[Pași repezi spre industrie] Vlad Cămănaru: Nu știu ce să spun despre felul în care oamenii vin și pleacă dintr-o agenție în alta

Mulți dintre profesorii din facultate ne-au spus de-a lungul timpului, mai direct sau mai pe ocolite, că cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru viitorul nostru în industrie nu este să învățăm teoria X sau să citim autorul Y, ci să încercăm să o experimentăm pe pielea noastră – prin internshipuri, mentorate sau joburi.

Vlad Cămănaru a fost unul dintre primii mei colegi care s-a avântat curajos în îmbrățișarea pasională a industriei. A intrat chiar din primul an într-un program de mentorat, iar în următorul s-a angajat în departamentul de Client Service al grupului MRM//McCann Romania, unde continuă să jongleze cu mailuri și deadline-uri de producție și astăzi.

I-ar plăcea pentru viitor o industrie care își prețuiește și fidelizează angajații și care își pune forțele creative în folosul unui bine comun. E determinat să rămână în zonă și să fie parte din această schimbare.

Publicitatea a fost o necunoscută

Eu cred că deciziile care țin de carieră sunt dificile pentru mulți tineri deoarece nu suntem pregătiți pentru ele. Importanța lor poate fi copleșitoare dacă nu este gestionată cu răbdare, iar lipsa educației în acest sens nu ne face un serviciu.

Am fost multă vreme preocupat de întrebările “Ce direcție mi se potrivește cel mai bine?” și “Oare eu ce vreau să fac?”. Răspunsul a venit mai greu decât m-am așteptat, dar autocunoașterea m-a ajutat mult. Am ținut cont de faptul că mi-au plăcut atât literele, cât și cifrele. Atât raționalul și științele, cât și emoționalul și comunicarea. Așa am ajuns la publicitate, mixul pe care îl căutam de la început.

Nu cred că a fost un moment în care să fi primit brusc vreo inspirație, în care să aud deodată o voce care să îmi spună “Publicitate, băăă!”. Îmi place să mă gândesc la asta ca la un proces continuu care m-a testat și în urma căruia am avut mai multe de câștigat decât realizasem pe moment.

Înainte de facultate, industria era o necunoscută pentru mine. Normal că era. Am observat câțiva oameni inteligenți care au avut succes, mi-am făcut o idee despre departamente și diferitele roluri pe care le poți avea într-o agenție și probabil nu știam nici 1% din ce însemna industria atunci.

Dar eram conștient că totul are un început și că fiecare drum nou are necunoscutele lui. Pentru mine a contat doar că aveam încredere în mine și că eram obișnuit să fiu responsabil. Îmi și plăcea.

Facultatea – teoretică sau practică? 

Eu cred că mi-a lăsat o marjă de control și de selecție a informațiilor și nu consider că mi s-a impus neapărat să știu ceva anume. Am încercat să fiu selectiv și eficient în gestionarea efortului. Cu siguranță e loc pentru mai mulți profesori din industrie și oameni cu multe campanii în spate. Cu toate astea, nu au fost puține seminarele care să mă provoace, să îmi trezească interesul și să mă ajute să înțeleg mai multe.

Mădălina Moraru este cel mai dedicat profesor de la secția de publicitate, după părerea mea. Când spun asta mă refer la pasiunea și devotamentul prin care îi ajută pe studenți să deschidă ochii și să se descurce singuri de la un anumit moment. Dar mai sunt mulți alți profesori care și-au lăsat amprenta prin metodele lor și prin ce transmiteau.

Nu știu dacă am un curs preferat, dar îmi amintesc de unele exerciții care ne-au ajutat mult. De exemplu, nu au fost puține orele în care am rotit rolurile din echipele de proiect, tocmai pentru a putea cunoaște mai bine specializările. Dacă prima dată erai account, a doua oară erai strateg, a treia oară erai la creație. Nu e puțin lucru să treci prin asta împreună cu oameni la fel de indeciși și de curioși ca tine.

Cred că facultatea îți arată că ai nevoie și de teorie, dar nu poate să te facă să înțelegi industria. Poți să-ți faci o idee, dar numai din interior pricepi clar cine, ce și cum. Facultatea îți dă senzația că în publicitate totul se respectă și toată lumea urmează anumiți pași. De fapt, nu-ți trebuie mult timp să-ți dai seama că nu e deloc așa și că e mai important să te adaptezi la diversitate și la noutăți.

