[Pași repezi spre industrie] Monica-Ana Casangiu: Viața departe de birou te învață despre lume și oameni

În cei trei ani de facultate, am avut drept invitați la cursuri zeci de specialiști din industrie care ne-au invitat să furăm meserie de la ei, povestind despre industrie, departamente, responsabilități și workflow. Au existat în toate discursurile lor două constante: căutați internshipuri și trăiți-vă viața cât mai divers și mai aproape de oameni.

Fix asta spune și face Monica-Ana Casangiu. În loc să se plângă de programa prea teoretică de la facultate asupra căreia nu putea să intervină, a hotărât să profite de fascinația ei pentru nou și să caute forme de a se implica în afara facultății: s-a înscris în Școala ADC și a făcut un internship la Mercury360.

Povestea a avut final fericit: de un an jonglează între jobul de copywriter și facultate, între nopțile petrecute la birou și acel trăit în mijlocul oamenilor. Să ai timp pentru viața personală a devenit acum un sfat pe care și-l dă singură.

De ce publicitate?

Sincer, nu știam mai nimic despre industrie și ce se întâmplă cu adevărat într-o agenție de publicitate. Am dedus că e un domeniu care îți permite să fii creativ, dar în limitele unei gândiri stucturate și pentru că eu oricum terminam un liceu de mate-info și mă atrăgea comunicarea și arta, am zis să-mi încerc norocul.

Pe lângă asta, au început să îmi placă spoturile TV pe la sfârșitul liceului. M-am dus în 2015 la Noaptea Devoratorilor de Publicitate și am plecat convinsă că vreau să fac și eu unul.

Programa nu mai miră pe nimeni

Programa mi s-a părut prea teoretică, dar mă așteptam să fie așa.

Și, pentru că nu puteam să o schimb eu și nu avea rost să mă plâng (prea mult) de ea, de cum am intrat la facultate m-am și băgat într-un ONG (PRIME) și m-am înscris la Școala ADC (auzisem că în felul ăsta te poți angaja mai ușor și te pregătești pentru viața de publicitar).

At the end of the day, nu îmi pare rău că am învățat la niște materii care în aparență nu mă ajutau. Ce e învățat e bun învățat, mai ales în domeniul ăsta în care e bine să știi de toate. 

Cele mai interesante cursuri la care am participat au fost ale unor profesori ancorați în realitate, care chiar aparțin domeniului publicității și care ne povesteau despre briefuri, viața de agenție și campanii mișto. Printre ei se numără Dan Petre, Demetra Garbasevschi, Doru Spătaru și Ștefan Chirițescu.

Industria: surprize, dificultăți și learninguri

Facultatea nu mi-a proiectat o imagine foarte clară despre cum e industria. Poate era aproape de realitate, dar eram confuză și din acest motiv am simțit nevoia să fac ceva pe lângă ea și ulterior să mă angajez. Pentru că îmi doream să „o văd” cu ochii mei. 

Cred că oricât înveți despre industrie, până nu pui mâna pe un brief, participi la un brainstorming, stai cu orele să termini o prezentare, o refaci, nu poți avea o imagine super accurate despre ea.

Am făcut un internship plătit la Mercury360, acolo unde am și rămas. A fost și este o experiență foarte nice. Pe lângă self-doubt și frica de eșec, pe care cred că e normal să le simți la început de drum, asta e ce am mai descoperit eu (punctual și pe scurt):

Surpriză – inputul creativ e destul de limitat de brief și client.
Dificultate – să vii constant cu idei creative pentru lucruri care ți se par mărunte: flyere, wobblere sau cadouri.
Learning – trebuie să-ți argumentezi foarte bine ideile în fața clientului, colegilor, CD-ului, altor departamente etc.

O părere despre industrie

Nu cred că am acumulat destulă experiență ca să am un overview asupra industriei cu totul. Totuși, după un an de experiență, cred că e o industrie care te ajută să te dezvolți nu doar în plan profesional, dar și personal pentru că te stimulează să înveți mult despre multe. Te ține în actualitate și conectat la realitate, asta dacă știi să mai scoți capul din bulă.

Ce am mai observat, pentru că vorbim despre comunicare (o știință care nu e exactă): fiecare are părerea lui și dă cu ea pe unde apucă. Dacă mă întrebi pe mine, chestia asta este și un lucru bun și un lucru rău.

E rău pentru că atunci când ești junior trebuie să fii autodidact, informat și să ai o gândire critică dezvoltată ca să poți procesa toate părerile și să știi care e pe gustul tău. Este un lucru bun pentru că ai libertatea să îți dezvolți tu singur una, care te poate diferenția de ceilalți.

Angajarea. Există speranță chiar și când nu reușești

Angajarea poate fi ușoară dacă ești o persoană recomandabilă, adică de încredere, comunicativă și hard working. În cazul în care nu ai cum să te angajezi sau să faci un internship în timpul facultății (recomand), e important ca măcar să participi la programe de learning sau să mergi la târguri de job-uri și internship-uri (vezi MentorIAA, PRIME Quest, PR & AD FAIR).

Așa vei interacționa cu oameni din domeniu care te pot lua în echipa lor și vei avea o imagine de ansamblu despre ce se caută.

Eu am optat pentru poziția de copy în agenție și cred că pe viitor tot asta aș alege: departamentul de creație dintr-o agenție. De ce? Pentru că sunt mai multe branduri cu care lucrezi și asta mă ține în priză. Plus că atmosfera din creație e faină, oamenii sunt deschiși și relaxați. Dar who knows? Poate într-o zi o să explorez și alt departament sau domeniu.

Indiferent de agenție, mă atrage ideea de ATL. ATL, ATL, ATL. Vreau să fac cât mai multe spoturi TV, să merg la filmări și să văd cu ochii mei ce se întâmplă, cum se întâmplă. Poate îmi place, poate nu, dar știu sigur că asta mă atrage. Mai vreau să merg și pe afară să văd cum e, dar asta după ce înțeleg cum e aici.

Griji. Pasiunea, dar și echilibrul

Am jonglat un an de zile cu o facultate și un job și m-am simțit adult pentru prima dată. Mi-a plăcut. M-am responsabilizat, am crescut, am învățat și încă învăț. Apreciez somnul mai mult și timpul liber și mai mult.

Dacă înainte îmi plăcea Bucureștiul aglomerat, acum îmi place mai mult liniștea și pacea. Dacă înainte mă plângeam că am de mers la facultate două ore, acum mă bucur de o zi de concediu cu toată ființa mea. Don’t get me wrong, îmi place ce fac, dar când îți place ce faci, tinzi să muncești mult și tot timpul with no separation or boundaries și poate să devină obositor.

Cine lucrează în publicitate știe că se stă peste program și când zic peste program, mă refer și la nopți de stat la birou. Altă frică e să nu mă plafonez. Aș vrea să am mereu energia să învăț și să mă dezvolt continuu, pentru că inspirația se caută și creativitatea se cultivă, nu îți pică din cer.

"Speranțe de la generația mea"

Mi-ar plăcea ca generația mea să minimizeze rolul premiilor și să pună educația, implicarea socială si dorința de a contribui la binele general pe lista de țeluri a brandurilor. Să determine clienții să înțeleagă rolul comunicării de brand și să îi facă să accepte sugestiile noastre în calitate de specialiști. Și să lase loc și vieții personale.

Viața departe de birou te învață despre lume și oameni. Cum ai putea să visezi insighturi, adevăruri despre consumatori și obiceiurile lor, dacă nu ai timp să explorezi, să interacționezi cu ei și să fii atent la ce se întâmplă?