Spatiile de coworking pot porni si ca o afacere de familie. De ce nu? Marian Oprea si sotia lui au inchiriat un spatiu in centrul vechi al Bucurestiului si au ales ca model de business oferirea serviciilor flexibile de lucru. Mai exact, daca pasiti in The Atelier cu gandul de a munci, veti constata ca puteti inchiria spatiul de acolo la ora. Optiunea e destul de rara, momentan, spune Marian.
Se deschid in continuare spatii de coworking de tip HUB, spatii de lucru la comun cu model si propuneri de lucru asemanatoare multinationalelor, de tip B2B.
Si se pare ca exact asta este una dintre greutatile cele mai importante intr-un astfel de business: aceea de a educa oameni sa-si inteleaga nevoile. Si sa actioneze ca atare. Chiar si antreprenorii sau managerii au lacune in educatia finaciara, spune Marian, iar asta inseamna ca resursele lor merita o soarta mai buna.
Asadar, mai jos, o discutie despre antreprenoriatul romanesc, freelanceri si cafele bune.
Inceputurile voastre
Este o afacere de familie, pornita de la o idee mult mai veche (pe vremea cand nu existau hub-uri de birouri in Romania). Ne doream sa incepem o afacere noua, diferita de ce facusem eu pana atunci (publicitate si arhitectura), una in care sa fie implicata si sotia mea; si atunci am descoperit locatia in care suntem si astazi.
Proprietarei spatiului i-a placut foarte tare ideea si felul in care avea sa fie folosita cladirea, se potrivea perfect viziunii ei despre chiriasul perfect, incat ne-a facut o propunere de esalonare a chirieri astfel incat la inceput sa o putem plati. Aveam doar 3000 euro (oarecum, erau de incasat din proiectele mele anterioare), nu aveam posibilitati de credite la banci.
Din primele calcule, suma initiala a investitiei nu era foarte mare, dar evident mult peste 3000 euro iar aici au intervenit cativa oameni apropiati noua carora le-a placut si au crezut la fel de tare ca noi in idee.
Au fost imprumuturi de bani dar si pasuiri pentru servicii sau produse de care aveam nevoie sa terminam amenajarea si pe care nu am fi avut nici o sansa sa le achitam la momentul respectiv; suntem si vom ramane mereu foarte recunocatori pentru ajutorul lor, nu stim ce am fi facut fara ei.
Ne-am inchipuit ca va fi greu inceputul si ca pana castigam un pic de notorietate o sa mai dureze, dar am sperat ca daca suntem in centrul vechi (nu am fi inceput in alta parte, a fost conditia principala), cel mai probabil ne vom pune pe picioare destul de rapid.
Si asta este, cred eu, greseala generala a afacerilor deschise in centrul vechi si care se inchid in primele 6 luni, toata lumea vede centrul vechi ca o mina de aur; din pacate nu este asa deloc.
Evolutia echipei
Am inceput din prima cu 2 angajati, deci eram 4 in total, optimisti si atat, pentru ca la inceput incasarile erau ca si inexistente; conceptul super nisat, lipsa notorietatii si ramasi fara capital dupa investitiile primare mult depasite fata de primele calcule, am decis destul de repede ca trebuie sa renuntam la angajati si sa ramanem noi 2, eu si sotia mea.
Sa administram dar sa facem si treaba angajatilor, sa fim si barista si femei de serviciu in acelasi timp, habar nu aveam nici unul dintre noi sa facem crema de lapte pt cappuccino, dar ne-am documentat si ne-am chinuit sa o facem.
Astazi, teoretic suntem tot 2, aceeasi de la inceput, eu si sotia mea, inca nu este nevoie de mai mult ca si administrare, avem in schimb alaturi de noi diversi parteneri cu care ne ajutam de forma win-win, afaceri si oameni foarte misto cu care visam impreuna ca o echipa; au aparut in viata noastra ca si clienti insa rapid am realizat ca putem face mult mai mult impreuna daca propunem ceva sincer si corect.
Cum va diferentiati?
Cum am mai spus, am inceput cu o idee mai veche (tot asteptam sa o faca altii, dar ideea parea ca se lasa asteptata), sa propunem o alternativa la Starbucks, un spatiu unde eu ca arhitect si designer de materiale pentru industria publicitara, sa ma pot duce sa lucrez fara sa ma chinui la o masuta de cafea (la starbucks victoriei aveau o masa pt laptop-uri si era foarte bine, dar doar atat.).
