[Doi-zece, muzici noi] Andy Ionescu și TAINELE sale. Adică trupa ”cea mai prog-death-metal de la începutul anilor '90”

În '93, cel mai tânăr membru al trupei TAINE era Adrian Tăbăcaru și avea doar 13 ani. Între timp, membrii s-au mai schimbat, însă Andy Ionescu, chitaristul și liderul trupei, a rămas. Așadar, pe el l-am descusut în interviul de mai jos. Ce am aflat de la el? Ei bine, în primul rând că pentru primele piese, acum o eternitate, băieții repetau ”într-o toaletă dezafectată, devenită un fel de depozit din patinoarul național”. 

Dar sunt și lucruri serioase:

Contribuția unui manager în viața unei trupe ar trebui să fie  foarte importantă, dar  trupele (mai bine zis membrii acestora) nu înțeleg acest lucru.

În plus, dincolo de muzica TAINE, pe care o  creează alături de Alexei, Ciprian și Teo, Andy mai are un proiect de suflet: undergroundmusic.ro - o comunitate de formații tinere care primesc un plus de ajutor și notorietate. 

Începuturile

Grupul TAINE s-a înființat în 1993 iar membri fondatori sunt Andy Ionescu, Ștefan Aldea, Adrian Tăbăcaru și Andrei Niculescu. În cei 26 de ani, componența s-a modificat de mai multe ori, pe atunci eram doar niște puștani, cel mai tanăr era Adrian la doar 13 ani, elev la Dinu Lipatti la clasa de percuție!

Deci nu aveam niciun fel de background, eram  niște copii rebeli pasionați de muzică rock în momentul în care România se chinuia să treacă la capitalism. Astăzi, din componența inițială am rămas doar eu, Andy Ionescu - chitară și voce. Ceilalți componenți sunt Alexei Nichiforof la bas, Ciprian Martin chitară și Teo Popp la tobe. 

În afară de mine care îmi dedic cariera muzicală exclusiv grupului TAINE, ceilalți colegi mai cantă și în alte trupe, tot din acest frumos si deosebit underground. 

Prima piesă

Despre prima piesă este foarte greu să îmi amintesc în ce circumstanțe sau de conjunctura în care fost compusă. Cert este că pe vremea aia (1993) repetam într-o toaletă dezafectată, devenită un fel de depozit din patinoarul național, de acolo și inspirația. :)

„Destin”, „The End”, „Confussion”, „Secret Place”- probabil a fost un set de piese care foarte curând au fost înregistrate în studioul TVR pentru emisiunea lui Petre Magdin – „Întâlnirea de la miezul noptii”. Pe vremea aceea înregistrările se făceau în studioul muzical din TVR, nu aveai decât câteva ore la dispoziție pentru înregistrare și mixaj și maxim o oră pentru filmări în studioul mare din TVR, iar videoclipul, montajul, se făcea pe loc din regia de montaj cu supervizarea lui Petre Magdin.

Despre muzica voastră

Muzica noastră a evoluat foarte mult în ultimii 10-15 ani iar când spun o evoluție nu înseamna neapărat în bine, ci ca și stil muzical. Astfel că dacă la începutul anilor 90, în mainstream era thrash-death-metalul, urmare a valului de trupe excelente din Tampa-Florida/ USA (foarte multe găști își inspirau compozițiile de acolo), în prezent am adăugat foarte multe elemente de prog.

De altfel TAINE e recunoscută ca trupa cea mai prog-death-metal de la începutul anilor 90, albumul nostru „Cealaltă Parte” fiind foarte apreciat chiar și astăzi când împlinește 20 de ani de la lansarea lui! Si apropo de asta, cu această ocazie am hotărât să facem un eveniment special pe 12 aprilie în club Fabrica unde vom cântă integral albumul, alături de foști membri ai trupei și alți invitați.

Fanii

Profilul omului care ne ascultă este dificil de definit, aș fi subiectiv și nepotrivit să spun că doar oamenii cu studii superioare sunt cei care ne ascultă, dar aș putea puncta că stilul nostru muzical este extrem de nișat, ca atare îți trebuie un background muzical (cel puțin din zona „metal”) destul de ridicat.

Contrar așteptărilor cititorilor, temele preferate despre care ne place să cântăm sunt legate în mare măsură de evoluția spirituală a individului, de altfel cred că toate formațiile moderne deja abordează aceste elemente, mai degrabă spirituale, calea către iluminare, căutare a răspunsurilor care să ne aducă mai repede pe calea evoluției personale atât de mult râvnită.

