[Povestea Graffiti BBDO] Laura Nedelschi: A fost ca un cub din ala concentrat din care pot inca sa fac supa

Din Graffiti BBDO, amintiri si povesti sunt multe, spune Laura Nedelschi, Creative Director Kubis Interactive: de la prezentari incredibile, glume, momente de rascruce in proiecte, plecari, veniri, usi deschise, usi trantite, vizite la CNA. Laura a lucrat in Graffiti BBDO 10 luni: a ajuns acolo in vara lui 2009, spre final, cand era inca director de creatie Ema Prisca si a plecat in primavara lui 2010, "in timpul imperiului Gongu". De altfel, pe multi dintre cei care au trecut prin Graffiti ii leaga un fir comun:

Nu stii ce poate sa iasa dintr-o decizie, daca nu o sa iei decizia aia niciodata. Cred ca asta avea locul ala -  si asta cred ca a imprastiat in piata destul de multi oameni care au curaj sa decida, in loc de a cantari la nesfarsit eventualele pericole.

La Graffiti BBDO

Am ajuns in BBDO in plina criza economica. E ciudat, imi dau seama ca a fost o perioada plina de emotii, atat de mult incat e un soi de blur in mintea mea perioada aia, o parte din plecarea din Friends cu aterizarea in BBDO. Nu sunt unul dintre rezidentii cei mai longevivi acolo. Chiar deloc! Imi place insa sa cred ca am ajuns cu un scop: ca sa fac o tranzitie pentru niste oameni si niste conturi intre doua directorate de creatie. Am ajuns acolo in vara lui 2009, spre final, cand era inca director de creatie Ema Prisca si am plecat la vreo 10 luni, in primavara lui 2010, in timpul imperiului Gongu.

Atmosfera

Am fost incantata cand am ajuns acolo - in primul rand pentru ca era un departament mare, in al doilea pentru ca aveam niste conturi super faine cu care sa ma iau la tranta. GULP! Vreo 28 de oameni cred ca erau in Creatie. Grupul meu era destul de consistent si el - 6 oameni. Nu mai avusesem pana atunci un grup mai mare de 4. Conturi - aveam putine, dar bune. Romtelecom (fara partea de business, de care se ocupa Olivia Basag), apoi Holsten si Lays. Atat. Eu si sase baieti care faceam campaniile aste din cele mai mici detalii (de la OOH si TV, pana la inserturile alea care plecau in plic cu facturile sau sleev-urile de pe pungile de chipsuri).

Strategia era pe etaj cu creatia, pe lucru cot la cot. Asta mi s-a parut a life changer! Si atmosfera asta de conlucrare misto avea un ritm al ei, aproape il auzeai cand intrai in birouri. Mie mi se parea mereu ca suntem ca intr-o clasa de cycling. Sau sarit coarda ore in sir. Sau ceva, orice hardcore cardio, cu endorfine incluse.

Spiritul Graffiti BBDO

Eram "crescuta" in agentii mari, primii mei ani au fost in Publicis si Ogilvy. Dar aici era ceva ce nu vazusem nicaieri. A mean machine :).  Conturi mari, dar pe care se lucra cu ambitie, in mod sustinut. Un spirit de echipa cu clientul, construit cu intentie de catre agentie, pe care nu il simtisem chiar asa nicaieri. Si ambitii peste ambitii. Multe, ceea ce e misto, pentru ca asta era fuel-ul. Dar atat de multe incat uneori nu era bine, ca devenea si motiv de duel.

Oamenii cu care ai lucrat, ai ras, te-ai certat, te-ai imprietenit

Ei, echipa de la BBDO era din oameni, ca peste tot. Cu dorintele lor, cu ambitii personale, cu nervi, cu frustrare...

Eu nu cunosteam pe nimeni cand am ajuns acolo, in afara de Ema. Mi-am croit drum si am castigat incredere - doar ca s-a petrecut asta mai repede decat in orice agentie in care am lucrat, pentru ca am fost aruncata de la inceput in proiecte mari, in ape adanci, in probleme dificile. Era perioada in care trebuia sa re-semnam cu Romtelecomul - ori un contract atat de mare e strategic pentru toata compania. Iar cand asa ceva atarna de reusita unei campanii de brand in care trebuie sa impact aproximativ 30 de stakeholderi din tot felul de departamente, te simti cam ca un cautator de ac in fata unei armate de care cu fan.

Nu, nu m-am certat cu nimeni (erau vreo doua colege care incercau cu destul de multa tenacitate :))). Pentru ca  daca nu alegeam sa ma aliez cu toata lumea, nu aveam cum sa reusesc sa ma descurc cu obiectivele alea din fata mea. In plus, nu era despre pielea mea, era despre mult mai mult de atat - plus despre multumirea echipei mele sa si reuseasca sa faca ceva in care sa creada.

Amintiri

Hmmm. Strategia brilianta. Asta e unul. Grupul meu de creatie - oamenii aia care treceau prin foc in fiecare zi - cam cel mai important aspect. Fara ei nu rezistam nici macar o ora - si am senzatia acum ca o ora de BBDO era cat o saptamana in alta agentie.

Amintiri si povesti sunt multe, de la prezentari incredibile, glume, momente de rascruce in proiecte, plecari, veniri, usi deschise, usi trantite, vizite la CNA, ii las pe altii sa le spuna - daca o fi vreunul care poate sa o faca fara lacrimi inodate-n barba.

Cu ce ai ramas

A fost ca un cub din ala concentrat din care pot inca sa fac supa. Au fost atatea experiente si am vazut atatea lucruri care mi-au ramas deziderate, modele de lucru, greseli pe care sa nu le mai fac... sau pe care sa nu le fac si eu.

Sfarsitul Graffiti BBDO

Poate trebuie sa treaca mai multa vreme ca sa vedem mai limpede ce e de invatat de aici. Managerial clar sunt niste concluzii... Pentru mine cea mai importanta e ca nu stii ce poate sa iasa dintr-o decizie, daca nu o sa iei decizia aia niciodata. Cred ca asta avea locul ala -  si asta cred ca a imprastiat in piata destul de multi oameni care au curaj sa decida, in loc de a cantari la nesfarsit eventualele pericole.

In rest, cate BBDO-uri au fost (cate unul pentru fiecare om sau perioada), atatea concluzii.

Dar dincolo de asta, pentru mine una ar fi sustinerea unor oameni relevanti, dincolo de "pragul acceptat de varsta" pe care il are acum industria asta. Ma refer aici clar si direct la Sorin Psatta, care e dovada vie ca poti sa iesi la pensie din industrie, in timp ce esti inca respectat si relevant pentru toata lumea din cladirea aia. Palat din centru sau cladire de birou din cartier, ce-o fi ea...

Si desi e un om unic si fabulos si [insert multe superlative aici], imi doresc mult sa nu fie un caz irepetabil. Sunt atat de multi oameni de valoare in industrie pe care organizatia lor nu ii sustine in a ramane parte din publicitate si a functiona la modul inspirational - sau si mai rau, sunt atatia oameni pe care nu ii da nimeni afara desi nu mai fac nimic valid de mult timp. Cred ca BBDO e o lectie foarte buna de valorizare a oamenilor (desi in unele cazuri e clar un subiect polarizant).