Si fara stresul de a nu sti ce sa faci cu echipamentele de care ai nevoie sa lucrezi, atunci cand te duci la toaleta sau la o tigara (printre cel mai important dezavantaj primar cand lucrezi dintr-o cafenea in viziunea noastra).
Astfel, vazand ca piata intarzie sa lanseze un produs concret venit in sprijinul nomazilor, ne-am decis sa o facem noi si cred ca inca de la inceput cel mai puternic diferentiator al nostru fata de piata a fost exact obiectul principal de activitate - inchirierea locurilor la birou cu ORA.
Pozitia, prezenta in mijlocul centrului vechi al Bucurestiului, ar putea fi la fel, unul din punctele noastre forte, oamenii apreciaza foarte tare ca pot lasa oricand job-urile care mai pot astepta in detrimentul unei "plimbari" pe la multimea de terase sau magazine din zona (mai ales strainii).
Concurenta, challenge-uri in piata
Concurenta este aproape inexistenta, inca nu este o afluenta prea mare pe zona de servicii "flexibile", de tipul inchirierii cu ora, se deschid in continuare spatii de coworking de tip HUB, spatii de lucru la comun cu model si propuneri de lucru asemanatoare multinationalelor, de tip B2B. Cel mai probabil ca romanii sunt si vor mai fi inca legati mental de strategia conceptului de "multinationala".
Challange-ul cel mai mare a fost si este in continuare schimbarea mentalitatii, lipsa educatiei financiare a romanilor de orice varsta, fie ei chiar antreprenori; e inca prea devreme pentru conceptul propus de noi, iar romanii nu stiu sa-si chiverniseasca resursele.
Nu avem educatie financiara primara nici chiar la nivelul "antreprenorilor" cu state vechi, ce sa mai cerem tinerilor sau freelancerilor necomercianti; ceilalti jucatori din piata, practic trag cu totii la aceeasi caruta, deocamdata fie ca vrem sau nu, cu totii cei implicati in acest fenomen, participam la pionieratul si educatia pietei de coworking din Romania;
Ii este inca mental la indemana unui tanar sa mearga "gratis" intr-o cafenea si sa "lucreze" (cel mai probabil 90% dintre cei cu laptop-uri din cafenele nu lucreaza efectiv, poate doar ceva social media) si aici explicam pe indelete ce este gresit si poate cum ar fi trebuit sa fie:
In primul rand start-uprile sau freelancerii, probabil 90% din meseriile care se pot practica independent sau in echipe restranse, au posibilitatea intradevar de a lucra de acasa (0 costuri, maxim 40% productivitate) sau dintr-o cafenea de specialitate (costuri variabile dar nu sunt gratis, maxim 20% productivitate).
Asta inseamna ca principalul dezavantaj este exact ce gaseste intr-un spatiu de coworking, NETWORKING-ul profesional si este evident lucrul pe care desi freelancerii cred ca-l gasesc intr-o cafenea oarecare, de fapt nu exista; oare cum ar arata un domn incercand sa intre in vorba cu o domnisoara intr-o cafenea, desi poate ambii sunt acolo sa lucreze, cel mai probabil ar parea o tentativa de "agatare".
Complet la polul opus fiind intr-un spatiu de coworking unde toata lumea, in pauze, cauta tocmai relationare, netwotking. Ideea de "gratis" este alta mare greseala de abordare a antreprenorilor la inceput de drum sau a freelancerilor nomazi.
Vorbeam de productivitate, si acasa si la cafeneaua aia tare, daca chiar lucrezi, vrei sa fi productiv si trebuie sa te concentrezi, nici una dintre variante nu este o alternativa, in ambele cazuri, cu frecvente foarte mari, ceva te va distrage si vei avea lipsuri in conditiile comune de lucru (viteza internetului, mobilier, atmosfera, siguranta echipamentelor personale, echipamentele periferice cu care sunt dotate spatiile de coworking, etc.).
Tot gratis intr-o cafenea arati si tu cand inviti un client sau partner caruia vrei sa-i vinzi ce faci tu, si nu in ultimul rand, lucrul poate cel mai important, atmosfera motivanta de lucru din jurul tau dintr-un spatiu de coworking, este mult peste momentul ala dintr-o cafenea, in care tu ai deadline si trebuie sa livrezi ceva iar cei de langa tine pregatesc o distractie inceputa chiar sub nasul tau.
Serviciile
Am inceput de la ideea inchirierii cu ora, cam toate strategiile noastre au fost ghidate de rezolvarea nevoilor felxibile ale unui tanar antreprenor care ar trebui sa-si foloseasca cat mai eficient timpul petrecut la noi in spatiu.
