[Pași repezi spre industrie] Mirela Grinzeanu: Mulți absolvenți se îndreaptă spre publicitate cu așteptări desprinse din Mad Men și nu din realitate

Primele frici reale despre viitorul meu în industrie au apărut când am ales să modific cursul "normal" al lucrurilor și să plec pentru un semestru cu Erasmus. Ideea că voi rata jobul 'vieții mele' nu mă lăsa să mă bucur de promisiunea celor 5 luni petrecute sub soarele Lisabonei, iar fiecare coleg care se lăuda cu noul job îmi hrănea anxietatea cu lingurița.

Doar că odată ajunsă acolo, mi-am dat seama că a fost cel mai bun lucru pe care-l puteam face. Distanța e un filtru foarte bun pentru lucrurile care contează în mod real. M-am întors mult mai convinsă de ceea ce vreau să fac. Mirela Grinzeanu a ajuns, la finalul experienței sale de Erasmus, la aceeași concluzie.

După un timp departe de publicitate, e mai convinsă ca niciodată că asta e ceea ce vrea să facă și are mai multă încredere că va reuși. La urma urmei, nu e nimic pentru care câteva internshipuri și ceva mai multă implicare nu pot să te pregătească. Iar unui portofoliu bine pus la punct nu îi poate spune nimeni „nu”.

Se zvonește că dacă ești creativ, locul tău e în Publicitate

Adevărul este că nu știam foarte bine despre ce e vorba în publicitate înainte să fac alegerea asta. Eram în liceu și știam că vreau să dau la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării pentru că pe atunci îmi plăcea să scriu. Doar că mi-am dat seama că ceea ce scriu eu nu are prea multă legătură cu jurnalismul.

Apoi am văzut că mai există și specializarea de publicitate. Se zvonea că, dacă te simți creativ, acolo este locul tău. Bineînțeles că îmi plăcea să cred că sunt creativă și când am văzut că la această specializare este și concurența cea mai mare, am zis că trebuie să fie ceva bun.

Facultate. De la scris la design grafic

Pe parcursul facultății, mi-am dat seama că ceea ce îmi plăcea mie să scriu nu avea legătură nici cu publicitatea. Așa că, după ce în anul II am avut un curs de Multimedia, în care am învățat puțin Photoshop, am decis că m-aș potrivi mult mai bine pe partea vizuală.

Am fost întotdeauna atrasă mai mult de design grafic, artă, etc. doar că mereu am crezut că va rămâne la stadiul de pasiune și că nu sunt suficient de bună pentru asta. Dar, de atunci, la toate materiile în care aveam și parte practică, de realizat campanii, eu mă ocupam de vizual sau de partea de producție de clip. Și a început să-mi placă.

Cursul meu preferat se numea "Tehnici de prezentare a produsului creativ" și a fost ținut de Raluca Predoi. Îmi amintesc că pentru proiectul final am avut de făcut o campanie pentru supa la plic. Iar asta s-a materializat în câteva nopți de brainstorming cu idei de la cele mai lame până la cele mai bizare, în timp ce, pe fundal, ascultam melodia de la The Purple Dandies - Îmi place (supa la plic).

Rezultatul final nu vi-l pot arăta pentru că, să spunem frumos, skillurile mele încă erau la un nivel compromițător.

Absolvenți cu așteptări desprinse din Mad Men

Din facultate, opinia generală transmisă despre publicitate era că se muncește mult, că trebuie să dai tot din tine pentru acest domeniu, că de multe ori pleci acasă cu teme de gândire și jobul nu se încheie odată cu programul de lucru. Ceea ce este oarecum adevărat. Sunt agenții în care se muncește mai mult, altele în care se muncește mai puțin și altele în care se stă mult peste program.

Dar în ce domeniu în care ai vrea să excelezi nu este nevoie să dai tot din tine și să te implici? Deci nu este un element specific al publicității, doar că poate mulți absolvenți se îndreaptă spre publicitate cu așteptări deprinse din Mad Men și nu din realitate. Și cred că de aici apare gap-ul între imaginea proiectată și imaginea reală.

Publicitate, cu bune și rele

În ultimele luni am fost plecată cu Erasmus și am fost puțin desprinsă de peisajul publicității. Perioada asta mi-a dat mult timp de gândire referitor la ceea ce vreau să fac de fapt. Am încercat să nu pierd timpul totuși și să descopăr cât mai mult, să îmi îmbunătățesc cultura vizuală, să cunosc cât mai mulți oameni pentru că, până la urmă, în industria comunicării trebuie să știi cum să interacționezi cu lumea ca să ajungi la acele insighturi cu adevărat valoroase.

