Imi place cand dau de un respondent care vorbeste mult si are povesti o groaza. E si mai misto cand dau de o trupa intreaga, aparent logoreica si sincera. Problema in spetele astea fericite vine odata cu acest fragment de intro, de care sunt responsabil. Dilema: ”Oamnii astia au spus atatea si atatea. Cum aleg ce e mai interesant?”. Ei bine, o sa fac ce fac de mult / Ce spune fiecare s-ascult.
André spune ca uraste termenii de "impresar" sau "manager". Apropo de importanta unui om pe langa trupa. Explica el mai jos de ce.
Leo povesteste cum au ales numele TBA. De fapt, numele a fost cel care i-a ales pe ei.
Confirmaseram deja prezenta in acea seara insa nu am transmis un nume oficial organizatorilor asa ca am decis sa ramana TBA pana cand gasim un nume mai bun.
Matei T. ne-a povestit despre anul norocos: 2014. Cu inchegarea trupei cu tot. Iar Matei P, in cateva cuvinte, a dat titlul acestui material, in timp ce descria muzica lor: "rapida, energica - pare vesela si optimista pana incep versurile"
Inceputurile
Leo: TBA a luat nastere in ianuarie 2015 din dorinta lui Matei1 (bas) si Leo de a avea o trupa punk. Atat Leo cat si Matei1 activasera in trecut in scena locala de punk. Matei1 in Cobe, trupa a carui fan era si Leo, iar Leo in Alarma, Just Another Lie (erau punk candva) si Agora, trupa care era inca activa la momentul formarii TBA. Prima repetitie a fost fara tobar, cu ei doi la chitra si Mircea (fost membru 747) la bas care a renuntat imediat.
André: Insa eu incercasem de mult cu Bogdan (Tragic, Ucigan) si cu Adi (Tragic) sa facem o trupa, pana cand mi a zis el (Bogdan) ca baietii de la TBA isi cauta tobarul si ca venind eu din scena punk-hardcore din Portugalia (unde am cantat in trupe precum No Good Reason si Never Fail) mi s-ar potrivi stilul. Am fost la prima repetitie si am ramas.
Matei Tașcă: In 2014 ne-am cunoscut cu totii, Matei Petre ne-a adus pe toti impreuna, iar restul e istorie, sau sper ca va deveni...
Componenta
Leo: Dupa acea repetitie cu Mircea, a aparut intre noi Matei2 care s-a dovedit a fi un bun chitarist, lucru care l-a facut pe Matei1 sa treaca la bas. Intre timp l-am gasit si pe Razvan (H8), primul nostru tobar, care a renuntat la trupa cu cateva zile inainte de plecarea in primul turneu al trupei.
Acest lucru ne-a facut sa il gasim pe Andre, tobarul actual si membrul care a definitivat componenta trupei. De precizat si prezenta lui Duncan (Dragos) care la primul nostru turneu a venit din Irlanda in Franta sa poata canta cu noi.
Andre - imigrant portughez original din Almada stabilit si casatorit in Romania, vorbitor de limba romana mai bine decat multi parlamentari, cel mai stabil emotional si stalpul trupei TBA. Un tobar rapid cu vizibile influente din scena hardcore.
Matei1- enciclopedie punk cu doua maini si doua picioare, detinatorul celei mai mari colectii de viniluri punk din Romania (si poate Estul Europei). De asemenea, cel mai mare fan Bad Religion din toata istoria acestei trupe.
Matei2. - ex metalist convertit la punk care de cand a inceput trupa s-a redescoperit atat muzical cat si profesional. Ati putea crede ca e un lucru bun. Chitarist talentat cu o voce foarte puternica. Mai putin atunci cand canta.
Leo - teleormanean suparat care a refulat in punk toate problemele pe care le-a intalnit in viata mizerabila a judetului respectiv. Iubitor de muzica si politica si scanteia certurilor din jurul sau bazate pe aceste doua teme.
