[REC și la podcast] Andreea Vrabie (Pe Bune): Podcastul și audio, în general, mi se pare cea mai intimă formă de conținut, pentru că vocea transmite emoție

În echipa de la Decât O Revistă, rolul oficial al Andreei Vrabie este acela de Reporter at Large. Sună bine și poate o să discutăm cândva și cu o sumă de reporteri din lumea largă; însă astăzi, motivul pentru care am adus-o pe Andreea la o discuție este podcastul ei, Pe Bune. Evident, nu doar al ei. În afară de colegii de redacție, care contribuie cu feedback și urecheli gentile, din echipă mai fac parte Horia Baldea (inginer de sunet) și Alina Șincu, asistent de producție.

 Pe Bune este un podcast interviu în care artiști, antreprenori, scriitori, fotografi vorbesc deschis despre frici, îndoieli de sine, dileme etice, angoase, burnouturi pe care le-au trăit sau le trăiesc în muncă.

Episoadele, ne spune Andreea, sunt ascultate, în medie, de vreo 3.000 de ori. Unul din cele mai populare a fost cel cu domnul Exarhu - un artist perfect, dar desăvârșit, nu-i așa? A depășit 5.000 de ascultări.

Podcastul are doi parteneri loiali -  UniCredit Bank și BestJobs. Multe informații frumoase de la Andreea Vrabie, în interviul de mai jos. Dați play și scroll, ok?

Un pic de background

Dintotdeauna am avut un interes pentru zona creativă. Am studiat un masterat despre industriile creative și culturale și, înainte de a mă dedica în exclusivitate podcastului Pe Bune, am organizat evenimentele CreativeMornigs Bucharest (despre care ați scris) și am găzduit Ideas Lab un site cu articole despre proiecte inovatoare la intersecția dintre artă, tehnologie, design și știință.

Din 2016 fac parte oficial din echipa DoR unde produc podcastul Pe Bune. Titlul oficial este de Reporter at Large la DoR, ceea ce îmi permite să și scriu pentru revistă când nu sunt prea prinsă de podcast. 

Ideea podcastului

Pe scurt, Pe Bune este un podcast interviu în care artiști, antreprenori, scriitori, fotografi vorbesc deschis despre frici, îndoieli de sine, dileme etice, angoase, burnouturi pe care le-au trăit sau le trăiesc în muncă.

Miza podcastului este să pornească o conversație sinceră despre ce înseamnă să fii creativ și să lucrezi la un proiect în care crezi în ziua de azi, cu toată pasiunea și împlinirea sufletească care vin la pachet, dar și cu părțile mai puțin sexy despre care vorbim prea rar.

Ascult podcasturi din 2011 și cred că încă de atunci am visat să realizez unul, însă eram convinsă că trebuie să ai experiență de radio pentru a face podcasturi. Ideea pentru Pe Bune a început să capete contur în 2016, în timp ce lucram la a doua ediție a 24/7: Un ghid pentru viață și muncă realizat de DoR împreună cu UniCredit Bank și ajuns la a cincea ediție anul acesta.

Transcriam interviurile cu antreprenorii din ghid și, în timp ce ascultam problemele prin care au trecut cu afacerea lor, emoția din glas, motivele pentru care cred cu tărie în ce fac, îmi dădeam seama că mă simțeam eu mai puțin singură în încercările mele de a construi și dezvolta proiecte creative.

Atunci m-am întrebat cum ar fi să ofer și altor oameni aceeași experiență de ascultare, dacă pe ei nu i-ar ajuta să audă oameni pe care îi admiră că trec prin aceleași frici și dileme ca și ei.

Inclusiv toate anxietățile prin care am trecut încercând să-mi pun ideea de podcast în aplicare, întrebări de tipul „Dacă nu pun întrebări bune și toată lumea mă va judeca?", „Dacă nu ascultă nimeni?", „Cum fac oamenii populari să vorbească sincer despre lucruri despre care nu au vorbit?", „Dacă îi dezamăgesc pe toți cei care au crezut că sunt în stare să fac asta?" și altele în aceeași direcție care m-au ținut mult timp trează noaptea înainte de a lansa Pe Bune au reprezentat o sursă de inspirație pentru temele pe care mi-am dorit să le ating cu invitații mei. 

