorilor, care aduc cate ceva din personalitatea lor in fiecare palier al spectacolului.
In cadrul arenei se pot practica si echitatia, soimaritul sau tirul cu arc, dar Vali ne spune ca veniturile vin in mare parte din spectacole. Cum se aduc basmele in realitate, in continuare.
Inceputurile unui cascador
Am ajuns in acest domeniu, culmea, pentru ca imi doream foarte mult sa invat sa calaresc si singura ferma unde se putea face acest lucru la momentul respectiv (prin 1994) langa Bucuresti era detinuta de Stefan Brandes Latea, cascador si scenograf. O data ajuns in acea locatie, atractia pentru lumea spectacolului si a filmului a fost irezistibila.
Cele mai importante proiecte in care am fost implicat sunt cele de renume, filme ca Highlander, Cold Mountain, The Three Musketeers. Dar nu acestea au fost cele mai dificile, ci acelea fara buget, unde trebuie sa impaci lipsa de mijloace cu dorinta de a face lucruri noi si impresionante
Nu vad un viitor in Romania pentru acest domeniu. Si nu o spun datorita cresterii ratei de folosire a CGI-ului, ci datorita lipsei de productii cinematografice care sa aiba nevoie de cascadori, fie ele autohtone sau straine.
Ideea Basme cu Cai
Proiectul a inceput in 2015 cand, dupa 6 ani de cautari, am facut cunostinta cu oamenii de la Colosseum Retail Park, care au imbratisat imediat ideea. Am inchiriat de la ei terenul - in Bucuresti, cu 2.500 de locuri de parcare, accesibil cu toate tipurile de mijloace de transport si am construit arena. Constructia cetatii si a tribunei de 1.000 de locuri s-a terminat in doua luni. Astfel, povestea Basme cu Cai a inceput.
Mi-am dorit sa realizez proiectul inca de cand am participat la primul spectacol. Prima dragoste au fost spectacolele, nu filmele, si pana la momentul constructiei arenei, aceste spectacole se intamplau de cateva ori pe an, doar in cadrul unui eveniment mai mare - zilele orasului X , festivalul medieval Y. Am simtit intotdeauna nevoia unui loc unde aceste spectacole sa se intample mai des.
Primul spectacol scris si pus in scena de mine s-a intamplat in 2006. De atunci scriu cate unul in fiecare an; si in prezent, ma apuc de urmatorul spectacol imediat dupa premiera celui anterior.
Primele spectacole au fost, bineinteles, mai simple, nu aveam nici experienta, nici cai, nici echipa. Pe masura ce am dobandit aceste trei lucruri, am inceput sa le fac mai complicate si mai frumoase.
De la scenariu la repetitii la reprezentatii
Mai intai, este o idee ce trebuie pusa pe hartie. Ulterior, se pierde un pic din fantasticul pe care mi l-am imaginat pentru ca trebuie sa ne gandim la timpi in scena, la distante... iar asta face ca scenariul sa nu mai fie al meu.
E foarte important pentru mine ca spectacolele sa nu semene de la an la an, iar asta nu e tocmai usor. Povestea trebuie sa fie intotdeauna diferita, chiar daca personajele recurente raman caii.
Subiectele nu prea le aleg eu, ma aleg ele. Pana anul acesta, scenariile au fost originale, ale mele, neinspirate de undeva anume. Anul trecut am recitit Petru Cenusa, povestea culeasa de Petre Ispirescu si mi-am dorit neaparat sa o pun in scena, adaptata bineinteles pentru spectacol.
Ulterior, incep sa lucrez cu caii pentru noul spectacol, sa creez numere de dresaj care sa se potriveasca cu povestea. Urmatoarea etapa este punerea in scena, iar spectacolul devine al actorilor si al cascadorilor, fiecare punand un pic din personalitatea lui in fiecare personaj. Echipa este formata din 15-20 de oameni, incluzand actori, cascadori, papusari si personal tehnic.
Apoi, de regula in perioada iernii, actorii incep sa repete elementele mai dificile. Primavara, cu o luna inainte sa ne mutam la arena, incepem repetitiile oficiale si repetam snur.
Costumele si recuzita sunt personalizate pentru fiecare spectacol in parte, pe la diversi artizani si ateliere de care am aflat sau pe care i-am cunoscut cand faceam film.
Lucrul cu caii
Incep sa lucrez cu caii cand implinesc ei 3 ani si jumatate, iar lucrul continua pe tot parcursul vietii lor, pe cat posibil in fiecare zi (cel mai batran acum are 24 de ani). Am mai multi cai preferati, pentru anumite lucruri. Sunt precum copiii, fiecare iti aduce bucurii diferite.
Partea de business
Nu avem un buget alocat din start. Avem, in schimb, un spectacol de facut, pe care incercam sa-l producem cat mai aproape de viziunea initiala. Veniturile provin din spectacole, restul activitatilor (echitatie, bestiar, evenimente) sunt subsidiare din toate punctele de vedere si nu ma astept ca situatia sa se schimbe.
Comunicare
Ne gestionam singuri comunicarea, nu am reusit sa gasim pe nimeni suficient de curajos si experimentat ca sa se ocupe de o astfel de nisa. Promovam spectacolele pe Facebook, Instagram, radio si prin word of mouth.
Majoritatea spectatorilor sunt parintii, spre surprinderea mea, cu studii superioare si cu o stare materiala buna. Feedback-ul este foarte bun, avem foarte putine plangeri, majoritatea legate de faptul ca arena este deschisa si nu avem aer conditionat . Dar ne incapatanam sa o tinem asa.
Planuri
Anul viitor, vreau sa fac primul spectacol de noapte la arena, sa folosim foc si lumini, sa dam o valenta noua lumii basmelor.
