[Dupa 10 ani] Mihai Ene: Bataliile cu sine si cu clientii pentru idei bune au ramas in picioare si nu se demodeaza

Incheia perioada de angajat si o incepea pe aceea de sclav la propria plantatie. Acum 10 ani, Mihai Ene pornea THE SECRET SERVICE si era de un entuziasm barbar. Era tot copywriter-vanzator de idei-producator-mort de oboseala-cu laptopul in vacanta-non stop la telefon-tot mai rar la bere cu prietenii- si mai des stresat-increzator. Apoi a venit criza, a deschis parasuta de franare si a descoperi ca nu trata doar comunicarea dintr-o perspectiva neconventionala, ci si modul de administrare a businessului. Apoi a venit iar soarele si cerul senin.

 In astia zece ani, profesional, am experimentat cam tot ce am dorit si mi-am facut mai toate poftele creative de orice natura au fost ele.

Si despre toate acestea, povesteste Mihai Ene mai jos. Altfel, spune el, putem privi doar de azi pe maine sau poimaine. Razpoimaine risca sa fie deja o noua etapa nascuta din habar n-avem ce abstract obicei de viata.

Acum 10 ani

Deschisesem THE SECRET SERVICE si eram de un entuziasm barbar, increzator in reusita si avid de proiecte pe care sa le rezolv indraznet cu idei neastamparate.

Traiam un sentiment de eliberare creativa si de persuasiune fata de clienti, carora in sfarsit le vindeam direct produsul creativ in care credeam, fara sa ma confrunt cu constrangerile organizatorice ipocrite si rezistenta interna de care ma lovisem in trecut. Si ideile se aprobau (adesea chiar in timpul prezentarilor) si clientii se aventurau increzatori cu noi si lucrurile se intamplau si ne cresteau aripi ascutite pana la nori.

Nu-mi pasa de noapte sau zi, de munca grea, de heirupuri, de refuzuri, de refaceri.

De fapt, exact la fel fusesem si pana atunci, de un optimism profesional incapatanat, care in contextul acela, al proaspetei si propriei agentii, era si mai motivat.

Imi amintesc si de criza care a deschis parasuta de franare cand tocmai ne luam avant si de lectiile dure pe care le-am invatat in timpul ei.

Am descoperit atunci ca nu tratam doar comunicarea (advertisingul) dintr-o perspectiva neconventionala (cum va placea voua la IQads sa ne numiti), ci si modul de administrare a businessului.

Cativa ani mai tarziu, cu soare si cer senin, am constientizat ca faceam parte dintr-o noua generatie de intreprinzatori cu o alta vizune si maniera de organizare si dezvoltare eficienta a unei pravalii, atipica structurilor in care crescusem si ma dezvoltasem si ale caror fantome ma mai bantuiau sporadic. Un motiv interesant de satisfactie cu atat mai mult cu cat fusese ceva instinctiv, nu studiat. O surpriza placuta pentru mine despre mine.

A, si imi amintesc ca radeam mai mult. Mai des. Mai dezinvolt.

Evolutie

Pornisem in cea mai frumoasa aventura a vietii mele profesionale impreuna cu Adina Sorescu, cel mai motivational si mai de nadejde partener posibil.

Incheiasem perioada de angajat si o inecepusem pe aceea de sclav la propria plantatie :) Niscaiva victorii de moment ma alimentau cu energia necesara sa avansez: castigasem primii clienti pentru agentia noastra (un sentiment diferit de victoriile de pana atunci) in lupta cu agentii de renume din oras; in doar cateva luni venise si un Silver Drum de la Portoroz tot pe noua noastra adresa; ma pomenisem si cu tot felul de noi atributii administrative care ma pasionau, deci imi zdruncinasem "cariera" din zona de comfort.

Si toate astea in timp ce profitam de fiecare proiect sa acumulez si sa cresc si sa ma definesc si redefinesc in orice fel posibil, obicei de care nu m-am descotorosit pana azi.

Azi fata de atunci... Mi-ar placea sa cred ca sunt mai intelept. Dar nu ma prind ca in oglinda nu se vede decat cat de grizonat am devenit.

De abia acum am inceput sa realizez ca au trecut zece ani din viata mea pe care am mai pacalit-o pe alocuri, adeseori, din cauza agentiei.