Cât timp nu vorbim și despre momentele grele prin care trecem în munca noastră, ajungem să credem că suntem singurii care se confruntă cu probleme, care eșuează, care nu au o direcție, iar asta poate conduce la depresie, la scăderea stimei de sine sau la renunțare.

Mi-am dat seama că simpla ascultare a altor oameni care povestesc că trec prin aceleași anxietăți și își pun aceleași întrebări ca tine are un puternic efect terapeutic dar și motivator.

Ajutoare

Pe lângă colegii mei de la DoR care mă ajută cu feedback la episoade și idei de invitați, oficial în echipă suntem trei oameni. De documentare, pregătirea întrebărilor, selecția invitaților și contactarea lor, înregistrare și editarea conținutului care include și montarea muzicii și momentelor sponsorilor mă ocup eu.

După ce un episod este montat, el ajunge la Horia Baldea care este inginer de sunet și se ocupă să regleze volumul înregistrării și să scoată respirații sau sunete care pot deranja. Pe scurt, el face ca episoadele să sune cât mai clar și bine pentru urechile ascultătorilor.

A treia persoană din echipă este Alina Șincu, asistent de producție, care, printre multe alte lucruri, mă ajută cu transcrierea integrală a fiecărui episod, cu promovarea lui în social media și moderează un grup de Facebook pentru ascultători împreună cu mine.

Ingrediente pentru un podcast bun

Ai nevoie de o doză de curaj, mai ales dacă nu ai lucrat în radio sau jurnalism înainte. Însă, cel mai important e să ai dorința de a scoate un conținut cât mai aproape de idealul tău. Iar pentru asta ai nevoie să asculți cât mai multe podcasturi, să încerci să înregistrezi la o calitate a sunetului cât mai bună (și asta înseamnă investiție în echipament și antifonarea unei camere), să pregătești episoadele cu minuțiozitate și să nu scoți ceva făcut pe grabă.

Te ajută și să dai cât mai multor oameni să asculte un demo sau un episod de podcast și să lași orgoliul acasă când primești feedback constructiv, pentru că o ureche fresh e cel mai bun lucru de care poți avea parte atunci când tu ești prea investit emoțional în proiect ca să mai fii obiectiv.

De exemplu, la primul episod pe care l-am lansat o prietenă mi-a spus că „vorbesc cu prune în gură". Asta era pentru că nu-mi plăcea să-mi aud vocea în căști și a trebuit să învăț să o accept și ascult ca să mă asigur că e clară. Al doilea episod a fost ascultat înainte de editorul DoR, Cristian Lupșa, care mi-a spus că îi pierde atenția o parte de vreo 10 minute la mijlocul episodului.

Mi-am dat seama că mie îmi fusese greu să o tai pentru că mă atașasem de invitată și nu mă mai gândeam la cum suna acea parte pentru oameni care nu o cunoșteau, cât de interesantă era. Așa am învățat să editez fără milă. Și tot am astfel de exemple. Deci, să ceri feedback constructiv constant cred că e cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru a realiza un podcast de calitate.

Podcastul, pentru că nu este un format media popular la noi, nu are o tracțiune ușoară. Așa că, dacă ajunge la un ascultător un episod prost, care nu se aude bine, care te plictisește în primele minute, și dacă ascultătorul nu a mai avut contact cu podcastul tău până atunci, s-ar putea să închidă tabul, aplicația sau unde ascultă și să nu mai revină niciodată să vadă cum sună alte episoade.

Așadar, răspunsul pe scurt ar fi că nu ai nevoie de multe lucruri. Dicția, editarea conținutului, partea tehnică, toate se învață cât timp îți dorești să înveți și să fii cât mai bun. 

Pe lângă atenția la calitate, aș spune că la fel de importantă (sau poate mai importantă) e motivația ta: De ce faci un podcast? Ce vrei să oferi ascultătorilor? Despre ce este podcastul tău și de ce e important pentru tine acel subiect? Cât din tine pui în el?