Ce-aș fi vrut să știu înainte să mă angajez? Măcar tot ce știu acum. Sau poate că nu. Care ar mai fi fost farmecul până la urmă?

Angajat din primul an de facultate

A fost important să realizez că nu trebuie să las facultatea să definească evoluția și eforturile mele. Tocmai din motivul ăsta m-am angajat din primul an de facultate și am participat la conferințe, evenimente, concursuri, toate pentru a spori procesul.

La început credeam că locul meu e în departamentul de creație, așa că am făcut un internship și apoi m-am angajat ca junior copywriter. După aproape un an am renunțat pentru că simțeam că nu mi se potrivește, dar din toată experiența am rămas cu ceva mult mai important, sfaturile și lecțiile pe care le-am primit de la Zoran Vuxanovici, copywriter experimentat și scriitor.

Le-aș recomanda tuturor studenților să ajungă sub aripa lui Zoran sau să îl cunoască măcar pentru că este un om de la care mai ai mereu câte ceva de învățat.

Curând am avut șansa de a deveni account exec la MRM//McCann Romania și am decis să nu ratez ocazia. Echipa de acolo m-a primit cu brațele deschise, așa că m-am integrat destul de rapid. M-am convins că locul meu este în departamentul de Client Service din prima lună și sunt fericit că fac parte din grup de peste un an și ceva. Am luat parte la campanii care au avut succes și simt că pot contribui din ce în ce mai mult pe măsură ce avansez.

Un ochi tânăr asupra industriei

Industria are mult loc de oameni buni, ce-i drept, și cred că generația noastră poate profita mai mult de acest lucru. Ca să nu mai vorbim de faptul că suntem mult mai conectați la noile media față de celelalte generații, alt as pe care l-am putea scoate din mânecă.

Nu știu ce să spun despre felul în care oamenii vin și pleacă dintr-o agenție în alta, în schimb. Sigur că e interesant și face parte din decor, dar oare nu e prea mult?

Cu bune și cu rele, cred că industria de publicitate de azi este un mediu în care ai multe de câștigat dacă știi să te descurci și dacă faci mai mult decât ți se cere. Nu mă refer la volumul de muncă neapărat, ci la rezultate. Mai cred că ne aflăm într-un context care deschide multe uși și oportunități pe care ar fi păcat să nu le atacăm.

Dinamica angajării    

Din punctul meu de vedere, nu este dificil să te angajezi în industrie. Sunt anunțuri peste tot și...să fim serioși. Le citești de pe telefon, nu aștepți să apară nu știu ce ziar cu rubrică specială. Din câte putem vedea cu toții, e mult loc pe piața muncii în general, iar publicitatea nu este excepția de la regulă.

În schimb, cred că e important să fii responsabil când cauți agenția și când bateți palma. În multe cazuri poți afla înainte cam ce te așteaptă, așa că dacă cineva are încredere că poți să acoperi un gol dintr-o echipă, tratează totul cu seriozitate pentru că e posibil să salvezi timp pentru ambele părți.

Așteptări de la viitoare locuri de muncă: loializarea

Chiar nu am anumite așteptări, încerc să mă descurc pas cu pas indiferent de condiții. Dar dacă ar fi să îmi doresc ceva pentru viitoarele agenții, aș vrea să-și loializeze mai mult angajații și să îi prețuiască mai mult.

Unele fac asta deja și tocmai prin puterea exemplului demonstrează că e loc de mai bine. Consider că toți am avea multe de câștigat din schimbarea asta și sunt încrezător că la un moment dat se va întâmpla.

Publicitatea viitoarei generații

Sper ca atât clienții, cât și agențiile să încerce din greu să lege publicitatea de schimbări pozitive în societate și în lume. Din câte se vede, au fost date deja câteva semnale în direcția asta, dar cred că e mult loc de mai bine și că publicurile vor taxa lipsa acestui element la un moment dat. Nu poți să le păcălești și sunt conștiente de puterea lor.

Tot la evoluția industriei ar putea duce și un nivel mai ridicat de fair-play în rândul agențiilor și publicitarilor. Am auzit doar câteva cazuri izolate sau nu? Habar n-am. Ce știu sigur este că să fii competitiv nu înseamnă să vrei ca celălalt să nu aibă succes. Înseamnă să respecți reușita lui atunci când se manifestă și să fii mai motivat să produci un work de două ori mai tare data viitoare!

Dacă te minți singur, nu mai vorbim de competiție, ci de ciudă, teamă sau altceva. Ori vreau să cred că publicitatea înseamnă mai mult de atât :)