Desigur mult în contrast cu muzica extrem de agresivă. Paradoxal... dar da, dacă societatea a evoluat, de ce nu și muzica?  :) Până la urmă observ că trendul și mesajul abordat în toate artele și în literatură este undeva în zona asta, mult diferit față de mesajele anti-sistem, sociale și politice din anii 90.

Cred că asta e de bine, am trecut într-o noua eră, acea a științei și cunoașterii, a descoperirii, dezvoltarii în materie de conștiință și spirit - mai ales în legătura noastră ancestrală cu Universul. Nu bat câmpii, chill.  :)

Piesele voastre preferate

Nu avem toți o piesă preferată din repertoriul nostru, probabil fiecare dintre băieți are una care-i place mai mult în funcție de cum rezonează la nivel emoțional cu fiecare dintre ei. Piesă mea preferată de exemplu este „Three Days în Darkness” pentru că atunci când am compus-o am avut o revelație despre cum ar arăta, apocaliptic vorbind, sfârșitul acestei lumi.

Pentru cine a văzut „Melancholia” a lui Lars Von Trier poate înțelege la ce mă refer. Piesa este extrem de progresivă, trece prin schimbări de tempo și măsuri compuse și trece de la o stare la alta foarte rapid.

După ceva timp de la lansare am primit de la un fan din Polonia un montaj video la această piesă care pur și simplu m-a lăsat cu gură căscată. Acest „fan-video” era un cut fin din filmul rusesc „Ostrov”, film pe care îl văzusem și care îmi plăcuse foarte mult. În acel moment am fost convins că oameni necunoscuți nouă, dar care ne ascultă muzica, rezonează intens la mesajele pieselor noastre și ne înțeleg foarte bine din punct de vedere muzical, ceea ce este de-a dreptul fascinant!

Counicarea în industrie

Astăzi, după cum bine se observă, există foarte multe trupe, mai ales în underground. Cum comunică și cum se promovează ele, sau mai bine zis cum reușesc să facă asta, este o treabă foarte complicată și mai ales consumatoare de timp!

În cazul nostru atunci când avem de anunțat evenimente speciale dăm comunicate de presă. Avem, să zicem, vreo 20 de adrese de mail în listă (cam atât inseamnă internetul de specialitate din România) care răspândesc comunicatul cu ajutorul MailChimp, dar care ajung în final cam la aceeași oameni.

Mai avem la îndemână bineînțeles cele câteva tool-uri din social media- Facebook, Twitter și Instagram și încă câteva chestii mai mici și cam atât. Era afișelor pe stâlpi a cam dispărut din zonă din peisajul nostru, iar „revistele” de specialitate sunt foarte puține pentru că nu se câștigă nimic din asta.

Contribuția unui manager la succesul trupei

Contribuția unui manager sau a unui impresar în viața unei trupe ar trebui să fie  foarte importantă, dar din păcate trupele, mai bine zis membrii acestora nu înțeleg acest lucru și nu aleg să își angajeze o agenție care să se ocupă de promovare, și eventual de booking. Pe de altă parte este lesne de înțeles de ce nu se prea practică acest obicei și acesta este strâns legat de motivul financiar. 

De TAINE mă ocup eu momentan și asta îmi consumă foarte mult timp prețios, mai ales ca sunt tătic și am o mică afacere de gestionat. E foarte greu, tot timpul sunt tot felul de lucruri de făcut și nu ai cum să mergi cu tot ceea ce îți propui în paralel astfel încât să-i mulțumești pe toți. De cele mai multe ori anumite aspecte ale evoluției trupei au de suferit. ȘI asta naște tot felul de frustrări printre noi.

Începuturile altora

Dar pentru că am trecut și eu la rândul meu prin crizele generației mele de artiști neînțeleși și neîmpliniți (ironic vorbind), încerc să dau șansa trupelor tinere din underground să devină cunoscute și să se promoveze, iată, am creat o platformă online unde deja sunt înscrise 125 de formații din România. 

Practic, de un an de zile de când există acest proiect, undergroundmusic.ro, am creat o comunitate fantastică care sper eu să evolueze în timp și care să se autogestioneze cu succes cu ajutorul tool-urilor pe care încercăm să le punem la dispoziție. Dar asta poate fi subiectul unui alt interviu.

