[Doi-zece, muzici noi] The Details, adică un grup de flăcăi și mândre care explodează ritmat cu muzică energică în aerul din urechile noastre

Planul celor de la The Details ne este devoalat de fondatorul trupei, Matei-Florin Tibacu-Blendea. Acela de a avea ”o armata de compoziții care să nu se oprească niciodată din a apărea”.

Pe care să le legăm de concerte, merchandise, campanii, sponsori…și efectiv explorarea oricăror canale de a găsi ascultători noi.

Ca un fyi scurt, Matei a locuit câțiva ani în Londra, apoi a venit acasă și a preluat rolul de chitarist în trupa Coma. Astăzi, din The Details mai fac parte următorii talentați: Adrian (ex-chitara), Dan (bas), Marina (voce), Teo (voce), Tibi (chitara) și Austin, înlocuit mai târziu de Emma (clape).

La capitolul idei, identitate vizuală și promo, stau la fel de bine ca la muzica. Spune Matei:

Ideile vin de la mine, și sunt materializate grafic de Alex “Bony” Butnaru și mai nou de Tiberius Ciucinciu al nostru, iar pe partea de video, colaborăm cu prietenul nostru Miluță Flueraș, și adeseori cu prietena noastră Laura Mihăilă (Gray Matters).

Start

Matei: Sunt Matei-Florin Tibacu-Blendea, am inceput proiectul in 2010 in Anglia ca pe o terapie dupa despartire, cu gandul de a face din The Details cartea mea completa de vizita, sau punctul culminant pana in momentul actual, pentru ce pot oferi din punct de vedere artistic (muzical, vizual, artistic per total).

Ca background, sunt absolvent/masterand al Facultatii de Drept din Bucuresti, precum si absolvent al facultatii de muzica din cadrul Canterbury Christ Church University (Canterbury, Regatul Unit al Marii Britanii), cu specializarea in productie de muzica.

Dupa ce am locuit cativa ani in Londra si m-am intors in Romania, am preluat rolul de chitarist in trupa Coma, o experienta extraordinara pe care o pretuiesc enorm si pentru care le multumesc colegilor mei, datorita carora am decis ca pot transforma The Details si intr-o varianta live, intr-o trupa stabila, in paralel cu activitatea de studio unde inregistrez si orchestrez toate piesele de unul singur.

Alte proiecte/ trupe in care am mai activat sunt Cyborg (sci-fi/prog thrash metal, primul meu one-man project de la 14 ani), Lost Society (avantgarde punk, alaturi de bunul meu prieten si nemaipomenit textier Paul “Slayer” Grigoriu), Dulceata Mortii (avantgarde/progressive metal, un one-man project al unuia din muzicienii mei preferati din lume, un constantean genial si un prieten desavarsit pe nume Stefan Hancu, care a fost al treilea membru “din umbra” din Lost Society).

Si Illuminati (progressive/technical jazzy death metal, alaturi de unul din chitaristii mei preferati din lume, Andrei Popa, care a activat la randul lui in trupe si proiecte din diferite genuri, de la Negura Bunget, pana la Loredana Groza si Ceva…un chitarist genial cu care inca ma mandresc ca sunt prieten).

Componența trupei

Dan: La inceput a fost Matei. Apoi a zis “sa se faca lumina” si au aparut pe rand Adrian (ex-chitara), Dan (bas), Marina (voce), Teo (voce), Tibi (chitara) si Austin inlocuit mai tarziu de Emma (clape).

Teo: Matei este o persoana perfectionista si cu o imaginatie foarte bogata. Are mereu asteptari de la noi si ne face sa ne dorim mai mult unii de la altii, profesional vorbind.

Marina este o fire blanda, sociabila si intelegatoare. Devotamentul ei pentru muzica si tot efortul pe care il depune se reflecta in emotiile pe care le transmite cantand.

Emma este elful nostru zapacit. Daca ai o zi proasta si te intalnesti cu ea, starea ta de spirit se schimba instant. Dar nu o enervati, ok?

Tibi este omul care poate transforma orice lucru sau eveniment in ceva interesant, indiferent cat de banal ar fi.

Dan este veteranul trupei si cel cu cea mai multa experienta. Mai mereu inregistreaza repetitiile si isi doreste sa devenim din ce in ce mai buni.

