![[Pictorimea buna] Razvan Boar: Nu pot discuta despre mandrie cand vine vorba de lucrarile mele. Dar exista, cu sigurata, lucrari importante, care au adus ceva nou](https://media.iqads.ro/2019/05/collage18-cover-850.jpg)
Una din intrebarile noastre preferate din cadrul seriei de fata este urmatoarea: ”Cum te-ai recomanda ca pictor, in fata unui cumparator?”. Iar pictorimea buna are mereu raspunsuri interesante. De exemplu, Razvan Boar spune ca majoritatea lucrarilor pe care le face sunt mari si foarte mari. Si ca:
Desenul este mediul predilect, originea picturilor, instalatiilor, picturilor murale. E usor de observat dialogul pe care-l intretin cu istoria artei.
Temele pe care le abordeaza variaza mult si se intrepatrund printr-o tesatura de imagini pe care Razvan o numeste mitologie personala. Exista acolo, tot mai des, un personaj care este ”usor vulgar, haios, capabil sa ia tot felul de forme”. E un fel de autoreprezentare.
Inceputurile tale
La inceput a fost desenul. Pictura, cu adevarat, a venit odata cu facultatea si cu constientizarea faptului ca asta poate fi o cariera. Atractia initiala a insemnat, de fapt, o fascinatie pentru caligrafie, penita si tus, pentru carioci si acuarele iar de foarte devreme mi-au fost recunoascute niste abilitati.
Amintiri am, bineinteles, nenumarate: de la cele timpurii cand “topeam” un top de hartie doar ca sa trasez o linie perfect dreapta, pana la cele mai recente cand, apropiindu-ma treptat de acest domeniu, am inceput, cu adevarat, sa observ, sa invat. Am studiat pictura la Bucuresti si Torino.
Primele lucrari. De care esti mandru?
Nu cred ca pot discuta despre mandrie cand vine vorba de lucrarile mele. Dar exista, cu siguranta, lucrari importante, care au marcat o trecere, sau care au adus ceva nou.
(foto: Vedere din expozitie, Galeria Nicodim, Los Angeles, 2013, credit foto Galeria Nicodim)
(foto: Stone fish 1, oil and acrylic on canvas, 55x45 cm, 2013, credit foto Galeria Nicodim)
Lucrarile din seria asta, realizate prin 2012-2013, au reprezentat, printre altele, o trecere, de la un set de imagini si valori estetice la altul.
Incepusem sa ma uit, cu mare atentie, la banda desenata americana de pe la jumatatea secolului trecut, la imagini cu reclame, la caricaturi, si incercam sa mizez mai mult pe aceasta fascinatie pentru desen. Lucram mult cu sprayul acrylic, dezvoltasem tot felul de tehnici mixte precum si o noua atitudine, mai relaxata, fata de pictura.
Raportul asta strans intre desen si pictura a dus, in cele din urma, la o regandire a intregului proces precum si la eliminarea treptata a unor elemente ce tin de constructia clasica a unei picturi.
Cum te-ai recomanda ca pictor unui potential cumparator?
In principiu, i-as spune ca majoritatea lucrarilor pe care le fac sunt mari si foarte mari, ca desenul este mediul predilect, originea picturilor, instalatiilor, picturilor murale etc., ca-i usor de observat dialogul pe care-l intretin cu istoria artei.
Temele sunt destul de multe, ele se intrepatrund intr-un fel de mix de imagini, pe care eu, in ultima vreme, il numesc mitologie personala. Apare din ce in ce mai des un personaj, usor vulgar, haios, capabil sa ia tot felul de forme, cu alte cuvinte, un fel de autoreprezentare.
Procesul de lucru si promovarea
Cred ca cel mai bine functioneaza prezentarea lucrarilor intr-o expozitie. Eu prefer sa lucrez asa, stiind ca dupa o perioada de lucru in atelier, lucrarile pleaca spre a fi aratate altundeva. In felul asta, ai senzatia ca o serie de lucarari sau un volum de imagini sunt incheiate si poti merge mai departe.
Lucrari preferate
Am lucrari mai vechi care au fost facute urmarind o alta estetica, si care pot parea diferite de opera mea de acum. Ma regasesc in ele la fel de mult ca-n cele de anul asta sau anul trecut, cu diferenta ca ele au marcat o perioada care s-a incheiat.
Nu cred ca popularitatea unei lucrari scade in raport cu preferintele autorului ei. Dimpotriva, odata ce imaginea ei incepe sa circule, ea capata un fel de destin propriu si-ncep sa conteze, din ce in ce mai mult, preferintele publicului. Daca e vreun pattern, as vrea sa-l stiu si eu.
(foto: DEMOFLASH, vedere din expozitie, Passerelle Centre d'art contemporain Brest, 2019, credite foto Aurelien Mole)
Pictura si dilemele sale
Pictura e mai mult decat o meserie, e un stil de viata. Mi-am dat seama inca din facultate ca trebuie sa-ti impui un program destul de strict si ca-i nevoie de multe ore in atelier, ca lucrurile nu ies mereu asa cum iti propui, ca trebuie sa fii perseverent. Cred ca despre toate astea se stie destul de putin.
Dilemele sunt nenumarate, ele tin de munca in atelier, de imaginile pe care le alegi, de tehnica, de felul in care reusesti sa-ti prezinti munca etc. Ma intreaba lumea ce fel de panza folosesc/de unde sa o cumpere/cine face sasiuri bune si ieftine/ce fel de uleiuri/unde inchiriezi atelier etc etc. experiente deci, prin care trec multi artisti.
Habar n-am cum se defineste succesul, cuvantul asta poate sa insemne foarte multe lucruri.
(foto: DEMOFLASH, vedere din expozitie, Passerelle Centre d'art contemporain Brest, 2019, credite foto Aurelien Mole (2))
Pictori preferati
Sunt asa de multi ca nu stiu de unde sa incep. Lista asta nu poate fi niciodata completa, ea se reorganizeaza si actualizeaza constant asa ca: Milton Avery, Maria Lassnig, Bramantino, Rose Wylie, Lee Lozano etc.
Proiecte in desfasurare
Imi place sa impartasesc din experientele mele si altora, asa ca am fost invitat sa predau la o universitate in Franta. Voi face asta in urmatoarea perioada.