Dar nu cred ca sunt foarte diferit fata de acum zece ani chiar daca mai tabacit si mai julit, pentru ca in continuare pun aceeasi pasiune nebuna si sunt dedicat muncii mele si ideilor pentru care ma lupt cu aceeasi incrancenare, dar cu mai multe argumente si arme si... voce ridicata atat cu clientii, cat si cu furnizorii, dar si cu colegii.

OK, si totusi sunt intr-o alta etapa a carierei, acum ca ma faci sa ma gandesc.

In astia zece ani, profesional, am experimentat cam tot ce am dorit si mi-am facut mai toate poftele creative de orice natura au fost ele.

Am pus un om viu sa doarma intr-un panou, am construit prima gradina verticala de la noi, am inventat mecanici de promotie devenite studii de caz si am creat premii fantasmagorice si nemaivazute pentru ele, am filmat acolo unde doar se adapta, am facut muzica, am descoperit voci, am facut spoturi radio neobisnuite si animatii in-house, am impodobit bradul cu Fuego, am viralizat, am creat o statie radio cap-coada si am produs identitatea ei audio, am intors leafleti de la cos si le-am dat o noua forma si o alta viata, am intors cu susu'-n jos in-storeurile in key accounts, am inventat marci, am transformat branduri zbarcite in bombe sexy la care au ravnit apoi si agentiile, am conceput ambalaje pentru branduri care se vand pe tot globul, am creat primul concept de retail din istoria Kinder, am pus propiu-zis mana la productia lui si am calatorit sa-l vad cu ochii mei implementat in lumea larga, mi-am dedicat o substantiala parte din energie si timp lui Kinder Surprise, care imi dadea socuri de bucurie in copilarie si l-am rasplatit acum cu aceeasi frenezie, mi-am explorat pasiunea pentru design de obiect in tot felul de forme punandu-l in slujba comunicarii, am facut mult paper craft, am lucrat pe piata locala si lucrez pe alea mari de afara, am facut entertainment in loc de publicitate, am spus "Nu" in loc de compromisuri si am spus "Da" cand toti ceilalti spuneau "Nu", am facut pro-bono pentru prieteni, nu pentru premii, am luat totusi si premii, am facut TV in afara pauzelor de publicitate, nu am facut TV desi era mai simplu si am ales experimente care au dat roade, am convins colegi, furnizori si clienti sa faca din ce nu mai facusera, am investit in oameni care m-au dezamagit si in vise care au rodit, am dat viziunea creativa a agentiei si m-am luptat pentru ea cu orice vant sau furtuna.

Deci, profesional, acum ca am facut inventar, realizez totusi ca sunt intr-o etapa mult evoluata fata de acum zece ani, in care am avut privilegiul de a aduna cele mai multe si mai complexe satisfactii profesionale pe care stiu ca nu as fi avut altfel ocazia sa le traiesc.

Si tot portofoliul asta s-a produs cu sprijinul clientilor care au avut incredere, al Adinei, care oricat de tare s-ar fi inspaimantat, a dat dovada de inconstienta si suport, al colegilor mei pentru care adeseori am fost imposibil de solicitant, al furnizorilor, toti putand sa reclame acum cu mandrie cel putin aceleasi diferente dintre azi si 2008.

Cea mai importanta schimbare

Pe masura ce am rezolvat probleme pentru clienti, am dobandit incredere in mine si in noi. Acum, cu carca incovoiata de la pomelnicul laudativ de mai sus (care m-a trecut prin foc si para si prin toate competentele pe care a trebuit sa le dobandesc), pe langa entuziasmul si pasiunea inca nelipsite, am un surplus de siguranta de sine care conteaza in primul rand pentru mine, dar si pentru cei angrenati cu mine in proiecte.

Totusi, pradoxal, intrucat vremurile in care traim se schimba cu atata viteza, imi pare ca stiu tot mai putine si asta ma face sa ma intreb mai mult, sa explorez mai mult, sa fiu mai curios si mai preocupat de teama sa nu mai ia pe sus si sa ma azvarle. Uneori ma simt dinozaur si nu pionierul pe care spuneam la inceput ca-l descoperisem la inceputul deceniului.