Matei: Primul membru cu care am vorbit a fost Austin Jesse Mitchell, care traieste de peste 10 ani in Romania si activeaza ca basist in trupa Bosquito, o trupa draga mie, atat ca talent musical al membrilor, cat si ei ca oameni sunt foarte draguti.

Pentru ca si eu am crescut in Statele Unite ale Americii, in Arizona, de unde sunt parintii lui Austin, mi-am dat seama din prima ca impartasim aceeasi etica de lucru, si voiam pe cineva care sa ofere armonii vocale, cu accentul autentic american.

Dupa ce el a umplut rolul clapelor, am apelat la Adrian Moisoiu si Dan Badescu (chitara, respective basist, ambii membri Lost Society cu care am mai lucrat inainte si cu care m-am imprietenit). Adi, sustinut si de Stefan Hancu, a scos si un album Descarcari Eclecticepe care am aparut si eu, sub egida Nori Geometrici, foarte interesant si pe care il recomand oricui, iar Dan este membru co-fondator al vechii trupe a lui Paul Grigoriu din anii ‘90, Rising Shadow. A urmat partea solistelor.

Prima cooptata a fost Alina Cruceru, o voce foarte calda si potrivita, dar dupa putin timp mi-am dat seama ca este nevoie de un zid de 3 voci, pentru a oferi armonia bogata si live. Asa ca, recomandate de vechea mea mentora, prof. Crina Mardare, le-am cunoscut pe Teodora Gusoi si Marina Anghel.

Teo este actualmente in anul 4 la Facultatea de Drept din Bucuresti, iar Marina deja se ocupa de concursurile I-Sing Romania, Euroke, si va ajunge o antreprenoare pe cinste, sunt sigur. Tiberius Ciucinciu a venit ca o surpriza in trupa, eu cunoscandu-i mai intai prezenta din online care m-a frapat in mod placut, asa ca inainte sa fie singurul chitarist Details, a ocupat rolul de chitarist bariton – un instrument excelent de care voi abuza in abundenta si pe albumele viitoare, la fel si cu theremin-ul… alt instrument mai aparte.

Tiberius este un artist graphic desavarsit, avand background profesional in publicitate, dar care cred ca se poate sustine cu usurinta din cat de frumos picteaza/deseneaza. Ultima cooptata a fost Emma Nita, profesoara de muzica si absolventa a Conservatorului din Bucuresti, care l-a inlocuit pe Austin cand acestuia i se umpluse orarul cu alte angajamente, cu care il sustinem in continuare.

Prima piesa

Dan: Pentru mine, prima piesa invatata / cantata a fost “For Anyone To Claim”, dar depinde ce intelegem prin prima piesa. Prima piesa de pe EP’ul To Charles Dickens and Back o percep tot ca pe prima si, apropo, e excelenta.

Apoi despre productie, trebuie sa-l intrebam pe Matei mai bine. El s-a ocupat de tot. Primele cantari/aparitii au fost in clubul Control, apoi in Piata Constitutiei in cadrului Targului de Craciun, precum si la radio si televiziune.

Teo: Eu va pot povesti de prima experienta traita de “The Details” la Starea Natiei. Acolo am avut prima aparitie si am cantat piesa “Romania is For Sale”. Ceea ce am trait atunci e de nedescris, fiind prima aparitie in public ca trupa. A fost un amestec de sentimente: emotii, frica, bucurie si entuziasm. Am o presimtire ca nu vorbesc doar in numele meu acum.

Matei: Prima piesa compusa pentru proiect, si lansata, a fost “For Anyone to Claim”. Ca toate piesele de pe EP-ul de debut To Charles Dickens and Back, a fost compusa intr-unul dintre weekendurile in care ma plimbam intre localitatile Ramsgate si Broadstairs din Anglia, sa imi descarc energiile negative din urma unei despartiri sub forma constructiva a compozitiei.

Fiecare plimbare dura exact cat dureaza EP-ul, si cantecele sunt cele care se invarteau in capul meu in perioada respective. De aceea, am incercat sa reproduc aceste calatorii,  si sa iau fiecare ascultator cu mine…pentru ca poate a fost, sau poate deveni calatoria oricui.

Despre muzica voastra

Tiberius: Un grup de flacai si mandre care explodeaza ritmat cu muzica energica in aerul din urechile tale.

