[Doi-zece, muzici noi] Un ciucan intra intr-un bar si zice: salut, ne facem trupa

Unul aduce palinca, iar altul, corzile de chitara. Se putea face o trupa numai cu atat. Nu una foarte buna, dar era suficient. Insa Day Day este formata din priceperi mult mai variate de-atat. Oamenii astia ne-au raspuns la intrebari la fel de simpatic cum canta. Nu stiu cat de mult le convine ca le-am numit muzica "simpatica", dar cum "indie folk cu max distors in live si cu synth in inregistrari" nu stiu ce inseamna, o lasam asa.

Ca sa nu existe dubii, Andrei Erdei este cel cu palinca, Serban Popadiuc n-a mai schimbat corzile alea de 14 ani, iar Ioana Negrea se ocupa de partea de identitate vizuala si promo a grupului. 

Despre restul trupei (Ruka, George, si Robert) veti citi mai jos. Oricum, au in plan ca anul asta sa ”impacheteze frumos pimul album”, sa faca videoclipuri si sa gaseasca sofer + duba pentru concertele prin tara.

Inceputul trupei

Andrei: Trupa a luat nastere ca un proiect personal, pe langa varianta full-time a unui alt proiect muzica care se numea Moebius. Indie-folkul care imi statea mie pe suflet nu se potrivea neaparat in fostul proiect - asta a fost cumva si prima intentie a mea, sa fac o trupa cu mine la chitara si doua voci de fete.

Asta era finalul lui 2015, cand sub pretextul antrenamentului de scena, rupeam barurile de karaoke cu Ioana si dadaeam tot felul de shoturi dubioase pana tarziu in noapte. Si am zis gata, dream team. Apoi, a aparut George la bass si mi-a dat planurile peste cap. Am reusit sa gasim o formula care sa functioneze mult mai tarziu, in 2016, cu Cosmin Dumbrava la tobe, Serban Popadiuc la chiata si Ruka Furtuna, a doua voce.

Ioana: Sau v2. Un Ciucan intra intr-un bar si zice: salut, ne facem trupa. Iar ca background, cu totii am flirtat cu muzica, intr-o forma sau alta. *Famously* known sunt mai degraba Deiu in Moebius si George cu Odotte.

Componenta trupei

Daca muzica noastra e muzica de drum, atunci drumul formulei e unul cu serpetine. Acum berea de dupa concert se bea in formula asta: 

Andrei (lead): Baiat cu chitara din Miercurea Ciuc, de unde aduce regulat palinca.

Ruka (vocals): Acum, marketing coordinator la 7card. Pe atunci, in opozitie totala cu ai mei care sperau la un moment de liniste. Pana a auzit bunica de preselectiile pentru Corul De Copii Radio, de unde nu m-am lasat miscata 13 ani. Si bine a facut.

George (bass) Cand nu baga cu Odotte, nu preda, nu alearga si nu e la munca sau acasa, George e cu noi la repetitii, facand naveta intre bas si clape.

Serban (chitara): E din Bucuresti si lucreaza pe un laptop intr-o companie de Telecomunicatii. Nu si-a schimbat corzile de la chitară de 14 ani.

Ioana (vocals): Prima linie la mine in CV e aspiring freelance bodyguard. Am predat mai multi ani decat am de cand sunt copywriter. Inca stiu Marsul Magarilor la pian.

Robert (drums): La tobe il aveam pe Cosmin din Craiova. Acum il avem pe Robert din Suedia. Doua forte, amandoi.

Prima piesa, primii pasi

Andrei: Prima piesa a primit o cantitate extraordinara de dragoste precauta. Inca nu stiam ce si cum vrem sa facem si cumva, procesul de inregistrare si productie ne-a raspuns fix la intrebarea asta. De acum era clar - nu vrem duo, vrem full band, full rock and roll.

Ioana: Cat despre ajutor, am avut din plin. La inregistrarea demo-ului s-a implicat foarte mult Marius Acsintoaie, iar in studio Robert Acsintoaie (frati, da) si Dan Georgescu la Mix.

Videoclipul a fost filmat, regizat, montat si colorizat de Ravan Leucea. Actiunea - Deiu schimbandu-si corzile. Nu ne-am ambalat prea tare - am zis, mai intai, sa vedem cum e primit.

Cum v-ati descrie muzica

Ioana: Deiu ar zice indie folk cu max distors in live si cu synth in inregistrari. Eu raspund din start: muzica de ascultat la drum lung. In familia Negrea, s-a mers dintotdeauna la turci. Si taica-meu avea CDurile astea, drive-uri cum le zicea el, pe care le stiu in ordinea trackurilor si acum.

Si muzica, o compilatie absoluta din '70 pana in '90, a curs an dupa an pe un backdrop de munte-n dreata, marea-n stanga, uneori mare de ambele parti ale autostrazii, mahalale, magari carati cu Dacia Papuc si camile la semafor. A clickuit ceva in mine cu muzica asta de drum.

Cine va asculta? :)

Ioana: Target aspirational vs. target real? Din ce ne zic analyticurile, ar fi majoritare femeile, 25-35. Si inteleg si de ce, ca doar despre ele cantam cu atata energie. Din ce vedem in sala, insa, e toata lumea pentru care teeange angstul s-a transformat in heartbreak hotel.

Teme preferate?

Andrei: Primul album e despre fete. Al doilea album va fi despre baieti.

Ioana: Flori, fete, albume si baieti.  

Dar piesa preferata?

Ioana: Downton, aici in varianta Live Session (a carei lansare de clip va fi pe Marti, 19, in Club Control wink wink). E o nebunie intreaga. Da, are reteta aia de inceput usor tanguitor care se razgandeste la minutul 4 si te duce departe. Eu cred ca ne-a iesit.