O schimbare substantiala este ca acum refuz sa imi pierd vremea cu clienti si oameni care vor sa piarda vremea si bani si imi cer sa facem ca ei, chiar de e banal sau gresit.

La ce lucrai

Asadar, acum zece ani lucram la propria-mi pravalie, cea care tocmai a implinit #10ani de curand, pe care, la cat de SECRET SERVICE suntem, i-am serbat cu discretie in sinea noastra, desi merita cu mult mai mult.

Eram tot copywriter-vanzator de idei-producator-mort de oboseala-cu laptopul in vacanta-non stop la telefon-tot mai rar la bere cu prietenii- si mai des stresat-increzator.

Proiecte

Niciunul normal.

Asonor si corporatistul sforaitor din panou, cand inca viralul era ceva ambiguu.

Am facut din Raduleasca bici si a si pocnit pentru Aviva.

Am dus Ultra Pro Computers in out of stock in primele doua, trei saptamani de campanie si i-am ajutat sa-si inchida linii de credit la care doar visau.

Si da, 2008 a fost crizat si asta a fost cel mai complex "proiect deosebit".

Starea de spirit

Starea mea de spirit de atunci reiese din toate cate am scris pana acum.

Perspectiva era si ea o consecinta a spiritului optimist.

Daca vorbim despre 2008, nu putem ocoli seismul economic resimtit bine de tot in anularea multora dintre planurile si bugetele de marketing ale clientilor si care s-au repercutat asupra functionarii industriei noastre.

Desi scuturati, noi am reusit sa o depasim si sa crestem, atunci, in timp ce totul se destrama imprejurul nostru.

Dar la nivel micro, ca atunci cand indiferent cat de nasoala e viata, parintii au grija ca aia micii sa nu resimta si sa creasca voiosi si la adapost, colegii erau entuziasti si dornici de lucruri mari. Si eu eram si cu un ochi la focul de artificii si idei si cu altul la criza. Si asa am ramas apoi din postura de creative si din cea de platitor de salarii.

Daca eram multumit? Fericit? Satisfacut? Toate trei deodata??? Eram! Da!

Apoi am inceput sa fiu pe rand cu fiecare ca sa le pot duce. Si cand m-am luat cu si mai multa treaba, am mai neglijat-o pe cate una sau pe cealalta, am mai pus si NE in fata lor, alteori.

Dar eram bine.

Admit ca uneori a fost loc de idei mai tari pentru ce oportunitati de a le face au existat...

Perspectiva asupra jobului

Cultivam principiul ca trebuie sa facem lucruri fascinante, care sa ne incante si sa functioneze pentru client, care sa ne faca sa ne simtim bine cu noi insine. Sa fie o experienta, nu o datorie sau un chin. Sa muncim pe banii clientului si in folosul lui pentru portofoliul nostru, al fiecaruia. Sa privim inapoi la final de an si sa nu depanam frustrari ca ideile bune zaceau anesteziate in sertar si alea cuminti in portofoliu.

Nu am schimbat nimic la aceasta perspectiva pana in ziua de azi. Si asta ne-a ajutat sa ne mentinem dreapta si coloana vertebrala ca agentie si sa privim fiecare cu satisfactii la portofoliu. Iar fostii nostri colegi s-au vandut intotdeauna mai bine oriunde au mers, la agentie sau la client, datorita acestui principiu pe care il predic si il cultiv.

Sigur, am mai inghitit si galuste fierbinti, dar am avut grija ca macar la desert sa fie un rasfat.

Am avut ocazia sa cunosc si o alta fata a resursei umane, care a devenit tot mai diferita fata de cum stiam ca sunt eu ca lucrator in domeniu si ca erau si alti colegi de-ai mei alaturi de care muncisem. Am descoperit cu gust amar ca sunt destui fara pofta de idei si de schimbat lumea. Asta a dus la o alterare a asteptarilor mele pe care am tot incercat sa le remodelez in pas cu noile conditii.

FFW in prezent

Sunt influentat de tumultul prin care am trecut in astia zece ani, sunt istovit de trasul la caruta intr-un ritm turbat, de suisurile si coborasurile prin care am trecut si raspunsul meu nu ar fi cel mai obiectiv, ci ar contine ceva din naduful asta.

