[Pași repezi spre industrie] Bogdan Ioniță: Interviurile sunt fix ca datingul - e important ca tu și agenția să fiți compatibili ca viziune și vibe

Mersul ușor legănat al lui Bogdan Ioniță nu îți dă niciun indiciu despre jonglatul permanent între deadline-urile de la facultate, job, freelancing și voluntariat, pe care îl experimentează de mai bine de un an deja. Să iei din toate experiențele părțile cele mai bune pare să fie secretul lui: facultatea a însemnat maturizare, agenția - managementul timpului, voluntariatul - networking, iar freelancingul - oportunități nesfârșite de experimentare.Și de ce nu, să le pui la portofoliu.

Al lui Bogdan adună deja numeroase proiecte de dezvoltare de logo-uri și identitate vizuală sau derivări ale unor concepte creative pentru diferite medii. Cu acest portofoliu s-ar duce nu către agențiile care oferă cel mai mare salariu, ci către acelea care arată că le pasă în mod real de angajații lor și investesc într-o cultură organizațională sănătoasă.

Iar despre interviu, să fii tu însuți și să ai un pic de tupeu zice el că ar fi de ajuns. Fix ca în dating.

Facultatea, o întâmplare

Believe it or not, am ajuns total întâmplător la facultate. Pornind de la crizele existențiale post-bac și sfaturile unei prietene dragi, am decis să aplic la FJSC, secțiunea Publicitate. Domeniu de care nici nu mai auzisem până atunci.

Înainte să încep facultatea, făceam logo-uri și postere pentru diverși oameni și businessuri, și cumva, pe parcurs, din interacțiunea cu profesorii, am realizat că facultatea-i destul de potrivită pentru a mă dezvolta atât business-wise, cât și la nivel creativ. Sau cel puțin asta e impresia pe care mi-a lăsat-o la început, neavând vreo tangență cu industria la acel moment. În prezent, încă mai construiesc identități vizuale și-mi dedic ore bune acestei pasiuni – însă nu despre asta e vorba.

De ce publicitate? Două mari motive.

1. Mi se pare un mediu super dinamic în care ai posibilități nelimitate de dezvoltare personală și profesională atâta timp cât vrei și ai oleacă de tupeu.

2. Publicitatea are puterea de schimba viețile oamenilor în bine, de a lupta pentru cauze și de a mobiliza grupuri. Dacă ăsta nu-i un factor îndeajuns de motivant pentru a intra în publicitate, atunci nu știu care ar fi altul. 

Facultatea, un rollecoaster

Nici nu-mi dau seama când au trecut 3 ani de facultate, pentru că s-au întâmplat foarte multe chestii. Cred că "rollercoaster" e un cuvânt potrivit pentru a descrie toată experiența. De ce? Pentru că a reprezentat o perioadă mișto a vieții, care a venit la pachet cu o maturizare rapidă și cu o dorință din ce în ce mai mare de autocunoaștere și experimentare.

Legat de cursuri, n-am fost nici cel mai silitor student și nici ultimul amețit, deci mi-e greu să le descriu, însă cred că trebuie pus mai mult accent pe soft skills și mai puțin pe teorie. Am avut de tocit la multe materii, însă au existat și cursuri faine.

Fiecare profesor a fost special în felul său și ne-a învățat câte ceva legat de viață și de publicitate, chiar dacă modul în care am aflat asta nu a fost unul convențional. Aș reveni cu drag oricând la seminariile ținute de dna. Mădălina Moraru.

Trei întâlniri cu industria: agenție, voluntariat și freelancing

Prima categorie ar fi formată din experiențele din agenție: pornind de la un seminar fain pe care l-am avut în anul II de facultate, numit Atelier de publicitate, realizat cu Roxana Țâmpău și Cora Diaconescu, am obținut ulterior primul meu internship, alături de câteva colege, într-o agenție de digital numită Tribal Worldwide Romania – internship ce-avea să devină primul meu job full-time într-o agenție de publicitate. Unii au făcut internshipul și la DDB.

Acolo am avut ocazia să mă dezvolt din ce în ce mai mult ca workflow și structurare, să-mi extind skillsetul (motion graphics), și am învățat să-mi manageriez timpul super bine, iar printre altele am avut și ocazia să fac postări mișto.

Fiind mai băgăcios, am tendința să mă bag în proiecte până mă trezesc cu deadline-uri care se apropie ca un fulger, trezind puțină neliniște în mine. Până acum, am reușit să echilibrez munca de birou cu cea de voluntar în IAA Young Professionals și USR Tineret, cu freelancingul și cu facultatea și pot spune că-s destul de mândru de mine, având în vedere cât de dezorganizat eram înainte să încep facultatea.