Încearcă să-ți răspunzi sincer la aceste întrebări. Dacă privești podcastul doar ca pe o unealtă de auto-promovare sau ca pe încă un canal pe care trebuie să fii prezent, s-ar putea ca ascultătorii să simtă asta și să se îndepărteze de el. În audio nu există hashtaguri sau filtre care să înfrumuțeseze conținutul, e doar vocea cu toate emoțiile pe care le conține ea.

Deci, trebuie să ai un interes autentic pentru ceea ce faci ca să-l transmiți mai departe și celor care te ascultă.

Alegerea interlocutorilor și a temelor

E o alegere foarte subiectivă. Fie sunt oameni pe care îi admir de mult de la distanță și mă întreb cum reușesc să facă toate lucrurile pe care le fac, fie sunt oameni despre care am citit un articol sau ceva în social media care mi-a dat de înțeles că ar putea vorbi deschis despre dificultățile pe care le întâmpină în muncă, fie sunt oameni propuși de ascultători, nu am un criteriu clar pentru selecția invitaților, o fac mai mult bazându-mă pe feeling.

Am în permanență o listă cu 10-15 oameni pe care mi-ar plăcea să-i aduc la Pe Bune în perioada următoare și, pe măsură ce îi tai de pe listă, adaug nume noi. 

Înainte de fiecare interviu încerc să mă și văd la o cafea cu persoana invitată, pentru că o parte dintre întrebările pe care plănuiesc să i le pun sunt destul de intime (de exemplu: cum a trecut peste un eșec, cum face față anxietății etc.) și cred că oricui i-ar fi greu să se deschidă în fața unui străin.

Așa, la cafea, ajung să mă cunoască și să audă care sunt motivele din spatele podcastului și de ce cred că e important să vorbim sincer și despre momentele în care ne este greu, nu doar despre cele în care ne reușesc lucrurile. Vreau să-i fac să simtă confortabil cu mine în timp ce înregistrăm.

Tot la cafea are loc și un pre-interviu (pe scurt, le cer să-mi povestească viața lor cap-coadă) care durează aprox. două ore și care completează documentarea. Pentru că, doar din documentare online, riști să pui aceleași întrebări pe care le pune toată lumea și să ratezi un moment relevant din viața unui om doar pentru că până atunci nu l-a mai povestit.

Bineînțeles, citesc toate interviurile pe care le-a dat și încerc să consum cât mai mult din munca lui (cărțile pe care le-a scris, filmele regizate, lucrările pictate etc. în funcție de invitat) între pre-interviu și interviu, și apoi pregătesc un set de 20-25 de întrebări care să fie cât mai puțin generale și cât mai mult adaptate pentru omul de la microfon.

Deci, aproximativ 80% din ce fac e temă de acasă. Improvizația apare în momentul în care invitatul povestește o întâmplare, un moment de vulnerabilitate sau o observație despre viață importantă pentru el în timpul interviului despre care nu știam înainte și atunci îmi voi adapta întrebările și voi încerca să sap în timpul interviului mai mult în acea direcție împreună cu el.

Podcastul, ca formă de conținut

Podcastul și audio, în general, mi se pare cea mai intimă formă de conținut, pentru că vocea transmite emoție, energie și ceva din personalitatea vorbitorului ce alte forme transmit mai greu.

Pentru că ai doar vocea unui om în urechi, cu toate pauzele de gândire pe care le face, cu inflexiunea care îți transmite atunci când zâmbește sau îi dau lacrimile, iar atenția nu-ți este distrasă de ilustrații sau de imagine video, cred că te conectezi mult mai puternic la povestea lui. 

Reținerea atenției unui produs audio este mai mare decât m-aș fi așteptat. De anul trecut, Apple Podcasts, una dintre platformele care distribuie podcasturi, îți oferă date despre procentul de ascultare, iar Pe Bune are o medie de ascultare de 70-80%, ceea ce, pentru un episod de aproximativ 50 de minute și într-un prezent în care social media ne-a făcut pe mulți dintre noi să dezvoltăm ADHD, reprezintă destul de mult. Deci, dacă conținutul este interesant pentru ascultători, au răbdare să-l asculte.