Emma: Muzica bogata armonic șsi orchestral care ofera fiecărui instrument sau fiecarei linii vocale un rol aparte, la fel de important - un dialog muzical continuu.

Dan: Este o forma a pop rock-ului ce are la baza muzica anilor ‘60 si ‘70. The Beatles, The Who, Beach Boys, The Flamin’ Groovies, The Kinks etc. si se numeste Power Pop.

Marina: “Indrazneata” ar fi primul cuvant care imi trece prin cap. Muzica noastra indrazneste sa readuca influentele anilor ‘70-‘80 si ale power pop-ului in prezent.

Teo: “Linistea de la capatul furtunii” - eu cred ca in ultimul timp oamenii au cam uitat ce inseamna cu adevarat muzica. O piesa trebuie sa te linisteasca, sa iti dea o stare de bine, sa te transpuna intr-un loc imaginar perfect unde sa te simti minunat, sa te poti rupe cateva minute de realitate si sa te bucuri de fantezia creata in imaginatia ta, iar versurile pieselor noastre si liniile melodice ajuta la crearea acestui loc idilic.

Matei: Coloana Sonora a unei inimi care se repara, fir cu fir, nota cu nota, vers cu vers. Power Pop al anilor ’60 si ’70, ornamentat amplu cu influente exterioare, si reinterpretat de cineva care nu a trait in acei ani. Alinarea unei dureri, cu un fundal muzical.

Cui va adresati cu ea?

Tiberius: Celor care se hidrateaza cu nostalgie dar si celor care au pofta de muzica distractiva. Pentru cei care vor o reminiscenta dintr-un trecut jovial si cei care vor ceva mai neobisnuit din prezent.

Emma: Ne adresam celor care au urechi sa asculte dincolo de mainstream dar si celor nostalgici, in cautare de vechi si cu deschidere catre nou.

Dan: Este melodioasa, energica, catchy si o recomandam oricui.

Marina: Tuturor “devoratorilor” de muzica, celor curiosi si dornici sa descopere sunete noi si nu in ultimul rand iubitorilor stilului.

Teo: Nu cred ca ar trebui sa generalizam. Avand in vedere ca ne-am proiectat in anii ’60, cei mai tineri pot experimenta si alte genuri si stiluri muzicale fata de cele contemporane, iar cei mai mari si cu mai multa experienta decat noi au oportunitatea de a retrai amintiri, poate de mult apuse, cu ajutorul pieselor noastre care seamana cu cele pe care ei le ascultau in tinerete.

Matei: Scopul, in sine, al muzicii The Details, este de a fi digerabila pentru toata lumea.

Piese preferate

Tiberius: Varianta loud – “Most Couples Break Up When Valentine's Day is Near”, pentru ca deoarece imi super place sa cant soloul pe chitara si fix dupa el e un climax care ma nenoroceste pe viata. Varianta light – “Stop and Dedicate Some Time to the Sun”, imi place si varianta electrica, dar finalu’ ala e super plin despre viata.

Emma: “Stop and Dedicate Some Time to the Sun” deoarece inca nu pot defini starea pe care mi-o transmite. Dupa un an și jumătate în care am tot cântat-o, încă încerc să descopăr originea euforiei care mă cuprinde odată cu ritmul tobelor din primele secunde ale piesei.

Dan: Sunt doua, For Anyone To Claim si Stop and Dedicate Some Time To The Sun. Ambele contin solo-uri de bas.

Marina: Imi este destul de greu sa aleg o singura piesa, dar “Stop and Dedicate Some Time to the Sun” este prima piesa descoperita de mine din repertoriul The Details si cea care m-a convins, de la primele acorduri, sa fac parte din proiect.

Teo: Toate au ceva aparte. E greu sa aleg, dar “Rube Goldberg Relationship” si “Stop and Dedicate Some Time to the Sun” si-au pus amprenta asupra mea. Poate pentru ca prima piesa pe care a trebuit sa o interpretez ca solista in The Details a fost “Stop and Dedicate…” .

Si pentru ca de fiecare data cand o cant imi doresc sa transmit si mai multe emotii, as alege-o ca fiind pe locul unu. Incerc sa ii fac pe cei care ma asculta sa realizeze ca trebuie sa se bucure in fiecare zi de simplul fapt ca s-au trezit si ca vad lumina soarelui. Bucurandu-te de lucrurile marunte realizezi cat de minunata e viata.