Numele trupei

La începutul anilor 90 când am pus bazele grupului TAINE, cea mai mare parte a formațiilor cântau  în romană. Noi am decis atunci să cantăm și în romană și în engleză, dar ne-am ales un nume românesc (etimologic slavon) care are foarte multe înțelesuri, mistice... Cele mai iubite de fani compoziții sunt cele în limba română. 

Identitate vizuală și promo

Pe partea de identitate vizuală am colaborat cu succes cu mai mulți artiști din România, dar și din Germania. Cel mai renumit este Costin Chioreanu, probabil printre cei mai grozavi artiști graficieni din lume la ora actuală, dacă ne uităm în portofoliul lui. Deocamdată nu am avut nicio colaborare concretă cu agenții, dar cu siguranță că am avut tangențe nenumărate cu oameni angajați în agenții. 

Branduri solide pe la noi

În România, la capitolul comunicare nu disting niciun artist (din zona mea muzicală) la un nivel maxim posibil. Observ artiști care se promovează mult, dar care au rezultate (accesări youtube, facebook, etc) minuscule, și artiști care nu se promovează absolut deloc și care au milioane de vizualizări pe youtube, mii de subscriberi și foarte mulți oameni la concertele lor de club.

La nivel internațional este fix la fel, însă acolo există susținere finaniciară și rezultatele promovării și a comunicării sunt foarte bune, dau rezultate. Doar că acolo concurența este infinit mai mare.   

Cât hobby, cât job

Pentru mine muzica nu este nici hobby nici buzz, este pur și simplu o stare, un mod de viață, din păcate mult prea puțin trăită în timpurile astea cu zeci de alte nebunii pe cap și la care dacă mai adaugi și familia și job-ul, îți mai rămân vreo 5% acțiune... :) Poate într-o viață viitoare dacă mi se mai dă șansa, o să fiu ceva mai organizat.

În afară de artiștii care trăiesc din contractele pe care le au cu statul român, respectiv consiliile locale care organizează tot felul de evenimente să le zicem culturale, distractive, șușanele cum le spunem noi, mare majoritate nu au cum să trăiască exclusiv din muzică.

Din vânzări de CD-uri sau venituri din distribuirea pe platforme gen Spotify/Deezer/Bancamp/ nici atât. Mai sunt unii care în calitate de compozitori sau interpreți mai ciugulesc ceva de pe la UCMR sau Credidam, dar banii ăia intră odată sau de două ori pe an, nu înseamnă mare lucru, doar dacă te cheamă Smiley sau Delia...

Cei care câștigă și încearcă să traiască cinstit din vânzarea biletelor și a merch-ului sunt artiștii cei mai de apreciat. Acolo e adevarata luptă, creativitatea și determinarea, trebuie să fii doxă. Dar aceștia sunt foarte puțini și nu cred că ar putea trăi exclusiv numai din asta, atâta timp cât nu fac turnee europene sau chiar internaționale.

În concluzie cred că pentru toată lumea ar fi excelent ca artiștii să nu mai facă compromisuri muzicale în dorința de a face bani, pentru că se cam pierde sinceritatea, confuzează consumatorul și poluează scena, iar miza este una foarte mică, de bambilici. Aici nu intră în discuție trupele de cover, că aia intră la categoria „job”, nu se poate spune că fac artă, deci eu nu-i consider artiști. Sau poate să imiți cât mai bine poate fi numit un gen de artă... Paradoxal, dintre toți, probabil ei sunt singurii care pot trăi exclusiv din cântat. 

Provocările voastre

Pentru mine cea mai mare provocare este să zdrăngăn pe scenă cu cât mai puține greșeli/piesă. Piesele sunt complexe și asta înseamnă că necesită foarte multe ore de repetiție, necesită concentrare, iar atunci când ai pe cap mii de alte chestii, este foarte greu să fi odihnit suficient, să îți păstrezi luciditatea și focusul. Insă determinarea și consecvența, rămân cele mai mari atuuri, e foarte greu să reziști în timp, după aproape 30 ani de încercări și dezamăgiri. Nu ne lăsăm !

Planuri

În 2019 avem de gând să terminăm albumul de care ne-am apucat de foarte mult timp și să avem câteva show-uri cu aniversarea a 20 ani de când am lansat „Cealalta Parte”.