Work dezvoltat pentru IAA YP:

Ultima categorie este cea de freelance. Momentan nu sunt angajat și jonglez între design grafic, mai exact identitate de brand și fotografie, iar pe viitor, de ce nu, probabil voi explora mai mult videografia. Aș vrea să dedic vara aceasta dezvoltării personale și de business, distracția vine la urmă.

Freelancingul: mai puțină bere, dar mai mult experiment

Dezavantaje? Haha, probabil faptul că uneori nu ies atât de des la bere pentru că am taskuri de rezolvat. Sau faptul că veniturile nu sunt stabile. Tocmai de aceea există posibilitatea de a combina jobul full-time cu freelancingul. Nu mi se pare o strategie bună long-term, însă pentru cineva care vrea să își dezvolte portofoliul atunci când în agenție nu se poate, it’s the way to go.

Freelancingul e foarte fain și te ajută să te dezvolți atât ca gândire de business cât și creativ, pentru că ai foarte multă libertate. Și pe lângă asta, te ocupi singur de tot: ești propriul tău strateg, propriul copywriter, art director, account & more. 

Freelancing work – design de logo și identitate vizuală:

"Ce-aș fi vrut să știu și nu m-a învățat facultatea"

Chestia care diferă foarte mult este workflow-ul. Pentru că, ipotetic vorbind, tu, absolvent de facultate ai fost învățat să urmezi un set de reguli pentru a ajunge la un insight/o soluție,etc, însă în realitate nu se ține cont în întregime de asta, fiind un ritm de lucru destul de accelerat în agenție.

Mi-aș fi dorit să știu și că networkingul este al dracu' de important pentru a rămâne relevant pe piața de publicitate. De fapt, nu numai în publicitate, ci cam în tot ce ține de comunicare. Destul de introvertit fiind, procesul de cunoaștere al oamenilor din industrie e automat mult mai lent. Noroc cu rețelele astea sociale.

Legat de planuri de viitor, pot spune doar că îmi place să experimentez, iar dacă nu fac asta acum, probabil o să regret ulterior. Riscurile sunt mult mai mici, decât, de exemplu, în cazul unui adult trecut de 40 de ani care are responsabilități, familie și multe altele pe cap.

Cât de dificilă e angajarea? Depinde, de fapt, de tine

Depinde de cât de dispus ești să-ți faci research-ul înainte să aplici și cât de convingător ești. Internetul este imens și plin de chestii minunate. Pe lângă asta, portofoliul este o prioritate de top, în special în departamentul de creație.

Din ce am mai observat, în publicitate, interviurile se desfășoară într-o manieră mult mai relaxată decât în alte industrii și asta-i destul de fain. Sunt fix ca datingul – e important ca tu și agenția să fiți compatibili ca viziune și vibe. Atâta timp cât ești sincer cu tine și cu ceilalți din jurul tău și nu încerci să pari ceea ce nu ești, you should be good. Eu, de exemplu am avut norocul să mă apuc mai serios de design grafic (adică să câștig și bani din asta) de pe la 16-17 ani.

Pentru un proaspăt absolvent de facultate care nu a avut șansa să lucreze în timpul facultății și nici nu a participat la concursuri de creativitate, probabil că o să fie puțin mai greu să obțină direct un job plătit fără să se lovească întâi de perioada de internship (de obicei neplătit), neavând niciun portofoliu la îndemână.

So far, n-am încercat să mă angajez la client, însă, din ce mai aud de la colegii din industrie, pare că ar fi un mediu mult mai bine organizat și relaxat. Momentan prefer workflow-ul de agenție, e mai dinamic și provocator decât cel de la client.

Locul de muncă ideal

Principalul lucru pe care-l iau în calcul este work culture-ul. Pentru că în cazul în care nu mă potrivesc cu valorile companiei și nu reușesc să rezonez cu colegii de muncă, nu mă mai interesează cât e salariul și care-mi sunt beneficiile. Vorba aia, ''Omul sfințește locul''.

Nu m-a atras nicio agenție în mod special, însă respect mult companiile care dedică timp și resurse pentru dezvoltarea angajaților – prin workshopuri, traininguri, expediții etc. Mi se pare chiar fain și demonstrează faptul că le pasă de angajații lor.

Viitorul industriei: frici și speranțe

O să sune funny, dar una din temerile mele este evoluția constantă a inteligenței artificiale. Este într-o continuă creștere și nu m-ar mira deloc ca în următorii 5-10 ani, joburile noastre să fie înlocuite de sisteme de AI care generează concepte creative. Asta dacă nu cumva ne lovește un meteorit între timp și dispărem din sistemul solar. Om trăi și-om vedea.

În același timp, ar fi chiar fain dacă am folosi mai mult noile tehnologii, pentru a transmite mai departe un mesaj. Fiind ceva reprezentativ pentru millenials și generațiile mai recente, familiarizarea durează mai puțin.