[România pe YouTube] Zaiafet: Am început să primesc poze din școli unde mai mulți profesori îmi proiectau clipurile la orele de istorie

Ce e aia muzica perfectă? Cum să devii CE EȘTI? De ce sunt Sadoveanu sau Ion Creangă așa de importanți? Cum va arăta Școala în 2050? Mituri despre pisici și Grecia Antică? Nu am avut un coșmar din acela în care eram la un examen suprarealist într-o limbă inventată, ci am dat o tură pe la Zaiafet. Aici sunt multe răspunsuri pentru întrebări la care nici măcar nu ne gândeam și tot felul de informații din istoria mai puțin știută: de la Pazvante Chiorul la tâlharii și închisorile din România din secolul XIX. 

Zaiafet are peste 510.000 de subscriberi, iar creatorul lui, Horia Sârghi, s-a apucat să facă asta acum vreo 7 ani, după ce fotografiase toate nunțile din România. La început a avut un canal de fotografie, apoi a făcut Zaiafet, unde transformă în vlog cărțile pe care le citește. De ceva vreme s-a apucat și de proiectul BAC, unde abordează materia de liceu dintr-o perspectivă nouă.

Eu scriu despre cărți pe care le-am citit. La început, prietenii mei erau convinși că e o prostie, că nu funcționează. A mers. 

Cum alege Horia cărțile pe care le citește și cum le transformă în conținut de YouTube, cât de mult contează vizualizările, cum trece de blocaje, de ce evită romanele și care a fost cea mai grea parte în proiectul cu BAC-ul, în rândurile ce urmează:

Începutul

Am fotografiat vreo' 300 de nunți. Acum 6 ani, când eram deja în anul 7 al carierei mele de fotograf de nunți, am început să contemplez sinuciderea. Planul era să bag cât mai multe sarmale și toate variațiile de tort cu trufe pe care pot pune mâna, până explodez. M-am îngrășat enorm, nu eram mai fericit și nu reușeam să mă obișnuiesc cu nunțile tematice. M-am apucat de youtube pentru că aveam sculele necesare și știam să le folosesc. Nu a existat nici un moment de „inspirație".

Sursa: YouTube

Cum arăta YouTube-ul românesc la acel moment

Era o variantă mai naivă a celui de acum.

Primele video-uri

Primele încercări sunt slabe din toate punctele de vedere. Nu-mi plăceau nici atunci.

Schimbări, evoluție

Am învățat și am căpătat experiență. Nu vin din marketing așa că nu mi-am pus niciodată probleme de branding. Evoluția a fost firească, fără clipuri virale, fără un plan. S-au adunat oamenii încetul cu încetul și tot ce pot spune e că sunt foarte recunoscător.

Încercări și experimente

Am avut un canal de fotografie la care nu se uita nimeni. Apoi Zaiafet. Am păstat același format încă de la început dar textele s-au îmbunătățit.

La un moment dat, am început să primesc poze din școli unde mai mulți profesori îmi proiectau clipurile la orele de istorie așa că, mai nou, în fiecare luni scot câte un material pentru elevii de liceu. Îmi face mare plăcere să știu că pot ajuta pe cineva în felul ăsta.

Exemple: De ce e Sadoveanu așa de important? 

Caracterizarea lui Harap Alb:

Vizualizări

Cred că am avut noroc. Oamenii care își privesc trecutul și găsesc căi și rațiuni prin care au ajuns într-un punct se păcălesc singuri. Nu poți controla mare lucru, tot ce poți să faci e să încerci.

Primii 10.000 de abonați s-au strâns mai greu, apoi a crescut oarecum constant până acum.

Motivul e simplu: puțini se abonează la un canal de 100 de abonați. De ce să facă asta? Canalul nu e important, nimeni nu știe de el ș.a.m.d.

Când ajungi la 100.000, lumea apasă mult mai ușor pe butonul de abonare pentru că alți 100.000 au făcut același lucru.

Sursa: SocialBlade

Factori care au ajutat

Singurul factor e perseverența de la început. Nimeni nu se uită dar tu pui în continuare, de-al dracu ce ești. La început nu ai bani, nu ai experiență și nu ai abonați. Trebuie să tragi tare până reușești să faci ceva ce merită văzut, apoi să faci asta până reușești să strângi suficienți oameni și să câștigi niște bani.

Nu știu nici un fel de rețetă pentru vizualizări. Sunt subiecte care mi-au plăcut foarte mult și care nu au avut multe vizualizări și invers.

Frecvența

Contează mult la început. Puținii abonați care ți-au dat o șansă uită repede de tine dacă nu postezi frecvent. Acum îmi permit și pauze. În decembrie și ianuarie nu am postat mare lucru pentru că scriam subiecte pentru ZaiaBAC.

Ce funcționează pe YouTube

Eu scriu despre cărți pe care le-am citit. La început, prietenii mei erau convinși că e o prostie, că nu funcționează. A mers. Asta nu înseamnă că am știut eu ceva ce nu știau ei. Văd că alții testează produse, cântă, își pun toată viața pe internet sau comentează ce au făcut ceilalți.