Spatiile de coworking teoretic sunt de 2 feluri, ori sunt orientate extensiv B2B, si aici vorbim de multinationale, cei mai mari jucatori de pe piata, sau varianta boutique (un fel de motel fata de hotel) care se adreseaza oamenilor (freelancerii sau antreprenorii incepatori).
Noi vrem sa fim aproape de oameni si povestile lor, vrem sa crestem o data cu ei si sa scriem momente impreuna cu ei si de aceea am acordat mereu oferta nostra; am luat mereu in calcul si obligatia minima de cost pe care noi trebuie sa o suportam ca sa platim costurile operationale si niciodata nu ne-am inchipuit ca ar trebui sa "ne imbogatim" din aceasta afacere.
Este clar ca minimul de servicii sunt cele care-ti trebuie sa poti functiona cand lucrezi, exact ce nu vei gasi niciodata intr-o cafenea obisnuita, dar in plus sunt multe alte lucruri pe care trebuie sa le atragi si sa le dezvolti, ca sa poti spune ca esti un spatiu de coworking nu doar un "share" intr-un apartament.
Si aici ma refer foarte tare la evenimente; pe langa un spatiu de lucru, coworkerii vor sa socializeze, sa se dezvolte profesional, sa faca networking si de ce nu, poate sa-si gaseasca chiar un partener de afaceri sau investitor.
Nu exista un mix ideal sau perfect, asta este frumusetea spatiilor de coworking, sunt enclave, comunitati, create in jurul spatiilor de coworking si care seteaza cumva traseul locului unde-si doresc sa-si faca veacul, si spunem veac pentru ca dupa casa, cel mai mult timp petrecut al unui individ este la lucru.
Povestea spatiului
Suntem un cowork de tip butique, avem aprox. 40 de locuri de lucru, 2 sali de intalniri de 5 persoane, o sala de lucru care se transforma in 5 minute intr-o sala "conference"de maxim 25 persoane si o cafenea de specialitate la parter, asa am inceput si nu ne permite spatiul existent o crestere.
Nu este foarte greu administrabil un spatiu de birouri la comun, tine mai mult de adaugare, tot timpul trebuie sa imbogatesti locul cu accesorii si asta se simte in costurile lunare de exploatare.
In rest, oamenii care ne trec pragul sunt extrem de civilizati si asta este momentul in care vad ca noi ca natie suntem inca bine sau am evoluat, ori poate ca nomazii in general fiind mai plimbati prin lume s-au mai updatat, dar foarte placut impresionat de calitatea tuturor care ne trec pragul, romanii mult mai mult decat strainii;
Nu facem eforturi sa administram spatiul, facem insa eforturi in continuare sa-l sustinem financiar, desi dupa primele 6 luni de la deschidere am inceput sa facem profit iar primul an financiar complet (2018) s-a incheiat pe plus, profitul intr-o astfel de poveste este mic (speram doar la inceput), mult prea mic sa-ti poata sustine un cashflow corect, care sa contina si rezervele de siguranta pentru perioade proaste.
Mai ales ca deocamdata in Romania este o afacere foarte "meteo dependenta" si este normal, cine are chef sa plece de acasa sa lucreze, daca nu trebuie neaparat si afara sunt -20 grade, ploua iar traficul este blocat? nici eu n-as face asta.
Plan tarifar, grad de ocupare
Nu am inventat noi coworking-ul iar la inceput aveam deja niste modele din strainatate dupa care ne-am creionat strategia de preturi; stiam ca preturile pe ora trebuie sa fie aproximativ echivalentul unei cafele, iar noi am avut si o idee de relationare a pretului cu spatiul;
Suntem la numarul 9 pe Gabroveni si astfel ne-am gandit ca poate ar trebui ca pretul general sa fie 9 si am inceput cu totul la 9 lei, cu referire putin comica fata de marketurile "totul la n lei".
Astazi, fara multe interventii de-a lungul timpului asupra preturilor, este 8 lei ora iar preturile in coffee shop sunt comparative benzinariilor desi ne alfam in centrul vechi iar coworkerii au si un discount suplimentar de 30% fata de preturile de lista.
Poate ce-a mai importanta invataminte a fost verificare conceputului "penny effect", stiam ca este o axioma dar ne-am incapatanat sa o mai verificam si noi - in luna august 2017, la 2 luni dupa deschidere, am lasat toata luna gratis zona de birouri si chiar daca inca nu existam pe piata, notorietate zero, au aparut oameni interesati, chiar putem spune ca au fost ceva.