Și acum, după toată această pauză de la realitate, pot spune că mi-am dat seama că am ales corect de la început și că publicitate este ceea ce vreau să fac, cu toate bune și rele.

Internshipurile – necesare pentru începutul de drum

Nu cred că angajarea în industrie este dificilă. Cred că trebuie să fii doar omul potrivit la locul potrivit. Să vezi anunțul ăla de angajare în momentul oportun și să ai noroc să și rezonezi cu vibe-ul agenției.

Până acum am avut două internshipuri în publicitate. La primul, abia îmi dădeam seama dacă publicitatea chiar este făcută pentru mine, mă acomodam cu mediul și cu tot ce înseamnă viața de agenție. În continuare, am urmat cursurile Școlii ADC, iar tema care mi-a plăcut cel mai mult a fost cea pe print pentru că m-am simțit destul de inspirată.

Am avut de realizat un print pentru sistemele de securitate SKUT. Ideea mea ilustra schema arhitecturală a apartamentului care este, de fapt, un labirint din care nu mai poate ieși niciun hoț. Am vrut să evidențiez eficiența acestor sisteme de securitate.

În cel de al doilea, venit după absolvirea Școlii ADC, deja știam cam ceea ce vreau să fac și am evoluat mai mult pe partea de art, începând să lucrez la un portofoliu de junior care încearcă să își facă și el loc în industrie. Pentru a-mi îmbunătăți skillurile, am avut de realizat o etichetă pentru un borcan de gem fictiv. Eu am ales să fac unul franțuzit și a ieșit cam așa:

Nu cred că există metodă mai bună prin care să îți dai seama dacă ți se potrivește ceva sau nu decât să încerci acel lucru.

Spre angajare în continuare

În prezent, sunt interesată de departamentul de creație, partea de art. E adevărat că majoritatea studenților încep în zona de client service sau social media, dar cred că dacă o persoană este pasionată de design grafic și muncește pentru a-și prezenta agenției calitățile și dorința de a învăța cât mai multe, procesul nu este atât de complicat.

Poate este puțin mai greu pentru că ai nevoie și de un portofoliu și, cum nu ai mai lucrat cu clienți reali înainte, devine o piedică. Dar trebuie să ai răbdare, să mergi la interviuri, să nu te alarmezi că 4 din 5 agenții nu ți-au mai dat niciun semn, și să fii sigur că există un loc pentru fiecare, cât timp ești sigur că îți dorești asta.

Pe lângă faptul că oricine și-ar dori să lucreze cu clienți care să ofere libertate creativă, nu cred că la început pot avea multe așteptări. Îmi doresc doar să găsesc un loc în care să pot învăța cât mai multe, o agenție în care să mă regăsesc și să mă pot integra, pentru că la orice loc de muncă persoanele care te înconjoară dictează foarte mult starea generală de spirit.

Și, dacă ar fi să punctez o agenție care mi-a atras atenția, ar fi Papaya Advertising pentru verticalitatea cu care și-au susținut principiile în legătură cu evenimentele din mediul politic de la ora actuală. Și pentru munca extraordinară, de asemenea.

De la frică la încredere de sine

Înainte de Erasmus, îmi era frică de faptul că nu voi fi suficient de bună, creativă sau talentată. Și credeam toate lucrurile astea pentru că nu aveam încredere în mine, un fenomen destul de des întâlnit la această vârstă.

Dar acum am ajuns în punctul în care cred că mă voi descurca, așa cum au facut-o toți ceilalți care au intrat în industrie, doar pentru că am învățat să apreciez mai mult cine sunt și să nu mai fiu constant nemulțumită de progresele mele.

Viitorul generației tale

Apreciez mult campaniile inteligente care îmbină o idee puternică cu un mesaj de impact și, dacă se poate și un vizual cu o ilustrație eye-catching, deja sunt cucerită. Umorul insightful reușește să atingă publicul foarte ușor, din nou.

O campanie pe care am remarcat-o în ultima vreme este "Dramă din orice" de la MagneVie Stress Resist. Isteț și funny.

Deci cred că aceasta ar fi direcția în care aș vrea să ne îndreptăm.