Cat despre “Rube Goldberg Relationship”, ea practic vorbeste despre o relatie care in mod normal ar trebui sa fie ceva simplu, dar noi, oamenii, avem talentul de a o complica. Nu conteaza ce fel de relatie este, conteaza esentialul, iar daca nu stiti ce este o “masinarie Rube Goldberg”, google it, va veti reaminti de Tom si Jerry ☺︎.

Matei: Colegii mei inca nu le stiu pe toate, dar eu am compus peste 80 de piese pentru primele cateva EP-uri. De pe EP-ul de debut, piesele preferate sunt “To Charles Dickens…”, “For Anyone to Claim”, “Girls on the Beach”, “Shake Some Action”, “Cellophane Nirvana”, si mai ales “…and Back”.

Comunicarea in industrie

Emma: Ca orice entitate care vrea sa se faca remarcata in zilele noastre, consider ca paienjenisul Facebook-ului ofera cea mai buna “acustica” pentru ca ecouri ale muncii noastre sa ajunga la potentialii ascultatori.

Dan: In primul rand concertele, acolo unde o trupa sta fata in fata cu publicul. In al doilea rand, dar deloc de neglijat, este expunerea in media.

Matei: Indiferent cat de bun e produsul artistic pe care il ai, daca nu are cine sa duca vorba despre el…ramai cu el si cu dezamagirea din intrebarea “cum ar fi fost daca ar fi ajuns la mai multe persoane?”.

Asa ca tot conceptul proiectului a fost bazat pe cum poate fi acesta promovat. Consider ca este benefic ca ambele aspect sa fie mana in mana, sa se pupe intre ele…si in felul acesta vor primi pupici si de la cei pe care ii va face curiosi.

Pasii au fost: idee, manifesto, strategie generala (cu marja de schimbare si pe parcurs, in functie de public si schimbari, tehnologice sau de alta natura), creatie, punerea in practica a strategiei si imbunatatirea acesteia, gasirea echipei de oameni potrivit, prezenta online de la inceput, si constanta (de cel putin 2 ori pe saptamana), repetitii, repetitii, concerte, ambitie, continuitate.

Planul The Details a fost sa avem o armata de compozitii care sa nu se opreasca niciodata din a aparea, pe care sa le legam de concerte, merchandise, campanii, sponsori… si efectiv, explorarea oricaror canale de a gasi ascultatori noi.

Contributia unui manager

Matei: Parerea mea este ca este cea mai importanta. Artistii de care a auzit toata lumea au beneficiat de atentie datorita unui manager bun, incepand de la Elvis Presley si Colonel Parker.

Acesta din urma i-a creat imaginea de idol al adolescentilor si l-a facut sa fie privit ca un zeu, si a “scris”, practice, manualul de artist management pentru cei care au urmat (atat artisti, cat si manageri).

De noi, in afara de mine, se mai ocupa cineva care ar prefera sa ramana “in umbra”, dar fara de care nu as fi pus proiectul pe picioare drept trupa. Un prieten drag fara de care The Details nu ar fi existat in afara studioului, cel putin in Romania. O persoana care a ajutat si ajuta in continuare foarte multi artisti sa isi deschida aripile. Sunt norocos si recunoscator pentru aceasta colaborare.

Numele trupei

Matei: Un intreg este alcatuit din mai multe parti. Fara una din acele parti, nu mai este un intreg, sau, in functie de cum functioneaza, nu mai este la fel de intreg. Corpul uman functioneaza doar daca toate organele sunt cat se poate de sanatoase. O balena imensa se hraneste cu pestisori foarte foarte mici.

Daca speli doar vasele mari, dar tacamurile nu iti ofera aceeasi satisfactie ca ai mai golit chiuveta… tot mananci friptura si piureul cu mainile. Un grup de lasi se poate lua de tine pe strada, dar individual, sunt fricosi care se alimenteaza din prezenta celor din jur, nu sunt amenintatori de sine statatori.

O relatie poate merge bine teoretic, dar anumite lucruri mici pot incepe sa se stranga, sa enerveze, si sa contribuie la hotararea de a face o schimbare mare, care pentru unii poate veni din senin, daca nu sunt atenti la detalii. Detaliile sunt cele mai importante, nu doar ca trupa. :)

Imaginea este una uniforma, ingrijita, de la uniformele si instrumentele care se potrivesc cromatic si periodic (ce foloseau trupele autentice ale genului Power Pop). Trupa incepe cu o imagine cuminte si prietenoasa, presarata de naivitate. Ca un om care se indragosteste pentru prima oara.