Partea interesanta a fost ca toti erau foarte incantati de locatie (desi au aparut fix in perioada gratis) iar toti au laudat excesiv ideea si implementarea. Atat a fost tot, imediat dupa terminarea campaniei, nimeni din cei veniti in perioada gratis nu a mai revenit vreodata, hilar dar adevarat, nimic ce este gratis nu functioneaza.
Am avut in schimb oameni care au venit la inceput sa vada, nu au fost neaparat constant dar revin si astazi dupa 2 ani si pare ca le place sa ne revedem, iar asta este momentul in care te bucuri si speri ca totusi nu ai gresit in incercarea de a propune ceva nou, pe o piata inexistenta.
Cash flow-ul, repet, este problema ce-a mai mare a unui astfel de afacere, peste tot in lume, in Romania mai mult; piata zero este iar o problema, una foarte mare, romanii nu au inca mentalitatea, nu suntem inca pregatiti ca natie sa acceptam sharing-ul ca si concept.
Sa luam de exemplu UBER - in Romania functioneaza doar ca o alternativa corecta la taxiul clasic, cum ar fi aratat Uber daca fortau conceptul original, respectiv s-ar fi urcat romanii alaturi in aceeasi masina pe un traseu comun, ceea ce presupune adevaratul "ridesharing"? sau ati observat intr-un restaurant daca exista o masa de 8 persoane ocupata de 2 persoane sa se mai aseze alte persoane langa cele 2? niciodata de romani si aici cred ca mai avem de lucru la upgrade-ul de mentalitate.
Comunicarea voastra
Financiar nu ne-am permis promovare clasica, am insistat de la inceput cu canalele social media in varianta gratis sau cu investitii foarte mici, Facebook cel mai mult, fara conversii prea mari, mai mult pentru notorietate.
Am avut insa noroc, poate povestea noastra in sine a fost un drive al comunicarii pe care l-am folosit si care ne-am folosit pe unde am putut.
Ne-am laudat noi pe noi pe unde am apucat si am inscris afacerea pe orice proiect sau platforma prindeam ocazia si, cu noroc poate, am si cules roade; Am fost in prima grupa a campanieni "Mentorat pe Bune" produsa de Banca Transilvania, Antena 1 ne-a vizitat fara sa le cerem asta, iar "Morning ZU", emisiunea radio Zu care ii are protagonisti pe Buzdugan si Morar, a emis intr-o dimineata de la noi din spatiu intr-un proiect initiat de Metro - Ziua Afacerii Tale la care noi ne-am inscris online.
Am incercat alaturi de parteneri si proiectul Noaptea Alba a Galeriilor unde am fost locatie inscrisa in circuit, iar in luna mai a acestui an participam ca locatie partenera la cel mai mare festival de tech din Romania - Bucharest Tech Week.
Nu avem inca o analiza foarte clara sa stim ce functioneaza cel mai bine, stim doar ca orice pas facem in directia media si publicitate conteza foarte mult, notorietatea este inca esentiala in acest domeniu.
Cine vine la voi?
Oamenii sunt extrem de misto iar meseriile sau afacerile lor au intotdeauna ceva interesant, toti care au fost la noi sunt altfel, desi la prima vedere par domenii comune de activitate au totusi ceva diferit fata de ce vezi in piata, au componente noi pe piata din Romania sau sunt cel putin vizionare.
Majoritatea clientilor nostri sunt visatori care vor sa schimbe lumea ca si noi, dar sunt si antreprenori obisnuiti care reseteaza standarde in moduri noi, modele de afara, iar acum conceptul "afara" inca ramane un model greu de atins, mult in fata noastra.
Planuri de viitor
Primul si cel mai greu plan pentru viitor este sa rezistam; pe o piata zero, fara aport financiar consistent este foarte greu sa rezisti si asta devine si cel mai important deziderat.
Idei avem multe, cateodata ne gandim ca poate prea multe, iar dezvoltarea trebuie sa fie luata in calcul foarte rapid, piata este extrem de dinamica iar metinerea nu nu va fi niciodata o solutie; ne place mereu sa glumim "ce facem, inchidem sau ne extindem?" si evident cautam solutii de extindere.
Avem planuri mari, ne place sa visam si credem ca vom reinventa coworking-ul, dar asta doar timpul va putea stii, dar noi cu siguranta nu ne vom opri aici.