Sunt intr-o perioada in care caut perpesctiva cea mai buna din care sa ma raportez la domeniul asta, vreau sa-mi fac o noua idee proiectata in viitor pentru ce cred eu ca ar trebui sa fie domeniul, preluand din viziunea pe care am dezvoltat-o si folosit-o ca ghid in astia zece ani si incorporand-o in proiectia asta de care am nevoie sa pot continua.

Imi caut "strategia de repozitionare" pentru a ma transforma si a vedea daca raman competitiv sau ma apuc de altceva. Am trecut, ca orice contemporan de-al meu din publicitate, si prin evaluarea posibilitatii de a renunta la ceea ce fac acum. Dar de cate ori imi tresare iar pulsul cand mi se iveste un brief ofertant, imi confirm ca inca imi place meseria asta si ca de fapt trebuie sa o curat de iedera care o paraziteaza si nu ma mai lasa sa o vad in toata splendoarea ei.

De la atata heirup nu mai reusesc nici sa discern prea obiectiv despre mine. De aceea am cautat sa cobor un pic ritmul pentru a-mi regasi placerea si interesul la cote incantatoare astfel incat sa ma fascineze in continuare ceea ce fac.

Am angajat pravalia in mai putine proiecte si am ales in concordanta cu interesele noastre de moment.

Deci, cautand in cuvintele date de tine ca optiuni, cred ca sunt un optimist educat cand ma uit la mine si indiferent de ce se intampla in industria asta, ma preocupa, ca si pana acum, doar cum abordam eu si noi ca agentie, comunicarea pe viitor. Este evident ca traim niste vremuri de revolutie tehnologica si interactiune umana care forteaza o continua transformare intr-un ritm mult mai alert a comunicarii si deci a noastra ca practicanti ai ei.

Probabil ca si oamenii pe care ii va "consuma" industria asta pe paine o sa fie in valuri mai mari si mai dese, contemporani fiecare cu o etapa a revolutiei asteia.

Putem privi doar de azi pe maine sau poimaine. Razpoimaine risca sa fie deja o noua etapa nascuta din habar n-avem ce abstract obicei de viata.

Trei motive pentru care e mișto să lucrezi în publicitate

Ora de venire la birou. Reflecta nivelul de bun simt al fiecaruia, dar e un motiv.

Libertatea de a-ti baga picioarele si de a lasa totul balta cand ti se face de duca.

Oportunitatea de a te face freelancer ca toti prietenii tai din bula, indiferent ce inseamna acest statut.

Sau vrei sa stii si de ce cred eu ca e misto sa lucrezi in publicitate?

Pentru ca poti sa fii rock star si sa faci show fara sa trebuiasca sa canti intr-o trupa si totusi sa bomboneasca toata lumea din lumea ta despre tine.

E tare sa poti misca oamenii, sa-i poti influenta, sa-i poti seduce sa (re)actioneze cu forta mintii tale, prin intermediul ideilor pe care le generezi.

Si, da, e un mediu de lucru casual fara dress si mind code in care te simti mai liber ca in orice alt birou

Cât de mult simți că poți schimba lucrurile prin ceea ce faci

Ce inseamna "schimbare" pentru tine?

Prin tot ceea ce am facut eu am urmarit evolutia. A mea, a brandurilor pentru care lucrez, a nivelului profesional. Deci, cum "schimbarea incepe cu noi" si noi activam in domeniu, iata si revolutia. Orice indrazneala sau nemaifacuta e o stacheta ridicata la un nou nivel.

Problema e alta. Cati au chef sa sara mai sus sau mai spectaculos in domeniul asta, pe la noi? Eu nu mai gasesc prea multi. Parca nu mai e cool sa intrerupi programul cu un breaking news.

Acum, ambitia asta se regaseste la cei care vor sa inventeze urmatorul facebook/instagram/waze/pay pal/angry birds/shazam/ etc. In lumea programatorilor, developerilor, care spera sa dea lovitura de glorie si bani. Si a creativilor care migreaza spre acest univers open source. Nu degeaba ne laudam ca suntem Sillicon Valley-ul european.