Matei Tașcă: In afara de plecarea primului nostru tobosar la putin timp dupa fondarea trupei componenta a fost stabila. TBA inseamna oamenii care activeaza in prezent in trupa.
Prima piesa
Matei T: Lost and Found, o piesa care a fost facuta intr-o singura repetitie, prima oara cand ne-am cunoscut, doar de catre noi, fara productie sau ajutor din afara.
Leo: Versuri Matei #2, muzica Leo, cantata prima data in club Question Mark, la primul concert, singura piesa proprie cantata in seara respectiva.
Live @ fabrica:
Despre muzica voastra
André: Pentru mine muzica pe care o facem este mai mult de cat muzica. Este un mediu unde putem sa transformam toate frustrarile noastre in ceva mai frumos si asa sa adunam alti care se simt la fel ca noi. Muzica noastra as zice ca e un fel de terapia in primul rand pentru noi (membrii trupei) si poate si pentru cine ne asculta.
Matei T: In general rapida, mereu sincera.
Leo: Terapie cu tipete, viteza si sinceritate
Matei P: rapida, energica, pare vesela si optimista pana incep versurile :))
Pentru cine cantati?
André: Ne adressam la oricine sa simte bine cu musica noastra, ne adresam la toti fucked up kids care nu isi au gasit loc si gasesc a place like home in musica noastra.
Nu exista un profil ideal pentru cei care asculta musica noastra, dar clar nu facem musica pentru homofobi, rasisti, islamofobi, misogini, fascisti, comunisti, xenofobi si toti care cumva sustin o ideologia de indapartare la tot ce inseamna o sfidare la cea ce este deja stabilit in societate.
Nu facem musica in special pentru nationalisti purtatori de tricolor, nu facem musica pentru alt-rightisti. Cel putin asta este parerea mea personala, chiar daca versurile noastre nu sunt (inca) prea despre subiectele asta.
Matei T: Oamenii cu aceleasi probleme pe care le avem si noi: depresie, anxietate, viata etc.
Leo: Imi doresc ca muzica noastra sa ajunga la oamenii care se simt neintelesi si ciudati, oamenii care isi doresc sa isi traiasca linistiti aceasta experienta unica numita viata, in armonie unii cu ceilalti si cu natura.Din pacate aceasta mentalitate a ajuns sa fie minoritara, lucri precum lacomia si ura luandu-i locul. Vrem sa ajutam in timp ce suntem ajutati.
Matei P: ..acum, stiti cum e, asculta cine vrea. Eu, personal, o fac pentru oameni. Cei ce nu au uitat sa fie oameni, care s-au saturat de ura din jurul lor, pentru cei care vor sa aleaga sa isi descarce toate frustrarile si toti nervii facand ceva constructiv pentru ei, pentru cei care simt nevoia de o schimbare, indiferent pe ce plan.
Teme preferate?
André: Cred ca ne place sa povestim despre probleme personale ale noastre, prin ce am trecut (si trecem). Chestii care ne afecteaza emotional, precum pierderea unui prieteni, abuzuri diverse (emotional si etc). Dar vrem sa aducem un pic de critica despre scena muzicala unde actionam si nu numai.
Leo: De fiecare data cand scriu realizez cat de norocos sunt ca am dezvoltat aceasta abilitate de a scoate din mine sentimente oribile si a le transforma in muzica. In general nu scriu versuri cand sunt fericit, muzica noastra nu este pentru a-i face pe cei deja fericiti si mai fericiti.
Matei T: Orice ne afecteaza in mod special la momentul respectiv.
Dar piesa voastra preferata?
André: De cantat live preferata mea este Fuck it, pentru ca atunci o ia toata lumea razna, dar imi place foarte mult si Duncan si Note to Self din motive personale.(care imi permite sa respir un pic intre Fuck It si Duncan). Mai e o ala melodia, dar aia inca nu inregistrata si am doar cantato de cateva ore live, dar se positioneaza sa fie preferata mea.
Leo: De obicei piesa preferata este ultima scrisa deci piesa mea preferata TBA... o veti afla candva anul asta.