În afară, în special în Statele Unite, podcasturile reprezintă o adevărată industrie, cu milioane de ascultători. Unele sunt producții narative complexe și au bugete pe măsură.

Anul acesta s-a făcut și prima achiziție importantă, Spotify a cumpărat Gimlet Media, un producător de podcasturi, pentru 230 milioane de dolari. Noi încă suntem departe de ce se întâmplă acolo, dar sunt bucuroasă să văd că în ultimul an din ce în ce mai mulți oameni au devenit deschiși la ideea de a produce un podcast.

Față de când am început Pe Bune în 2017, acum există podcasturi-interviu specializate pe marketing (Podcastu' lui Katai), scris (Zest), maternitate (mame, realizat tot de DoR), sociologie (Contrasens) sau seriale narative despre migrația românilor (Americanii). Până și persoanele publice și-au dat seama că e un mediu în care trebuie să fie prezente, cum ar fi George Buhnici sau Andreea Esca care au lansat podcasturi la începutul anului.

Așa că mă aștept ca în următorii doi-trei ani să se accelereze și la noi evoluția aceastei zone de conținut.

Avantaje și dezavantaje

Pentru că nu este înregistrat video și pentru că nu este live ca o emisiune radio, invitații se simt mult mai relaxați când ajung în studio și uită de multe ori de prezența microfoanelor. Deci cea mai mare libertate pe care mi-o oferă este că invitații se simt în largul lor și vorbesc mai sincer și deschis decât ar face-o dacă ar ști că sunt filmați.

În plus, pentru că e o înregistrare care va fi editată, îi încurajez să facă pauze de gândire ca să nu dea un răspuns pe pilot automat, să reformuleze dacă li se pare că au pierdut șirul gândurilor sau să nu-și facă griji pentru ticuri verbale.

Pe scurt, formatul îmi permite să obțin un rezultat ce se apropie mai mult de o discuție între doi prieteni la care tragi cu urechea decât de un interviu standard care poate suna formal și fără emoție.

Un mic dezavantaj apare la editare, când nu pot decupa bucăți de conținut la fel de ușor ca într-un text, însă tot asta îmi oferă avantajul de a nu mă teme că am scos ceva din context. Dar cel mai mare dezavantaj este reach-ul scăzut al formei în acest moment.

Mulți oameni încă nu știu ce este un podcast și cum poate fi ascultat. Mereu mă surprinde să văd în analytics că aproape 70% dintre oameni ascultă episoadele pe desktop, pentru că podcastul este un tip de conținut on the go, de consumat cu ajutorul unei apicații de smarphone.

Este perfect pentru drumul spre muncă, fie că mergi pe jos, cu transportul în comun sau cu mașina, pentru alergări prin parc sau la sala de fitness, pentru drumuri lungi spre mare sau mute, pentru atunci când faci curat prin casă sau speli vasele. Există deja o avalanșă de conținut și din această cauză oamenii presupun că, pe lângă seriale, articole sau cărți, ar trebui să-și facă timp să asculte podcasturi.

Dar timpul pentru podcasturi există deja în toate momentele zilnice în care faci activități de rutină și pe care ai putea să le umpli cu o poveste interesantă.

Câteva cifre

Episoadele sunt ascultate în medie de 2.500-3.000 de ori, cu cele mai populare episoade trecând de 4.000 (episodul cu Răzvan Exarhu, care este primul în top, a depășit 5.000 de ascultări).

Inspirație Pe Bune

Există două podcasturi interviu care m-au inspirat când am decis să fac Pe Bune. Primul este Fresh Air, care de este de fapt o emisiune radio de la NPR găzduită de peste 20 de ani de Terry Gross, unul dintre cei mai buni intervievatori pe care îi cunosc, pentru că reușește să ajungă cu invitații ei la un nivel de profunzime și deschidere din partea lor la care puțini jurnaliști ajung. Și o face respectând intimitatea oamenilor.

Al doilea este Design Matters, în care designerul Debbie Millman vorbește cu oameni din zone creative despre munca lor. Într-un fel, Pe Bune este o combinație între cele două, sau cel puțin așa sper.

