[Povestea Graffiti BBDO] Geo Iordache: Pe una din usile de la mansarda, unde era creatia, scria "Art is shit, ad is meat"

Sunt probabil sute de oameni care au trecut de-a lungul anilor prin Graffiti. Imi place sa cred ca – precum in Fight Club – cei care am trecut pe acolo ne recunoastem dupa vanatai si zgarieturi invizibile altora, ne facem cu ochiul si simtim o oarecare conexiune, spune George Iordache, manager Arena Advertising.

Geo a lucrat la Graffiti intre 1996-2000 si a participat pentru prima oara la lansarea unui mare brand (Connex) si la relansarea unui brand romanesc de suflet  (Dacia). Era epoca in care prezentarile la client se faceau cu cartoane pe care se lipeau vizualurile departamentului de creatie si in care inflatia depasea 50%, perioada de formare a publicității românești.

La Graffiti BBDO

Am ajuns la Graffiti BBDO in septembrie 1996, dupa ce lucrasem aproape un an la Saatchi. M-am dus la sediul din str. Calusei si am intrebat secretara cu cine pot sa vorbesc pentru angajare. M-a dus direct in biroul managerului - Diana Tobosaru - care m-a evaluat intr-o scurta conversatie si apoi l-a chemat prin interfon si pe Lucian Georgescu.

In nici jumatate de ora eram angajat. Asa erau vremurile – lumea nu prea auzise de publicitate si nu era inghesuiala la usile agentiilor. Cei care lucrau deja in tanara industrie a publicitatii erau oameni cu diverse backgrounduri (jurnalism,  arte plastice, sociologie, economie, chiar si ingineri).

Nu existau scoli de publicitate si putina lume auzise vreodata de jobul de copywriter sau art director. Veneau cei curiosi, cei deschisi catre nou, cei prea nonconformisti ca sa se angajeze intr-un job clasic. Publicitatea era unul din putinele domenii in care te puteai profesionaliza la locul de munca.

Atmosfera

La finalul anilor '90, in birourile Graffiti atmosfera era relaxata - se radea mult, se fuma in disperare (eu, ca nefumator, sufeream in tacere), insa era efervescenta si se pasau idei dintr-o parte in alta. Pe una din usile de la mansarda, unde era creatia, era un poster pe care scria: Art is shit, ad is meat.

Totusi, eram toti niste artisti. Eram nationala Braziliei, in care conta mult creativitatea si spiritul artistic. Eram o echipa puternica, iar capitanul jucator era Lucian Georgescu. El a pus bazele diviziei de BTL, careia eu am onoarea sa-i fi gasit apoi un nume sub care a facut legenda in piata evenimentelor: Prospero (Promotions & Special Events Romania)

 Era perioada in care combustibilul in agentiile de publicitate era entuziasmul. Era suficient ca parintii sau prietenii sa-ti vada macheta in revista si sa-ti auda spotul la radio. 1997 a fost anul in care industria s-a hotarat totusi sa-si recunoasca meritele, asa ca s-a infiintat primul asa-zis festival - Mediafest. Nu mai stiu cate premii a luat Graffiti, am fost prea emotionat pentru premiul meu, luat in echipa cu Cristian "Kit" Paul - locul 1 la sectiunea poster.

Clientii

Printre clientii Graffiti de la finalul anilor '90 erau Pepsi, Tuborg, Philip Morris, Wrigley's, Panasonic sau Elite. Si bineinteles, primul serviciu de telefonie mobila din Romania, Connex. In 1997, Graffiti a organizat pentru Connex evenimentul care marca primul sau an de existenta - Marea Conexiune.

Primul mare eveniment/ concert din Piata Constitutiei; primul eveniment cu proiectii pe Casa Poporului, primul (si probabil ultimul) eveniment care a adunat peste 500.000 de oameni (cifra e neoficiala, insa si acum tin minte piata plina ochi si bulevardul cu fantani intesat de lume pana in Unirii). Nu mai conteaza ca pe scena a urcat (doar) Patricia Kaas - erau anii in care lumea era dornica de spectacole, iar marii artisti inca nu pusesera Romania pe harta.

Spiritul Graffiti BBDO

Sunt probabil sute de oameni care au trecut de-a lungul anilor prin Graffiti. Imi place sa cred ca – precum in Fight Club – cei care am trecut pe acolo ne recunoastem dupa vanatai si zgarieturi invizibile altora, ne facem cu ochiul si simtim o oarecare conexiune.

Ma uit in urma si vad niste ani minunati, in care am invatat publicitate unii de la altii si impreuna de la cei mai buni. Faceam ce ne placea - si ne placea la nebunie ce faceam - si mai eram si platiti pentru asta.

Pentru mine, anii de la Graffiti au insemnat mari proiecte de BTL in care lucram copywriter la faza de concept, pregatire a ideilor si a materialelor de promovare, dupa care imi puneam palaria de project manager si incepeam implementarea propriu-zisa: am manat in lupta armate de promoteri si am fost de la un cap la altul in marile turnee prin tara cu evenimente L&M sau in promotiile de cate o luna jumate la munte si la mare cu Connex sau Cosmorom. Graffiti a fost o scoala extraordinara.

Amintiri

Mineriada din ianuarie 1999, cand minerii ii bateau pe jandarmi la Costesti, in Arges, iar noi aveam drum pe acolo cu promotia L&M American Cinema, in drum spre Craiova. Cartela demo, cu minute nelimitate, pe care o aveam de la Connex in '97-98 si de pe care vorbeam in nestire, in conditiile in care cei care aveau mobil pe vremea aia dadeau bip sau vorbeau "la trei secunde".

Insa una din cele  mai haioase amintiri este legata de o scrisoare primita la agentie, in sediul din Calusei: era perioada premiilor de sub capac, iar agentia coordona livrarea unor astfel de premii. Intr-o zi, a sunat un castigator si secretara i-a spus sa trimita la agentie cele trei capace in plic, ca sa i se trimita inapoi premiul. Omul nu intelegea chestia cu BBDO, asa ca secretara i-a spus mai pe inteles: Barbu, Barbu, Doina, Oana. Cand a sosit plicul la agentie, avea scris mare pe el: Graffiti Barbu Barbu Doi Oana. Eram acolo, am vazut plicul.

Sfârșitul Graffiti BBDO

Graffiti/BBDO a fost ca un imperiu. S-a format si a crescut odata cu publicitatea romaneasca. A castigat clienti, a luat pitchuri si a cucerit premii. A fost viu, s-a schimbat si s-a adaptat de-a lungul anilor. BBDO-ul meu a fost probabil diferit fata de al altora, insa sunt convins ca si-a pastrat intotdeauna forta de a fi printre primii.

Am ramas prieten cu niste oameni luminati si minunati. Am ramas cu niste deprinderi de lucru cu clienti mari si cu niste baze de marketing si comunicare bine asezate. Am ramas cu satisfactia de a fi fost parte a unei epoci de formare a publicitatii romanesti. O epoca poate naiva, romantica, dar entuziasta si frumoasa.