[Povestea Graffiti BBDO] Lorand Balint: Toti invatam, toti descopeream lucruri noi. Oameni vii. Pentru mine era pestera lui Aladin

Zilele acestea, Graffiti BBDO scrie finalul unui capitol important al publicitatii romanesti si anuntam saptamana trecuta ca vom reveni cu interviuri si povesti ale celor care au facut istoria primei agentii de publicitate din Romania infiintate dupa Revolutie. Lorand (Boti) Balint, Managing Director, Publicis Sport and Entertainment, a inceput la Graffiti in 2000, in departamentul de strategie, domeniu nou pe atunci. Mergea la cursurile lui Sorin Psatta, de la FJSC, si de la facultate pana la agentie, pasul a fost natural.

Intr-o seara ne povestea cata munca mai are pana dimineata (era ora 21.00) si m-am oferit sa il ajut. Am mers la Graffiti (unde tin minte ca era super animatie, l-am cunoscut atunci si pe Lucian Georgescu) si l-am ajutat cu o cercetare.

 Cu Sorin Psatta a lucrat doi ani, dar au continuat sa faca lucruri impreuna 20 de ani. Cu ce a ramas Boti din experienta Graffiti BBDO: cu prietenii, cu sute de ore de dezbatere, de discutii despre oameni, despre strategie, despre comunicare si amintiri cat sa scrie o carte. Primele pagini din ea sunt mai jos.

La Graffiti BBDO

Esti ungur?

Ok, te-am angajat. Ungurii sunt oameni muncitori, seriosi, nu mi-au dat niciodata teapa, te-am angajat. Oricum probabil ca invatasesi niste raspunsuri pe de rost pentru interviu asa ca prefer sa avem o luna de proba in care te dam afara daca nu esti ce trebuie. Esti ok?

Nu exagerez cu nimic, acesta a fost interviul meu de angajare la Graffiti BBDO. In anul de gratie 2000 cand agentiile erau ceva fantastic si legenda era ca trebuie sa ai pile, relatii sa intri in aceasta industrie extraordinara. Si eu care imprumutasem ceas, geanta de piele – aveam sacoul meu Steilmann – si invatasem pe de rost in romana si in engleza o gramada de raspunsuri la potentiale intrebari...

Dar cum am ajuns la interviu?

Pai in 1999 terminasem ASE-ul si, teoretic, trebuia sa merg in armata (zic teoretic pentru ca dintre toti colegii mei de generatie eu am fost chemat o singura data sa dau cu subsemnatul la armata, restul in fiecare an. Am tras concluzia ca nu vor sa-l invete pe Balint Lorand Botond cum sa traga cu pusca si nu m-a deranjat deloc.).

Revenind, plutea riscul de a fi chemat sa fac armata si, stiind ce stupid era ce se intampla acolo, nu aveam chef sa pierd 6 luni. Asa ca m-am decis sa raman student pana la 40 de ani. Planul era simplu: postuniversitara dupa postuniversitara pana trec anii.

M-am uitat in jur si am vazut Postuniversitara in Publicitate la FJSC. Profesor coordonator – Sorin Psatta, Director de Cercetare la Graffiti BBDO. Suna bine, m-am inscris. Prezicare: am fost cam tocilar in facultate pentru ca am facut ce mi-am dorit - Marketing. Am citit foarte mult, am facut proiecte – am fost printre fondatorii Marketer Club, am avut revista de marketing, etc.

Si merg eu la curs la domn profesor Psatta care ne vorbeste plin de elan vreo 3 ore despre marketing. Incheie si ne intreaba daca avem intrebari. Moment in care ridic mana si am inceput o tirada foarte energica apreciind ceea ce ne-a spus dar ca putea sa aprofundeze x, y. Ca nu a punctat destul despre profit, nebunie. Asta era in toamna lui '99 cand nu foarte multi stiau ce este aceea marketing si tin minte ca Sorin la fiecare curs se uita la mine, discutam in timpul si dupa curs.

Intr-o seara ne povestea cata munca mai are pana dimineata (era ora 21.00) si m-am oferit sa il ajut. Am mers la Graffiti (unde tin minte ca era super animatie, l-am cunoscut atunci si pe Lucian Georgescu) si l-am ajutat cu o cercetare.

Cand Graffiti a avut nevoie de un tanar pe strategie (domeniu nou atunci) m-a recomandat pentru interviu.

Atmosfera

Foarte, foarte vie. Enorm de multa energie. In orice moment ajungeam la agentie erau oameni cu care puteam povesti – weekend, seara, noapte. Oricand.

Toti invatam, toti descopeream lucruri noi. Oameni vii. In plus, eram BBDO si aveam acces la diferite resurse din retea. Pentru mine era pestera lui Aladin.

Spiritul Graffiti BBDO

Cum am perceput-o eu: tot timpul a fost o agentie solida, care livra. Scoala de Client Service – foarte puternic CS-ul fata de alte agentii. Cateva perioade scurte cu excelenta in creatie, in rest munca buna, de incredere. Fidela sloganului: Work, work, work.

Si il avea pe Psatta senior care a jucat un rol informal esential in organizatie.