Comunicare in muzica

Ioana: Stii cum sunt multe branduri pe net? Asa si banduri. Pentru ca, in fond, intre brand si band e cam numai muzica. Cand ne-am mutat din sufrageria lui Deiu, in sala de repetitii, mi-am dat seama ca nu mai am cum sa aman comunicarea.

Asa ca laolalta cu Deiu, am creat un brand si un manual al lui (ppt, frumos), urmat de o strategie de comunicare desfasurata elegant in excel. Iar ca promo, eu fiind si client si executant, trebuie sa am picioarele bine infipte in pamant, pentru ca in fond, ne confruntam cu aceleasi probleme: man hours, buget si alte resurse. Dar e frumos.

E interesant de urmarit o pagina de b(r)and mic. Inimioarele curg, conversatia se desfasoara ca pe wall (cu mici incidente), publicul e receptiv. Pentru ca da, pe langa concerte, publicul nostru e in Social Media. Si acolo trebuie sa fim si noi. Which is all lovely, pana cand lansezi o melodie, un album, 10 albume pe care nu le asculta nimeni, cu totate adurile din spate.

Dar aici cred ca e de la noi, ca mi se pare o chestie tare complicata asta cu ascultatul de muzica cu japca. Cel mai probabil, nu se opreste nimeni din scrollul infinit sa dea play la intre 4 si 7 minute de cantec. Cred ca un Call to Action mai potrivit ar fi "Watch later and come share your thoughts". Mi se pare ca respecta mai mult actul aproape intim de a asculta o melodie.

Dar pana la mesajele astea, avem treaba. In ultima vreme, ne-am mutat pe Insta si in Insta stories, unde toata comunicarea e un mare behind-the-scenes, one-shot, first-take. Apoi, fingers crossed si speram sa vina la concerte. Dar pana acum a fost bine!

Importanta unui manager/impresar

Ioana: La inceput, ne-am descurcat singuri. Un contact de aici, un lead de dincolo si uite asa ne-am umplut vara. Cand s-a ingrosat gluma, ne-a sarit in ajutor Alexandra Nistoroiu. In momentul de fata, Eliza Nita este omul nostru.

Un manager ar trebui, cum ii spune si titlul, sa se ocupe de partea administrativa, handle-uit cu patroni si patronasi. E mama noastra la drum - ne si ingrijeste, ne si admonesteaza. La noi norocul suntem chiar noi si oamenii misto pe care am ajuns sa ii cunoastem si care ne-au dat un vot de incredere. Asa, am fost pe rand impresari, manageri, booking si PRs.

Numele trupei

Ioana: Beyonce era luat. *ba dum tss*. Numele, derivat din porecla Deiu, ni l-a spus chiar el. Iar noi am zis OK! Era caterinca, usor de ascultat, usor de zis mai departe. Poate trebuia sa facem mai mult research, pentru ca mai e niste DayDay trupa de KPop, DayDay rapper si cred ca inca ceva ce nu am deslusit, pentru ca primesc destul de multe de cereri de angajare din Filipine pe pagina trupei.

Iar despre imagine, nu as sti ce sa zic. Deiu si cu mine am cantat dintotdeauna prin sufragerii, la apus de party. La repetitiile noastre se vine si dupa concerte e gasca mare. Cred ca mai mult friendliness si palinca. Se pune ca imagine?  

Identitate vizuala

Ioana: Salut, sunt Ioana si ma ocup de partea de identitate vizuala si promo a grupului vocal-instrumental DayDay. Cu executiile complexe, ne-au ajutat pana acum Razvan Petre si Tudor Bloju si Patricia Biea. Multumim, Razvan, Tudor si Patricia.

Artisti cu brand

Ioana: Bai, n-o sa caut acum o trupa, ca sincer, nu urmaresc. Acum, ma ganesc ca poate ar trebui. Da' de la noi pot sa zic Greetings Sugar? Nu de alta, dar mi-au dat baietii mana libera in paint. Salut Gabi, salut Stefan.  

Cat job, cat jobby?

Andrei: Pana de curand as fi zis hobby, iar daca as fi fost muzician full time as fi raspuns meserie. Acum cred ca nu e nici una nici alta, este un lucru prin care iti poti aduce valoare in viata, o parte din tine si ca orice parte din tine trebuie sa o cresti mereu, dar niciodata sa nu o iei prea in serios.

Nevoi in industrie

Andrei: Probabil ca industria sa fie mai organizata, nimeni nu te prea ajuta cand esti la inceput, dar poate asa e peste tot. Totusi am auzit legende cum ca in Londra mergeau band scouteri la concerte in cautare de noi talente.

Ioana: De un public dornic sa lase putin telefonul in buzunar si sa aiba curaj sa vina-n primul rand.

Provocarile artistilor

Ioana: Ca artisti, cred ca-s multe provocari. De la creative block, care e treaba serioasa cand s-a racit si mancarea de cand n-ai mai scos ceva, la indoieli pana la teama de a nu mai fi relevant, nici macar pentru cei 30 de fani pe care ii vezi de fiecare data in primul rand. Cand pleaca din ei, iti cam pui intrebari.  

Planuri

Andrei: 2019 il incepem in martie, cu un concert lansare de clip in Club Control. Apoi, ne mutam repede in studio sa imachetam frumos pimul album, ii dam drumul in lume, alaturi de videoclipuri si ne cautam sofer si duba pentru concertele prin tara. Cand ne intoarcem, ne apucam de urmatorul album.