Matei T: YPRA, de pe urmatorul EP, datorita complexitatii ei si a subiectului dureros de personal
Matei P: toate piesele.
Despre comunicarea in industrie
Matei T: Pe social media, prin cunoscuti etc. In cazul nostru mai ales prin faptul ca am fost trupa din deschidere atat pentru trupele consacrate din Romania cat si pentru trupele necunoscute din strainatate in turneu pe la noi.
Leo: Cand nu iesim prea mult pe minus mai punem bani si mai facem si niste tricouri, stickere sau alte materiale de promovare. Am aparut si pe la radio, TV, dar nu am avut prea multe de castigat de pe urma asta, pana la urma tot viul-grai si social media sunt pe primul loc cand vine vorba de promovare, parerea mea.
Contributia unui manager
André: Eu personal urasc cuvantul impresar sau manager cand e vorba de trupa. Manager am eu in fiecare zi la serviciu, iar un impresar imi aduce aminte proprietari de casa de discuri, grasii cu trabuc in mana care vor doar sa faca bani pe spatele unii amarati de artisti care abia isi pot repara duba pe care le au luat cu greu.
Este insa foarte important sa ai cineva care se ocupa de partea mai administrativa a trupei, in cazul nostru avem pe Cosmin Danciu (OGR Crew) care nu putem spune ca este managerul nostru, este un prieten care ne ajuta cu anumite aspecte in organizarea lucrurilor legat de trupa. Ne ajuta si cu merch (tricouri etc).
La un nivel mai inalt, da, un manager cu cunostintile in mediu care poate face rost de cateva apariti la TV, sau sa faca rost de un loc pe line-up la un concert sau festival, clar este foarte important, pentru ca trupa sa se ocupe mai mult de partea artistica.
Dar puterea DIY este subvalorizat in ziua de astazi. Noi am reusit sa fim in line-up la Punk Rock Holiday (unul dintre cel mai marfa festival de punk rock din Europa) fara un “impresar” sau “manager”. Totul prin efortul si perseverenţă noastra.
Matei T: E importanta deoarece scapa "artistii" de multe griji. De noi se ocupa Cosmin de la OGR crew.
Leo: Eu nu cred ca avem manager, ci al 5lea membru care nu stie sa cante la nimic dar vrea sa faca parte din TBA, Cosmin din OGR Crew. Managerii vor profit. Poate si Cosmin vrea, dar e constient ca nu prea are cum sa scoata ceva de pe urma noastra in afara de peri albi si zile mancate.
Matei P: Parerea mea e ca un manager trebuie sa lucreze pentru trupa. Nu invers. Iar acum nu ne permitem sa angajam :)) Dar noi 4, impreuna cu Cosmin, mentionat mai sus, precum si alti prieteni, cu diferite ocazii, incercam sa facem noi cat mai bine treaba de manager. E valabil si pentru impresar. Cred ca ne descurcam, avand in vedere ca participam la Punk Rock Holiday anul acesta.
Numele trupei
Matei T: Era mai important sa facem chestii decat sa discutam saptamani intregi despre ce nume ni s-ar parea noua perfect. No Use For A Name era luat deja asa ca am ramas cu TBA, care inseamna orice vrem noi la momentul respectiv
Leo: Numele se datoreaza afisului primului nostru concert. Confirmaseram deja prezenta in acea seara insa nu am transmis un nume oficial organizatorilor asa ca am decis sa ramana TBA pana cand gasim un nume mai bun. Cinci ani au trecut si tot nu am gasit un nume mai bun.
Matei P: Imi place sa spun ca numele ne-a ales pe noi.
Identitate vizuala si promo
André: Cu noi si oameni care ne ajuta cu partea asta (OGR Crew, Good but not the Best Collective) si prietenii nostri care ne ajuta cum pot. Nu avem o colaborare “oficiala” pentru partea asta, facem totul DIY.