Însă recomandările mele nu sunt din zona asta de podcasturi interviu, ci dintre cele narative de tip serial: S-Town, sezonul 2 din In the Dark și primul sezon din Serial. Pe lângă This American Life, primul podcast pe care l-am descoperit și pentru care am o dragoste pe viață, cele trei mi se par cele mai bune podcasturi pe care le-am ascultat și cum visez să produc la un moment dat.

Dacă cu niciunul dintre ele nu vă prinde microbul podcasturilor, puteți să-mi scrieți și găsesc sigur unul pe gustul vostru, pentru că există podcasturi despre orice.

Povești de studio

În studio aud povești de viață, soluții pentru probleme la care poate nu m-am gândit până acum și un fel de a te raporta la muncă care dă un sens vieții. Mai mult decât a auzi ceva interesant sau surprinzător, învăț ceva de la fiecare dintre invitații mei și asta sper că fac și cei care ne ascultă.

Spre exemplu, artistul Dan Perjovschi mi-a povestit despre frica de a nu mai fi invitat în expoziții și despre cum își găsește motivația pentru ceea ce face în ciuda realității din țară, omul de radio Răzvan Exarhu mi-a povestit despre cum a depășit o perioadă de depresie și despre teama de a reveni în radio.

Muzicianul Doru Trăscău despre determinarea de a face muzică în ciuda dificultăților prin care a trecut timp de aproape 20 de ani în găsirea oamenilor potriviți cu care să cânte, rapperul Grasu XXL despre cum muzica este o formă de exprimare de care are nevoie pentru a se vindeca sufletește, și așa mai departe, aș putea să extrag lecții valoroase din fiecare interviu. Pe Bune este pentru mine o formă de terapie, îmi pune ordine în gânduri și mă ghidează astfel încât să trăiesc mai bine.

Provocările proiectului

Cred că în prezent cea mai mare provocare pentru orice producător de podcast de la noi este să găsească resursele financiare care să-i permită să dedice timp producției pe care o are în minte.

Noi am avut noroc pentru că am avut, încă de la început, în UniCredit Bank un partener care a avut încredere în noi și în ce ne propunem să facem cu Pe Bune, iar anul trecut ni s-a alăturat în acest demers și BestJobs.

Însă majoritatea producătorilor de la noi nu au sponsori pentru podcasturile pe care le fac și asta se vede în regularitatea episoadelor (nu există constanță, pentru că atunci când ai un full-time job din care te întreții găsești mai greu timp pentru podcast) sau în lansarea de podcasturi cu un număr redus de episoade, cinci-șase, după care seria nu mai continuă.

Din cauza lipsei de susținere financiară, există mereu pericolul ca cei care sunt interesați să producă podcasturi să renunțe în timp și astfel industria aă nu se dezvolte și la noi. În acest moment, Pe Bune este un produs care se susține financiar, însă podcastul de timp interviu este poate cea mai simplă formă de podcast pe care o poți produce.

Dacă îți dorești să te apropii de ce se întâmplă în afară, să realizezi un podcast care e mai mult un produs jurnalistic decât un talk-show, cu documentare de teren (în afara studioului) și narațiune, sau dacă vrei să faci un podcast serial, costurile devin mult mai mari și în acest moment ar fi foarte dificil să te aventurezi într-un astfel de proiect. 

Promovarea

Promovăm podcastul doar pe canalele media DoR (Facebook, Instagram, în newsletterul pentru abonați și pe site). Dar ce cred că funcționează cel mai bine nu are legătură cu promovarea, ci cu obiceiul de a te abona la un podcast într-o aplicație de podcasting.

Există multe aplicații, Apple Podcasts cu care vine orice iPhone, Spotify, Overcast, Stitcher, Soundcloud, Pocket Casts etc. și, prin abonare, oamenii află imediat ce apare un episod nou.

Spun că asta funcționează cel mai bine pentru că episoadele Pe Bune sunt urcate online la 6 dimineața, în ziua de luni, odată la două săptămâni și observ că până să anunțăm episodul în social media la 9 el adună deja câteva sute de ascultări de la abonați. 