Oamenii cu care ai lucrat, ai ras, te-ai certat, te-ai imprietenit

Eram la inceput de cariera si am stat doar 2 ani. Am avut sansa sa fac echipa cu Mihai Popa-Radu si Sorin Psatta – greu sa gasesti un mix mai fain de oameni. Mihai super serios, organizat. Sorin care imi explica ca nu are rost sa ne apucam de proiect caci exista riscul sa se anuleze si muncim degeaba (apoi mega panica in noaptea de dinainte de deadline).

Si Sorin si Mihai oameni cu viata bogata, cu experiente personale multiple – si, foarte fain pentru mine, foarte diferite intre ele. Sorin mai boem, MPR mai elitist la vremea aceea.

Am tinut aproape de CS unde am avut un trio de vis Carmen Vasile, Cristiana Spataru, Catalina Cernica. Dar si pe Jennifer (americanca) care mi-a dat mega incredere sau Mihaela Teodor cu care mergeam la Romtelecom sa prezentam in fata boardului (noi fiind niste copii naivi).

De la creatie Predu, Puiu Oncescu, Lucian Georgescu, Rafael, Nae, Poenaru.

Amintiri

Ar iesi o carte daca as scrie tot ce imi vine in minte.

Top of mind:

Primele luni de strategie aveam biroul la subsol cu 2 ochiuri de fereastra. Sorin fuma 2-3 pachete de Lucky Strike rosu. Muream cu zile.

Momentul Master & Slave cand Sorin a instalat soft pe computerele din agentie, soft prin care avea control absolut asupra acestora. Permanent. MPR si-a parolat documente, foldere si Sorin i le trimitea desfacute – innebunea Mihai.

Momentul WARC.com. Am primit cumva acces gratuit timp de 7 zile la toate articolele si case-urile lor. Am dat jos si salvat peste 4500 de studii de documente. Am stat la 3 PC-uri si dadeam jos in dusmanie. Aproape fara pauza. Apoi, fiind juniorul din echipa, am stat saptamani intregi sa redenumesc documentele cu numele corecte. Dar a meritat. Uau, cat a meritat. Cate am descoperit in acele studii de caz, cate ferestre ni s-au deschis. Si ce discutii faine am avut in jurul lor.

Cu o luna inainte de evaluarea anuala ma imbracam civilizat. Camasa, mai puneam si sacoul de la nunta. Pentru ca stiam ca MPR tine la tinuta. A functionat incredibil. Imediat dupa evaluare ma intorceam la adidasii rupti.

Cu putin inainte de a pleca la Leo Burnett cerusem un salariu de 600 dolari. Am promis solemn ca nu iau in calcul nicio oferta daca primesc 600 dolari. Mi s-a dat 550 dolari cu explicatii ca nu se poate mai mult. Cand am venit si am zis ca plec la Leo si ca o sa am salariu de 850 dolari, mi s-a facut o oferta de 900 dolari care tin minte ca m-a enervat rau, rau de tot. Eu as fi stat pentru 600 si mi-au dat 550. Mi-a ramas asta si am incercat sa nu fac aceeasi greseala.

Gradina din Cotroceni, barca Cosmote din mijlocul ei, internetul nelimitat pentru prima oara in viata mea, Pepsi-ul gratuit.

Am fost si am votat cu Ion Iliescu. La Londra unde eram la un training cu Sorin Psatta. Am mers si am votat pragmatic, cu viitorul in minte. Cu Ion Iliescu. Si acum se plang unii ca nu au cu cine.

Cu ce ai ramas

In primul rand am ramas cu prietenia cu Sorin Psatta. Am lucrat impreuna 2 ani, am facut lucruri impreuna 20 de ani.

In al doilea rand am ramas cu sutele de ore de dezbatere, de discutii despre oameni, despre strategie, despre comunicare.

Cand am inceput, Matei Perahim mi-a trecut pe cartea de vizita direct Strategic Planner. Nu Junior Strategic Planner. Cine baga in seama un Junior Strategic Planner? M-am prins atunci ca e important si Cine o zice, ca brandul personal te ajuta sa faci proiecte, nu este despre faima. Si nu este optional.

Cu Mihai Popa Radu si Sorin Psatta am facut o segmentare a romanilor cu care lucrez si astazi, urmarind constant evolutia segmentelor. M-a ajutat sa raman optimist (cresc segmentele cu oameni mai deschisi, mai moderni). MPR a insistat sa ii dam un nume si sa legam niste slide-uri mai destepte de prezentare si asta i-a dat greutate. I-am zis Insider, iarasi branding – importanta brandingului.

Dupa ce am busit rau de tot prima mea prezentare am invatat sa prezint, am fost la traininguri, am avut training on-the-job, coaching.

Sfarsitul Graffiti BBDO

BBDO va reveni foarte probabil in Romania. Este o retea puternica, parte dintr-un grup prezent in Romania, sub o forma sau alta se va activa la un moment dat. As zice ca este un sfarsit de etapa in viata Graffiti. Care nu este exclus sa se reinventeze daca ownerii se decid sa o faca.

Mi se pare de poveste faptul ca a stins lumina Sorin Psatta. Ca a fost ca un capitan de nava care nu a parasit corabia decat ultimul.

Paranteza: pensionarea lui Sorin mai are de asteptat ceva ani. Pentru ca va continua in industrie – e prea viu si pasionat. Vom vedea cand, unde si cum, dar retragerea e temporara.