Cea mai importanta ambitie a lucratorilor in publicitate este sa devina freelanceri. Si asta nu contravine celei de a schimba lucrurile in domeniu. Dar e suficient de obositoare atunci cand se intampla si devine o lupta pentru supravietuire, incat ajung sa se comporte la fel ca multe din agentiile din care au plecat si pe care le-au hulit ca acceptau compromisuri calitative pentru bani de salarii. Si cam aici se opreste schimbarea. Iar fara concursul colegilor, orice ar visa unii dintre noi, nu se mai petrece.

Este o realitate transformarea modului de lucru pricinuit de statutul de freelancer al cat mai multor publicitari si daca vor fi responsabili profesional, creativ, poate fi o schimbare castigatoare pentru toate partile implicate: cheltuieli operationale mai mici pentru agentii, costuri decente pentru clienti si continuitate combinata cu libertate pentru oameni. Rezulta un sistem functional pregatit sa dea randament.

Cele mai bune lucruri care s-au întâmplat în ultimii 10 ani

In sfarsit au fost dresati leii de la Cannes si de romani. Era o fata morgana pe vremea aia pentru toata industria care avea ambitii. Apoi s-a gasit apa in desert si halucinatiile au fost potolite de case-uri "istete" si de premii palpabile.

Advertisingul s-a transformat in comunicare si a iesit de sub tutela criteriilor clasice de dezvoltare, dar si de judecata. Ceea ce toata lumea denumea atunci "neconventional", a devenit firesc si natural. Aaaaleluia! Si deci au mai murit din template-urile creative "de succes". Desi e suficienta o pauza publicitara la TV sau un drum prin oras si ma contrazic instant.

S-au deschis orizonturile si mintile.

S-au intamplat schisme in comportamentul consumatorilor de media si s-a inventat mobile-ul.

Acum, mai mult ca oricand, poti sa ai acces la target cu costuri de productie si distributie decente, dar cu idei bune si fara agentii cu renume. E o liberalizare a comunicarii si publishingului care da peste nas si clientilor snobi si agentiilor cu figuri si ii si ne obliga pe toti lucratorii in domeniu sa fim mai eficienti si mai inventivi. Comunicarea nu mai e privilegiul celor puternici, ci al celor creativi si liberi.

Azi, oamenii sunt mai atenti la timpul lor personal si la viata de dupa birou. Nu mai au chef sa le dea nici pentru glorie, nici pentru bani. Cultivarea calitatatii vietii n-ar trebui totusi s-o excluda si pe cea a muncii.

Bataliile cu sine si cu clientii pentru idei bune au ramas in picioare si nu se demodeaza. Comoditatea este o caracteristica des intalnita in randul clientilor, lipsa de viziune parca e mai apriga ca oricand sau e la fel de perpetuata dintotdeauna si sunt in continuare oameni care dorm in bocanci de ambele parti ale brandului. Deci e loc pentru multa creativitate si competitivitate.

Cumva, cand dai peste un client mai expus la lume prin prisma accesului pe care il are la net, astazi, reusesti totusi sa-l convingi sa puna banii si pe o idee mai buna. Au ajuns la el mai multe, a vazut mai des si s-a distrat sau s-a minunat sau chiar a participat.

Si rezultatele sunt mai vizibile sau mai imediat depistabile si de multe ori capata forme neasteptate si escaladeaza rapid, ceea ce nu mai poate fi promis printr-un plan de media. Se intampla totul mai organic si mai credibil. E un beneficiu al zilelor noastre si un loc de joaca foarte imaginativ pentru noi toti.

Nu mai ai nevoie de repetabilitate si de frecventa a mesajului DACA acesta este puternic. Il pui intr-o pagina de ziar si ea pleaca apoi viral. Sau intr-un meme. Sau intr-un gif. Sau intr-o piata.

Cel mai bun lucru din munca ta, pe care îl știu prea puțini

Am schimbat radical in bine destinele unor oameni si ale unor branduri. 

Ce i-ai spune eului tău de acum 10 ani

O sa fie bine, o sa vezi!

Fa-ti timp pentru tine! Pentru familie! Pentru Patratel! Pentru prieteni. Si cultiva-ti pasiunile, nu ti le mai amana! Pleaca in vacanta!

Nu astepta sa te intalnesti cu mine peste zece ani sa-mi dai dreptate!

Ce îi spui celui de peste 10 ani

Daca atunci cand ne vedem o sa constati ca am trait din inertie astia zece ani, sa-mi crapi capul!