Aceasta imagine se va schimba gradual. Ca un om care si-o ia prima oara peste bot si incepe sa se formeze, si sa fie mai atent. La inceput, preferam imaginea desenelor animate ale anilor ’60-’70 (Hannah Barbera, stilul Liechtenstein).

Identitate vizuala si promo

Matei: Pentru identitatea vizuala, ideile vin de la mine, si sunt materializate grafic de Alex “Bony” Butnaru si mai nou de Tiberius Ciucinciu al nostru, iar pe partea de video, colaboram cu prietenul nostru Miluta Flueras, si adeseori cu prietena noastra Laura Mihaila (Gray Matters).

Colaborari cu agentiile de publicitate?

Matei: Pentru ce tine de promo in Romania, ma ocup eu. Pentru exterior, colaborez cu reprezentanta unei mici companii de PR numita SunnyDay Vibrations, pe nume Lois Elmo.

Branduri solide in muzica

Matei: Daca imi este permis, as dori sa dau mai multe exemple, cel putin de la noi, pentru ca din ce in ce mai multi incep sa se prezinte foarte frumos. Artistii care se prezinta sub egidele Overground sau DarkSide, de exemplu, se bucura de o prezenta puternica la evenimente, si de o imagine bine pusa la punct.

Sunt multi care au reusit sa se ridice in ochii lumii fara a avea pe cineva in spate. Trupa de care sunt cel mai mandru, si probabil cu care cei mai multi din scena underground au tatuaje, este Coma. Au un logo excelent, sunt prezenti pretutindeni, si inca au multe de spus, de la versuri frumoase, pana la initiative sociale cu care se asociaza.

Din mainstream, Delia, Golan, si artistii de la Global Records mi se pare ca fac o treaba buna, si sunt cei mai atenti si deschisi la ce se intampla peste hotare. Iar pe Antonia nu ma deranjeaza ca o vad des, caci e frumoasa. Brand-ul ei tine de genele dobandite de la parinti.

Afara...e alta mancare de peste. Acolo contribuie si casele de discuri foarte mult. Sa spunem ca artistii de care ne-am saturat sa ii auzim tot timpul la radio sau in cluburi sau la televizor, au brand-uri solide.

Job vs. hobby

Matei: Incercam sa mentinem o atmosfera de “hobby” cand ne vedem si vorbim intre noi, insa atitudinea si etica de lucru este una de a transforma The Details in meserie. Incercam sa fim mai profesionisti decat cei pe care ii avem in jur ca exemple, sa invatam din greselile constatate in colectivele in care am colaborat pana acum.

Pentru mine personal, majoritatea din venitul “de meserie” se revarsa in Details. Ca sa castigi, trebuie intai sa investesti. Cu cat dureaza mai mult, cu atat e responsabilitatea ta sa vezi ce functioneaza si ce nu, si sa imbunatatesti in continuu produsul si comunicarea/imaginea sa.

Nevoile artistilor

Matei: Parerea mea este ca trebuie mult mai multa cultura muzicala. Multi se opresc in zona de confort, considera ca s-au definit, si cu greu mai aprofundeaza istoria muzicala in cantitati mai ample. Nu suntem o tara cu o cultura muzicala foarte dezvoltata, in afara de folk, folclor, si alte exceptii.

Mai avem de ascultat mult din afara, si de vazut cum fac tarile exportatoare de muzica treaba, si sa intelegem ca rezultatele nu vin imediat. Trebuie sa incerci sa fii cel mai bun in ceea ace faci, si sa consideri ca nu exista un plan B, si ca ori traiesti din arta, ori mori. Foamea aceea va da rezultate.

Cum te gandesti “daca nu, ma intorc la job la corporatie”, deja s-a schimbat planul A. Si, bineinteles, este nevoie si de o evolutie a industriei musicale, ca management, case de discuri, aspect cum ar fi publishing, sync, proprietate intelectuala, si alte drepturi de care multi nu stiu, si pe seama carora altii profita, daca tot le merge.

Oricum, momentul actual cred ca este cel mai evoluat din aceasta perspectiva, dar inca e loc pentru mai mult.