În loc să stai să-ți bați capul cu ce funcționează și ce nu funcționează, întreabă-te ce poți face tu. Dacă te pricepi la ceva, probabil că aia o să funcționeze pentru tine.

Cum te-a schimbat popularitatea

Sunt mai sigur pe mine. La început, mi-era teamă de viitorul meu. Nu doream să mă întorc la nunți.

Nu îmi influențează abordarea. Mi se pare o prostie să stai să te gândești ce vrea lumea de la tine. Nu sunt suficient de deștept să anticipez preferințele a 500.000 de oameni așa că fac ce știu și scriu despre ce-mi place.

Logistică

Eu scriu subiectele de bac și încă un text/săptămână, Moise scrie un text săptămânal. Flavia desenează și montează clipurile ZaiaBAC și Bianca montează clipurile Zaiafet. În total: patru oameni.

Depinde de cât de mare e cartea și cât de mult îmi place. Dacă mă pasionează subiectul, scriu textul în două ore. Dacă nu mă pasionează prea tare, îmi ia o zi. La asta se adaugă timpul de citire.

Despre montaj nu știu. Când îl făceam eu dura câteva ore.

Aproape toate clipurile sunt filmate la aceeași masă, cu aceleași lumini.

Video-uri populare

„Cine-a fost Pazvante Chiorul?" e cel mai popular și a trecut de un milion de vizionări.

Teme și inspirație

Cărțile. În fiecare clip spun ce carte am citit și ce am ales să prezint. 

Cum s-a schimbat cititul pentru tine, de când faci Zaiafet

Foarte mult. Îmi imaginam că o să citesc ce vreau și o să scriu despre asta. Fără să am vreun motiv, credeam că știu că scriu. O perioadă am încercat să scriu texte palpitante bazate pe romanele care îmi plăceau.

Aș putea da vina pe abonați că, vezi Doamne, nu se uită lumea la clipuri despre beletristică dar adevărul e că nici astăzi nu sunt în stare să scriu ceva palpitant despre un roman care mi-a plăcut.

Pentru mine, cel mai simplu e să caut cărți de istorie și să scot o poveste de acolo. Ai deja scheletul poveștii în carte, tot ce-ți mai rămâne de făcut e să adaugi câteva descrieri și să tragi o concluzie.

În ultima vreme am căpătat mai mult curaj și m-am apucat de subiectele de BAC. Și de data asta, credeam că pot face treaba ușor. E mult mai greu decât credeam.

Cum transformi o carte în vlog. Blocaje

Deseori mă împotmolesc. Încerc să o scot la capăt cumva. Dacă nu reușesc, trec la altă carte. Am câteva zeci de texte scrise pe jumătate în folderul cu documente.

Ce-i drept, în ultima vreme mi se întâmplă din ce în ce mai rar. Sunt mai atent cu selecția, mă orientez mai bine.

Selecția titlurilor

Orice carte de istorie scrisă de un autor român trece imediat în fața listei. Sunt singurele cărți care îmi plac foarte mult și care au succes mare și la public. Povești despre cum a fost bombardat Bucureștiul din Zeppeline, despre cum arăta Bucureștiul acum 200 de ani, despre ce mâncau românii acum 2 sau 3 secole, despre cum se divorța la noi în țară. Povești despre duelurile românilor, despre viața boierilor, despre condiția femeilor din Transilvania secolului 19, toate sunt palpitante și, cu cât citesc mai multe, cu atât am senzația că mă înțeleg mai bine pe mine.

A doua preferință e pentru cărțile de antropologie. În rest, evit romanele și selectez ce mă atrage din aparițiile editoriale de la noi. Rareori cumpăr cărți străine.

Proiectul BAC

Am crezut că pot scrie ușor textele. M-am trezit îngropat în cărți de comentarii. De curând am început să mă simt chiar agasat de materie, de parcă sunt iarăși elev.

Starea mea oscilează de la bucurie la disperare. Sunt bucuros de fiecare dată când postez pentru că am sentimentul că ce am făcut e, realmente, de ajutor. Mă apucă disperarea când nu termin textul, nu sunt mulțumit de el sau când nu are vizionări suficiente.

Reacțiile au fost bune. Am mail-uri de la profesori, poze făcute de elevi la școală în care se vede clipul difuzat la ore, multe mesaje de încurajare.

În afară de mine, nu se uită nimeni pe texte așa că, înainte să public, am un moment de panică. Am greșit ceva? E esențial?

Panica asta e nouă. Pentru materialele obișnuite Zaiafet nu îmi fac probleme pentru că nu fac parte dintr-un examen.

Experiența YouTube

E o meserie ca oricare alta. La început era mai mult o joacă, acum o fac cu simț de responsabilitate.

YouTube-ul din Romania, cu bune si rele

E bine că avem un public din ce în ce mai mare, e rău că nu există un set comun de valori respectate de toți creatorii de conținut.