[Pictorimea bună] Cătălin Tăvală: Uneori, mă mulţumesc cu faptul că reuşesc să duc până la capăt o anumită pictură

Pentru mine, cele mai interesante serii de interviuri sunt cele ale căror teme nu le pot cuprinde cu ușurință. Cum e și cazul de față: eu nu mă pricep la artă, dar e o plăcere nemaipomenită să stau de vorbă cu cei care se pricep și o produc.

Pentru Cătălin Tăvală, de pildă, mediile artistice în care se mișcă sunt mai mult decât un fel de a-și ocupa timpul pentru că e talentat.

E mai degrabă un stil de viaţă, o anumită nevoie de cunoaştere şi de analiză a ceea ce se întâmplă atât în mine, cât şi în jurul meu.

Mai spune Cătălin că, în general, munca multă și serioasă îți aduce excelența în orice domeniu, însă ca pictor, ai nevoie de un pic mai mult. Anume, networkingul. Trebuie să cunoști oameni din zona artistică, să fii parte din comunități relevante, să expui și să primești apoi recunoașterea. Nu e ușor.

Mai multe despre felul în care Cătălin folosește desenul şi pictura figurativă ca principale moduri de exprimare, în interviul de mai jos.

Începuturile de artist

Mă numesc Cătălin Tăvală, proaspăt absolvent al Universităţii de Artă şi Design din Cluj-Napoca, departamentul grafică.
În prezent sunt masterand în cadrul aceleiaşi facultăţi.

Încă din perioada liceului îmi ocupam timpul liber cu desenul şi pictura. De asemenea, eram pasionat şi de fotografie.
Am studiat la liceul Naţional Octavian Goga din Sibiu, profilul ştiinţe ale naturii.

Prima legatură cu prictura s-a întâmplat atunci când eram în scoala primară şi părinţii m-au înscris la un curs de iconografie. Îmi placea foarte mult, mă pegăteam din timp şi aşteptam cu nerăbdare ziua de luni, când ne strângeam mai mulţi copii la curs şi pictam.

Începuse să mă captiveze, acea lume şi firesc, am început să caut, să mă interesez şi despre pictură şi istoria artei.  Îmi amintesc cum primisem de la ai mei un album cu Vincent Van Gogh. Am fost fascinat.

Nu aveam acces la lumea internetului, ceea ce consider că a fost un avantaj pentru mine, atunci, pentru că am avut ocazia să mă bucur de mirosul unei cărţi, albume de artă sau de practica desenului şi a picturii, fără să fiu distras de alte forme de consumare a timpului.

Eram fascinat de tehnică, de cum pot aplica vopseaua pe un suport.
Nu îmi puneam probleme de cromatică sau de compozitie, îmi placea doar să „pictez”, eram mic... încă sunt.

Primele lucrări

Nu pot spune ca am fost pe deplin mulţimit de o anumită lucrare, pentru că de fiecare dată este loc de mai bine sau uneori, lucrând la o anumită pânzâ se nasc alte idei şi atunci e precum o căutare constantă.

Uneori mă mulţumesc cu faptul că reuşesc să duc până la capăt o anumită pictură. Un sentiment plăcut este atunci când privesc o lucrare finalizată şi simt că ceva urmează să se întâmple în acel cadru. Deschiderea spre interpretare mă interesează. Atâta timp cât unei lucrări îi sunt asociate mai multe semnificaţii, atunci pot spune că sunt mulţumit.

Stilul tău

Folosesc desenul şi pictura figurativă ca principale moduri de exprimare. Mediile artistice în care activez nu sunt doar o ocupatie cotidiană care mă captivează, ci mai degrabă un stil de viaţă, o anumită nevoie de cunoaştere şi de analiză a ceea ce se întâmplă atât în mine, cât şi în jurul meu.

Temele pe care le abordez sunt inspirate din viaţa cotidiană a oraşului, diferite aspecte sociale precum sărăcia, degradarea fizică sau psihică, violenţa sau dezastrul văzute sub diferite forme.

Procesul de lucru și promovarea

Odată ce ai terminat o lucrare sau un anumit proiect, cauţi să le muţi dintr-un loc în altul şi anume din atelier, la lumina unor galerii. Consider că expunerea este foarte importantă pentru un artist. Personal, prefer galeriile, însă nu este uşor să expui într-o galerie bună.

În funcţie de calitatea unui spaţiu, o galerie poate pune intr-o lumină plăcută lucrările sau invers. Uneori spaţiul sau contextul artistic este mai important decât arta în sine.
Cel mai la îndemână mod de expunere a artei este cel online. În mediul virtual, ochiul este bombardat cu informaţie vizuală.

Pe Instagram, de exemplu, gasesti tot mai multe imagini cu artă, dar toate sunt amestecate şi puse la acelaşi nivel, cu alte cuvinte, există o egalitate a fluxului de artă, iar asta face ca arta bună sa se întâlnească cu cea mai puţin bună.

Consider că ambele variante, atât spaţiul fizic, cât şi mediul de expunere online funcţionează cel mai bine împreună.

Lucrări preferate

În general, prefer să nu mă ataşez de lucrările pe care le fac, mai degrabă aş invita publicul să se apropie de ele.
Evident că precum hainele îţi rămân mici atunci când înaintezi în vârstă, la fel există şi lucrări vechi în care nu mă mai regăsesc, pentru că timpul a trecut şi am progresat.

Cumparatorii 

În general au fost prienteni sau oameni apropiaţi cei care mi-au cumpărat lucrările.

Dileme și provocări

Obişnuiam să cred în puterea muncii şi a faptului că prin muncă ajungi bun în orice domeniu.
Încă mai cred în acest lucru. Pe lângă aceasta, în domeniul artelor vizuale trebuie să expui, să devii cunoscut, dar pentru a deveni vizibil mai ai nevoie şi de ceea ce se numeşte ”networking”, să cunoşti şi tu, la rândul tău oameni din lumea artei, comunităţi artistice, care au interese comune cu ale tale şi astfel, împreună ai şanse mai mari să câştigi recunoaştere.

De multe ori încerc să evit situaţiile care devin repetitive, sunt convins că prin repetiţie ajungi să înveţi ceva foare bine, însă te poţi împotmoli uşor dacă continui să foloseşti ceea ce deja ai învăţat în mod repetitiv. De aceea caut şi încerc să fiu cât mai flexibil în ceea ce fac.

Pictori preferați 

Am o lista mai consistentă, dar i- aş menţiona de data aceasta pe Gerhard Richter, Luc Tuymans sau Jeremy Mann. Sunt artisti care au ceva de spus şi care reuşesc să mă impresioneze de fiecare dată cănd le intâlnesc creaţiile.