[Dupa 10 ani] Celia Draganoaia: Daca acum 10 ani era despre spoturi si printuri, acum liniile intre o campanie si un proiect care ajuta planeta sunt foarte fine

In 2009, Celia Draganoaia, Group Creative Director Cheil Centrade, era la inceput si se stresa pentru orice. Si-a dat seama, intre timp, ca lucreaza intr-o industrie care se bazeaza pe subiectivism si ca de fapt nu exista raspunsul CORECT. Conteaza sa aiba logica in capul fiecaruia si sa o poata da mai departe. Si-a mai dat seama si ca, daca o dai in bara, uneori, se poate repara.

Nu merita sa ne consumam pentru nimic din acest job, pentru ca nu suntem neurochirurgi. Chiar daca o dai in bara cu o voce trasa prost pentru un radio, you can fix it. Shit happens all the time.

Ii place publicitatea pentru ca devine din ce in ce mai meaningful, iar clientii incep sa ceara astfel de proiecte constant, nu doar o data pe an. Si ii mai place publicitatea pentru ca a invatat-o ca nu exista niciodata “nu se poate”. 

Acum 10 ani

Acum 10 ani ieseam in Control de 3 ori pe saptamana, probabil aveam si vreo 10 kg in minus si asteptam Luerzerul luna de luna, sa vad si eu advertising global. Ne bateam toti pe cine se uita primul. Era mult mai usor sa fii la zi cu ce work mai iesea. Sau cel putin asta era impresia. Imi amintesc perfect momentul cand a iesit Sony Bravia cu Balls si cum ne-am strans toti din Creatie sa ne uitam. I-am dat play de cateva ori si melodia din spot s-a tot auzit o vreme prin birou. Bine, asta era acum ceva mai mult de 10 ani. Dar daca am inceput cu melancolia...

Schimbari

Pe vremea aia eram relativ la inceput. Ma stresam din orice. Sa trag un radio, sa scriu cateva propuneri de headline-uri, orice. Nu aveam incredere ca ideile mele sunt bune si mi se parea ca scriu foarte prost. Intre timp am ajuns la cele doua vorbe pe care le tot repet juniorilor mei: “Everybody’s wingin’ it” si “Chiar daca o sa fie rau, tot o sa fie bine”. Se aplica si in afara publicitatii, sa stiti. Stiu ca suna whatever, dar pana sa ajung sa cred in ele...

In ceea ce priveste primul motto, mi-am dat seama ca lucram intr-o industrie care se bazeaza pe subiectivism si ca de fapt nu exista raspunsul CORECT. Conteaza sa aiba logica in capul tau si sa fii in stare sa o explici mai departe. Iar al doilea vorbeste despre faptul ca nu merita sa ne consumam pentru nimic din acest job, pentru ca nu suntem neurochirurgi. Chiar daca o dai in bara cu o voce trasa prost pentru un radio, you can fix it. Shit happens all the time.

La ce lucrai

In 2009 cred ca eram la Grey si oamenii erau mai deosebiti decat proiectele. Lucram cu Dobrita, Vasilachi, Strimbeanu, Bob, Oana State (pe vremea aia Gheorghe), Eugen Suman, Vlad Macarie, Ludu, Cristina Popescu, Dragos Raicu, Gabe, Elena Negrescu, Mihaela Stefanica si Loreta Isac. Cu multi am pastrat legatura, unii sunt chiar prieteni apropiati azi. Mergeam cu mare drag la birou si ne simteam bine impreuna. De asta am si ramas prieteni. Imi aduc aminte cand am lucrat la un proiect special pentru Harta Verde, o campanie de reciclare in care am trimis scrisori de amenintare cu litere decupate, in care le ziceam oamenilor “Daca nu reciclezi, o sa mori!”. Destul de dur. :))

Starea de spirit

Era o perioada mai boema. Aveam timp sa ma gandesc la briefuri, le intorceam pe toate partile. Advertisingul era TOTUL pentru mine. Visam numai premii si campanii misto. Pana sa ne loveasca pe toti criza, desigur. Intre timp, mi-am pastrat pasiunea pentru domeniu, dar am si multe proiecte personale, ca Hei Fato sau Unimpressed Celia. Practic, imi impart bucuria, nu o mai tin intr-un singur cos. :) Altfel, stiu ca la inceput consideram ca CS-ul e inamicul. Dar am depasit rapid etapa si cativa dintre prietenii mei cei mai buni au fost sau sunt CS.

FFW in prezent

Acum sunt mai relaxata. Ma demoralizez mai greu cand nu ies campanii din prima. Stiu ca nu trebuie sa renunti niciodata la un proiect care iti place. Trebuie doar sa crezi in el si sa nu te lasi. Imi place mai mult publicitatea acum, pentru ca devine din ce in ce mai meaningful. Daca acum 10 ani era despre spoturi si printuri, acum liniile intre o campanie de publicitate si un proiect care ajuta planeta sunt foarte fine. Clientii incep sa faca day to day work mai meaningful, nu doar o data pe an.

De ce e misto sa lucrezi in publicitate

La un moment dat cand ma gandeam eu sa imi schimb jobul, mi se parea ca nu am niciun skill de fapt. La ce ma ajuta pe mine copywritingul? Dar intre timp am realizat ca m-a ajutat foarte mult. Chiar e un job care iti dezvolta multe skilluri. Si poti sa faci multe chestii apoi. Mai ales ca traim in era social media. E foarte bine sa stii cum sa te promovezi. Orice ai avea tu de vandut. Publicitatea m-a invatat si ca nu exista niciodata “nu se poate”. De fiecare data am gasit o solutie la feedbackul clientului care uneori mi se parea imposibil. So, there’s always a way.

Cat de mult simti ca poti schimba lucrurile 

Cum ziceam, mi se pare ca advertisingul devine din ce in ce mai meaningful. Speri in fiecare zi ca vei schimba lucrurile dincolo de jobul tau. Eu ma bucur cand abordam asociatii mici si ONG-uri care se mira ca ne-am gandit la ei si ca vrem sa ii ajutam. Si cand vad cata nevoie au de ajutor, vreau sa fac cat pot de mult pentru ei. Chiar lucrez cu zambetul pe buze cu gandul la ei.

Cele mai bune lucruri care s-au intamplat in 10 ani

Acum chiar poti sa faci chestii cu “0 lei 0 bani”, ca sa citez pe un mare Creative Director in viata. :) Digitalul a crescut foarte mult si il poti folosi in cele mai neasteptate moduri.

Advertisingul atrage oameni minunati, cu care imparti acelasi simt al umorului. FOARTE IMPORTANT! Cateodata mai stau cu prietenii mei si ma minunez ca la un moment dat am lucrat cu totii in acelasi loc. Acum suntem foarte raspanditi cu totii. Dar ne distram de minune la Quiplash.

Procesele te invata sa ai rabdare.

Rezultatele iti gadila orgoliul.

Efectele te fac sa ramai in advertising.

Cel mai bun lucru din munca ta, pe care il stiu prea putini

Pentru ca am scris sute de spoturi, pentru ca am mers atatia ani la filmari si a trebuit sa fiu atenta si la partea de editing de multe ori, am gandit si am filmat singura acum cativa ani un short film pentru Compulsive Drawer, care ma face fericita si azi. Deci datorita advertisingului am putut sa fiu regizor, cameraman si film editor. Pai unde mai inveti asa ceva?

Ce i-ai spune eului tau de acum 10 ani. Ce ii spui celui de peste 10 ani

Celia, everybody’s wingin’ it si chiar daca o sa fie rau, o sa fie bine. Acum culca-te!