[Strada e pe bani] Kitră, un artist al formelor cu fond

Kitră desenează geometric, explorând legătura dintre matematică și culorile primare. Modul lui de exprimare invită privitorul mai degrabă către o interacțiune cu lucrarea decât către o contemplare de tip ”ce a vrut artistul să spună?”. Ce contează ce a vrut artistul? Important este ce îți transmite și ce uși îți deschide. 

E interesantă abordarea lui pentru că în street art, de cele mai multe ori, mesajele lucrărilor sunt de natură să trezească o emoție imediată. La Kitră lucrurile par a fi fix opuse. Desenând atât de "geometric", lucrările lui par a fi mai degrabă un test de psihologie. Personal, nu cred că te poți uita de 5 ori la o lucrare de-a lui fără să te poarte gândurile în direcții diferite.

Acest labirint în care te invită Kitră e unic în peisajul street artului românesc, iar lucrările lui fac din oraș un spațiu care merită explorat.

Primul proiect comercial

Primul proiect comercial la care am lucrat a fost ”The city of energy”, derulat de Enel. Nu mai știu sub ce împrejurări s-a întâmplat acel proiect, a fost prin 2012. Țin minte doar că eram foarte emoționat, voiam să impresionez și, evident, lucrarea mea să fie cea mai tare.

Creativitate, brief și direcție artistică

Clar simt o evoluție în dezvoltarea legăturii dintre cele trei. Ar fi și ciudat dacă după atâta timp atât mentalitatea artistului cât și a clientului ar rămâne neschimbată.

Totuși, norocul meu, sau poate doar încăpățânarea mea, a făcut ca de-a lungul timpului să nu fiu nevoit să modific sau să îmi adaptez direcția artistică pentru proiectele respective. De cele mai multe ori m-am bucurat de libertatea necesară pentru a crea ceva de care să fiu mulțumit chiar și după mult timp.

Un proiect complex

Cu siguranță pot spune că cel mai complex este instalația ”Babel” făcută în Hamburg pentru MsArtville. Instalația a fost un mix de arte vizuale și muzică. Am fost foarte surprins sa văd câți oameni s-au implicat în producție - arhitecți, două echipe de tâmplari, voluntari. S-a muncit două săptămâni intens pentru desenarea și ridicarea structurii.

Să vezi tot procesul prin care ceva desenat de tine prinde este incredibil de plăcut, o experiență pe care aș repeta-o oricând.

Fee-uri și convenții în comunitatea de street art

Mi-a trebuit ceva timp să îmi apreciez munca și să îmi setez mai bine fee-urile. Mai fac greșeli uneori, dar ușor-ușor lucrurile se clarifică și reușesc să am o viziune mai clară asupra prețului pentru fiecare lucrare.

Eu știu că exista o convenție sau cel puțin niște reguli în comunitatea de street art, dar mai sunt și cazuri când se încalcă “regulile” și fiecare artist cere fee-ul și în funcție de complexitatea lucrării sau de notorietatea lui.  Cred că aceste convenții ajută pe toată lumea pentru a avea niște repere, să nu o iei pe arătură, tu sau agenția/clientul.

În mod normal, te gândești că atunci când cineva apelează la un artist, o face pentru că știe ce lucrează el și vrea să se asocieze cu acea direcție artistică. Ei bine, nu de puține ori, lucrurile stau fix invers. Agențiile încearcă metoda pescuitului. Aruncă bățul cu momeală și vor să vadă cine oferă un fee mai mic.

Înțeleg că este important și fee-ul pe care-l cere un artist, deoarece e vorba de bugete, dar agențiile ar putea propune de la început un buget fix pe care îl pot oferi. Pescuiala asta cu ”cine oferă un preț mai mic” cred că dăunează tuturor părților implicate.

Am avut situații unde la început a fost clar că se dorește o colaborare cu mine, cu intenția clară de asociere de imagine, dar tot la un fel de pescuială s-a ajuns.

Artiștii și clienții. De la provocare la refuz

De-a lungul timpului, am lucrat și cu agenții, dar și direct cu o serie de clienți. Din punct de vedere al dificultății de colaborare, nu cred că e important dacă clientul e mare sau mic, până la urmă e vorba de oameni. În spatele unui client/brand mare este tot un om, care poate fi dificil sau nu.

Surprize au fost la ambele categorii. Poate acesta a fost și unul din motivele pentru care în ultimul timp am refuzat mai multe proiecte. Unele refuzuri au fost de ordin financiar, alte de incompatibilitate morală.

Am să îți dau și un exemplu de refuz, cred că se încadrează la cel de timpul moral. Cineva m-a rugat dacă pot face un mural cu textul ”Privește Cerul”, pus peste o mandală a lui Ortaku, cel puțin așa părea din referința trimisă. I-am spus că nu e normală cerința lui, i-am și explicat de ce, și l-am invitat politicos să contacteze artiștii respectivi.

În ceea ce privește colaborările între artiști și branduri am tot văzut colaborări frumoase. Evident că tot timpul e loc de mai bine, dar street artul se dezvoltă, ilustrația se dezvolta, graphic designul la fel. Cu cât arta se dezvoltă mai dinamic, cu atât ea poate răspunde unor provocări mai exigente. 

Dezvoltarea street artului. Street artistul în societatea românească

Street artul este ceva cool acum și devine din ce în ce mai prezent în viața de zi cu zi a fiecăruia. Lumea a auzit de Banksy. Poate în România interesul nu este chiar atât de crescut ca în alte părți, dar oamenii devin și aici din ce în ce mai familiari cu fenomenul. Avem deja câteva festivaluri de street art și multe lucrări comisionate în spațiul public.

Ca în multe alte domenii, autoritățile, și aici, în artă, sunt în urma tendințelor din societate. Bugetele alocate culturii sunt mici; citeam undeva că bugetul alocat AFCN pe 2019 este redus cu 30%.

În condițiile acestea un stret artist poate trăi din arta sa doar dacă este concentrat și sincer cu munca sa. 

În ultima vreme, mi-am dat seama cât de important este să ai disciplină, un scop și un plan, ceea ce încerc și eu să aduc în viața mea. Este un proces destul de greu să te disciplinezi, să renunți la tot felul de obiceiuri proaste precum statul aiurea pe Instagram sau scroll-ul infinit pe Facebook; tot timpul ăsta îl poți folosi mult mai util.

Oamenii pe care îi apreciez sunt disciplinați cu viața lor. Toți spun că disciplina este printre cele mai esențiale lucruri în viata unui artist. Disciplina e o Artă în sine.