Matei T: OGR crew
Artisti cu brand solid
André: Mediu unde actionam noi nu prea poti vorbi de un brand solid, pentru ca totul e facut DIY, fara intermediari intre artisti si aialalti. Nu vrem sa fim un brand sau cookie cardboard band.
Vrem sa cream un spatiu unde exprimarea poate fii libera, fara sa fii judecat (obviously hate speech sub orice forma este complet execrabil in spatii ca asta). Trupele care devin un brand, usor usor se indaparteaza de cea ce inseamna DIY.
Un exemplu de ceva DIY care poate deveni un brand solid in viitor este Good but Not the Best Collective, care a organizat Good but the Not The Best Festival unde fix asta s-a intamplat: au venit trupe, au cantat, au venit tot fel de artisti si oameni, au fost workshopuri etc. Toata lumea s-a simtit bine si asta conteaza pentru noi mai mult de cat un “brand solid”.
Matei T: Lady Gaga, Macanache
Leo: Nu stiu, din cate imi amintesc toti au voce deci toti comunica.
Matei P: Kiss, maestri ai marketing-ului, iar din Ro… Directia 5
Muzica - job sau hobby?
André: Pentru mine personal e strict un hobby. Daca am putea sa facem asta ca meserie, ar fi perfect, dar traim in Romania, avem resurse putine si asta nu ajuta. Trupa asta pentru mine imi permite sa ma dezleg de anumite lucruri precum serviciu pe care il am.
Matei T: E hobby deoarece ne ofera satisfactiile aferente, e meserie deoarece ne implicam ca atare.
Leo: Nici nu stiu exact, pentru mine, personal, muzica e tot. E terapie, e mod de exprimare, sculptor de personalitate, prieten, familie. Niciodata nu as vrea sa imi comercializez familia sau lucrul care ma face sa simt ca traiesc si ca apartin unui grup de oameni. Din contra, as vrea sa ii fac si pe altii sa vada ca exista speranta si ca nu sunt singuri.
Nu vreau sa ma imbogatesc de pe urma acestui lucru dar stiu ca daca m-as putea autosustine din asta as aduce un aport mai mare societatii si oamenilor ca mine, decat daca as sta toata viata 8 ore pe zi la birou.
Matei P: Muzica face parte din viata mea de asa mult timp, intr-o cota atat de mare, incat nu se mai pune problema de hobby sau meserie. Ma bucur ca am cu cine sa fac muzica, si ca am cum sa ofer ceva inapoi unei scene care a contribuit esential in formarea mea ca om, iar lucrurile astea nu se pot cuantifica. Dar, ca regula generala, cred ca meserie e atunci cand traiesti din asta. Pana atunci...
De ce au nevoie artistii romani?
André: De ce ar fi nevoie ca un jurnalist, un publicitar, un fotbalist sa poata trai din arta lor? Se aplica acelasi principiu, daca ai ceva la care esti bun, si iti place ce faci, de ce sa nu poti trai facand aia? Din pacate ca sa poti faci asta in Romania (sa traiesti din muzica punk) trebuie sa fii un pic mai placut pentru Radio si Televizor, trebuie sa canti despre cat de mare fan esti de Nofx, dar de fapt doar intereseaza gacicile, plaja si sa fii centru atentiei.
Matei T: Intrebare capcana! Ar fi mai degraba nevoie sa se impace cu ideea ca nu se traieste din muzica si sa o faca doar din placere, fara sa se astepte sa devina rockstars peste noapte.
Leo: Abia atunci cand te impaci cu ideea ca niciodata nu o sa poti trai din muzica, abia atunci poti sa faci muzica sincera si scoasa direct din suflet, pana atunci, daca toti cei care se apuca de muzica viseaza la stadioane pline si concerte sold out, daca toti artistii care canta de 4-5 ani se cred rockstaruri in devenire, atunci muzica lor nu poate fi mai putin falsa decat ei. In concluzie, ai nevoie sa atingi rock bottom si sa iti atingi cea mai sincera latura, ca sa meriti sa traiesti din muzica.
Matei P: PCR. Pile Cunostinte Relatii