![[Pași repezi spre industrie] Raluca Enache: Procesul de angajare este atât de ușor/dificil precum fiecare îl face să fie](https://media.iqads.ro/2019/06/29101957-1624594207575781-2128112881638572032-n-cover-850.jpg)
Raluca Enache e dovada vie că internshipurile sunt soluția oricărui suflet rătăcit. Nu numai că i-au arătat că departamentul de Client Service nu e pentru ea, dar au și convins-o că atunci când ești în locul potrivit, pur și simplu, simți asta. Iar pentru ea locul acesta a fost și continuă să fie echipa de strategie de la McCann Bucharest.
Când ești cel mai mare critic al tău, publicitatea rămâne o provocare continuă și un proces de învățare. Devine cu atât mai important să ai la început lângă tine oameni care să te lase să furi meserie, dar și să-ți arate că, înainte de a fi strategi, copywriteri sau art directori, rămân totuși oameni.
Norocul de a fi ghidată spre publicitate
În liceu am avut o profesoară care era foarte preocupată de viitorul nostru, nu doar de notele pe care le aveam în catalog. Voia să descoperim la ce suntem pricepuți de fapt și la un moment dat, am făcut un exercițiu de creație.
Îmi amintesc perfect că am avut de inventat un produs de la 0. Profa a fost impresionată de cum am vândut ideea, așa că m-a sfătuit să iau în calcul opțiunea de a lucra în publicitate. Asta se întâmpla în primul an de liceu, iar pentru mine era imposibilă varianta în care eu ajungeam să fac așa ceva. Până în ultimul an nu m-am gândit deloc la viitor, dar m-am trezit că trebuie să aleg o facultate și eram sigură doar de două lucruri: nu voiam să mai fac matematică și nu voiam să merg la medicină.
Aveam mixed feelings. Voiam să fiu artistă, dar nu aveam talent. Voiam să fac ceva mișto, dar nu știam ce. Until it came back to me... aaah, da, publicitate!
Înainte de facultate, industria nu exista pentru mine. Nu știam nimic despre ea, mai ales despre cea din România. Am dat doar un search pe Google să văd care sunt exact joburile din publicitate.
Final de facultate: amintiri frumoase și un feeling pozitiv
Chiar dacă sunt multe lucruri care nu merg cum ar trebui, cred că asta se întâmplă peste tot, e ceva ce ține de sistem. Când am intrat la facultate eram cel mai entuziasmat om, poate din acest motiv mi-a și plăcut. Puneam foarte multe întrebări, era totul nou pentru mine și asta m-a facut să mă implic mult sau, cum ar spune colegii mei, să devin tocilară.
Da, programa este teoretică, dar cred ca fac parte dintr-o generație care s-a bucurat de un echilibru. Secția de Publicitate de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comuniării e într-o direcție bună din acest punct de vedere, fiind încurajată din ce în ce mai mult și practica.
E greu să aleg un curs preferat. Recunosc că sunt subiectivă, dar mi-a plăcut mult seminarul de planificare strategică. Diana Caracota este super tare, a explicat exact cum trebuia și sunt sigură că a luminat multe minți încețoșate.
Ca all time favourite, pentru mine rămâne Madalina Moraru, care a crescut mult specializarea asta. E genul de om care își depășește rolul de profesor, iar pentru asta îi sunt recunoscătoare.
Puterea revelatoare a internshipurilor
Ori îți dai seama de ceea ce nu vrei să faci, ori îți dai seama că faci ceea ce trebuie.
Pentru mine, primul intership a fost după primul an de facultate. Experiența m-a ajutat să înțeleg că trăiam într-un film prost, în sensul în care nu m-am regăsit deloc în ceea ce credeam că voi ajunge să fac. De acolo am plecat cu certitudinea că nu am ce căuta în departamentul de Client Service.
Al doilea intership a fost genul acela de experiență care mi-a confirmat că fac ceea ce trebuie. A fost după al doilea an de facultate, la McCann, acolo unde Bianca Troncea a început să mă învețe care e treaba cu strategia. Mi-a plăcut mult, mult, așa că am zis să mai răman pe la ei și nici în ziua de azi nu au scăpat de mine. Angajarea a însemnat o confirmare a faptului că cineva vede ceva în mine, ceea ce e destul de copleșitor la 20 de ani.
Cel mai important learning din toate astea este că, atunci când ești în locul potrivit, simți că ești în locul potrivit – de la oamenii cu care îți e super drag să lucrezi, până la entuziasmul de a lucra.
Angajarea în industrie: pasiune și un pic de noroc
Din experiența mea, procesul de angajare este atât de ușor/dificil precum fiecare îl face să fie. Cheia este pasiunea. Dacă pui pasiune, vrei să înveți. Daca vrei să înveți, muncești. Dacă muncești, esti angajat. Daaaar... trebuie să ai și puțin noroc.
Cred că e super important să lucrezi cu oameni care au încredere în tine și care sunt dispuși să te învețe cu adevărat. Also, înainte de orice funcție profesională, cred că ar trebui să fim oameni. Din fericire, eu am avut norocul să găsesc cam tot ce aveam nevoie în locul în care sunt acum.
Momentan, publicitatea rămâne o provocare pentru mine, așa că îmi este greu să spun dacă e destinația finală. Da, iau în considerare și alte domenii, e ceva ce ține de personalitatea mea. Always have a plan B.
Dar când vine vorba de publicitate, agenția este și cred că mereu va fi alegerea mea. Cred pur si simplu că e mai fun decât la client. Cât despre departamente – sunt interesată de strategie pentru că fac asta deja, dar mi-ar plăcea să încerc și creație.
Frici și încredere pentru viitor
Cea mai mare frică a mea sunt chiar eu. Spun asta pentru că sunt foarte critică cu munca mea și din acest motiv nu prea stau bine la capitolul încredere. Am, în schimb, foarte mare încredere în generația mea, iar noi suntem doar începutul.
Cred că diferența reală se va observa peste câțiva ani, atunci când o să se schimbe atât modul de recrutare, cât și vibe-ul industriei. Gen Z is coming.