Colaborări cu branduri

Pe Bune are doi parteneri de cursă lungă (adică susținerea lor se întinde pe durata unui an întreg și nu pe episod): UniCredit Bank și BestJobs. Pentru fiecare dintre ei mesajul sponsorului din timpul unui episod de podcast este adaptat astfel încât să fie relevant pentru ascultători.

Spotul audio de aproximativ 40 de secunde pe care îl rulăm pentru ei este scris și rostit de mine, în tonul podcastului și răspunde unor nevoi pe care cred că le au ascultătorii: programe de training și cursuri pentru antreprenori, susținerea reconversiei profesionale, evenimente adresate comunității creative etc.

Mi-ar plăcea ca mesajele sponsorilor să fie și mai personale de atât, poate mini-interviuri de un minut cu oameni din companii sau poate o scurtă documentare audio a unei povești care transmite filosofia brandului. Este mai greu de realizat acest tip de conținut comercial și presupune implicarea mai multor oameni, dar mi-aș dori ca în timp să mergem în această direcție, pentru că mesajul sponsorului nu trebuie neapărat să sune ca un spot de radio, poate fi o poveste audio interesantă în sine. Iar podcasturile despre asta sunt: povești audio interesante.

Am primit în ultima perioadă mai multe propuneri de la agenții sau branduri de a realiza un podcast propriu de tipul de branded content, însă mulți au făcut un pas înapoi când au aflat care sunt costurile unui podcast de calitate.

Deși în afară există acest tip de podcasturi (Mastercard, Amazon, eBay sunt câteva dintre brandurile care au podcasturi proprii) la noi cred că nu este încă momentul, pentru că trebuie întâi susținute podcasturile deja existe pe piață astfel încât producătorii să-și dezvolte skillurile și conținutul.

Îmi este teamă de momentul în care vor fi prea multe companii cu podcasturi proprii și prea puțini oameni care au capacitatea să le producă la un nivel ridicat de calitate.

Planuri

De anul trecut, din Pe Bune s-au dezvoltat două proiecte complementare. Primul este Pe Bune Live, un eveniment în care transformăm experiența de ascultare a unui interviu într-un spectacol pe scenă în fața unui public.

Primul a avut loc la Cinema Elvira Popescu și al doilea în Sala Pictura de la TNB, iar biletele s-au dat în mai puțin de 24 de ore. Au urcat pe scenă scriitorul Alex Tocilescu, dansatoarea Judith State, muzicianul Doru Trăscău și mulți alții care au reușit să transmită pe viu, vorbind sincer despre anxietățile lor în muncă, din emoția pe care o transmite fiecare interviu.

Următorul Pe Bune Live va avea loc pe 25 noiembrie și sper să aibă același impact asupra celor prezenți în sală ca primele două ediții. 

Al doilea side-project este un grup de Facebook dedicat ascultătorilor Pe Bune care a ajuns acum la peste 450 de membri. Pe acest grup, cei care ascultă podcastul pot vorbi despre dificultățile pe care le întâmpină ei în muncă, pot recomanda articole sau cărți care i-au ajutat și pot propune invitați sau întrebări pentru invitații care urmează să vină în studio.

Sper ca acest grup să se dezvolte și schimburile de idei care au acum loc să rămână interesante pentru membri, pentru că tot timpul mi-am dorit ca temele discutate în podcast să se extindă în afara episoadelor și să implice cât mai mulți oameni.

Eu văd Pe Bune mai puțin ca pe ceva unidirecțional (doi oameni vorbesc despre muncă și alții îi ascultă) și mai mult ca pe o comunitate care încearcă să găsească împreună soluții la probleme de muncă cu care ne confruntăm toți. 

Pe termen lung, îmi doresc ca invitații să aibă în continuare încredere în mine și să se deschidă în fața microfonului, iar Pe Bune să fie un spațiu sigur în care știu că pot fi sinceri și că sinceritatea lor oferă confort celor care îi ascultă.

Mi se pare un adevărat privilegiu că am ocazia să cunosc la un nivel foarte profund și de uman persoane pe care le admir, cu toate grijile și dorințele lor, și în acest moment sper să am prilejul să fac asta pentru tot restul vieții.