[Dupa 10 ani] Ioana Zamfir: In industria asta, daca nu esti un pic nebun, nu faci nimic

Ioana Zamfir este, insa, suficient de nebuna. Si ne-a spus asta inainte de indemnul Serenei Williams. Oricum, cele doua nebunii vorbesc despre acelasi lucru bun: a deveni. In 2009, Ioana Zamfir era la primul job in publicitate. Incerca sa impace joburile mici, pe care le primea ca sanitar al departamentului, cu visurile ei mari. In 10 ani, a trecut de la de la junior la management. Acum este Creative Director Centrade | Cheil.

A fost un drum nebun de aproape 10 ani. Am trecut prin schimbari enorme din care cred ca am iesit un om si un creativ mai bun. Am trecut la joburi mici la a fi owner pe conturi mari, de la panica la siguranta, de la invatacel la mentor, de la uitatul cu ochi mari la work-ul de festival international, la jurat. 

Despre nebunia buna si necesara, etape personale si schimbari in industrie, despre teama, taceri si vise mari, povesteste Ioana in randurile de mai jos:

Acum 10 ani

Imi amintesc ca eram mica si voiam sa fac publicitate. Incepusem un master (pe care nu l-am mai terminat) si eram la primul job in industrie. Ma asteptam la ceva mai mult glamour si incercam sa impac joburile mici, pe care le primeam ca sanitar al departamentului, cu visurile mele mari. Imi mai amintesc si ca ieseam in oras la ora la care acum intru in somnul cel mai profund si ca vorbeam probabil de 4 ori mai putin decat o fac acum.

Schimbari

Practic, de la junior la management. Cam diferit, as spune. A fost un drum nebun de aproape 10 ani. Am trecut prin schimbari enorme din care cred ca am iesit un om si un creativ mai bun. Am trecut la joburi mici la a fi owner pe conturi mari, de la panica la siguranta, de la invatacel la mentor, de la uitatul cu ochi mari la work-ul de festival international, la jurat. Si de la un mindset negativ, in care nu stiam cum ar trebui sa fac jobul asta, la o incredere pe care visam doar sa o am. As spune chiar ca sunt de nerecunoscut.

La ce lucrai

Lucram la Ogilvy ca junior copy. Aveam proiectele mici si ma straduiam sa aflu singura ce-i ala un wobbler. Tocmai imi cunoscusem art-ul cu care aveam sa plec in scurt timp la Mccann si sa facem echipa multa vreme.

Nu-mi amintesc proiecte anume, imi amintesc ca incercam sa facem niste printache interesant la Tarom si ca incercam sa scoatem nave spatiale din niste briefuri de activari pe tigari. Imi mai amintesc incertitudinea si confuzia pe care o aveam cam pe fiecare brief, si ca inchideam agentia si apoi ma duceam acasa cu caietelul si stateam impreuna, doar noi doi, pana la ore tarzii in noapte, incercand sa scoatem idei. In primii mei ani de advertising am umplut zeci de caietele. Cred ca am spus cu voce tare cam 10% din ce scriam eu acolo, ca tare mi-era frica sa nu zic vreo prostie.

Starea de spirit

Eram un copil. Un copil care avea ceva talent, e adevarat, dar un copil care se enerva adesea ca nu se intampla lucrurile ca in capul ei, pentru care cerintele clientilor nu aveau niciun fel de sens, si care visa sa faca spoturi, ca asta parea cea mai interesanta treaba.

Acum sunt un creativ matur, care e orientat si spre excelenta in creatie, dar si spre business, rezultate si spre advertisingul digital. Dar sper si azi, asa cum speram atunci, sa fac cat mai multe idei mari care sa schimbe macar un pic un lumea.

FFW in prezent

Eu mereu am pus raul in fata, ca dezamagirea mi se parea o treaba mai complicata de manageuit. Dar de curand, intr-adevar si pe fondul unor reusite entuziasmante, mi-am descoperit acest inner cheerleader. Cred ca putem face lucruri absolut senzationale in jobul asta, si sper ca publicitatea viitorului sa vina din ce in ce mai tare peste noi.

Trei motive pentru care e mișto să lucrezi în publicitate

E unul care face cat o suta. Workul tare. Workul tare te ridica din orice si face cat un ocean de empowerment. Poti sa-i dai si share pe Facebook, si afla si maica-ta nu-ti merge rau. Mai mult decat orice, work-ul tare, atunci cand iti iese, aduce alt work tare dupa el. E cea mai frumoasa si sanatoasa adictie pe care o cunosc si o recomand. 

Cât de mult simți că poți schimba lucrurile prin ceea ce faci

Lucrurile in domeniul nostru se schimba oricum, indiferent de mine. Traim in niste vremuri in care ziua de ieri nu seamana cu ziua de maine, si eu una de-abia astept sa vad ce se mai intampla.  Un scop mai inalt ar fi sa caut sa schimb ce se intampla in jurul nostru cu ajutorul meseriei mele, si de cateva ori in viata, pot sa zic ca mi-a iesit. Am facut mii de femei sa-si doneze parul pentru femeile care si-au pierdut parul in urma tratamentului de cancer, iar anul trecut am renascut o comunitate intreaga de artizani romani din Bihor care se pot intretine din craftul lor. Sunt lucruri care ma fac sa cred ca munca mea e capabila sa faca bine. 

Cele mai bune lucruri care s-au întâmplat în ultimii 10 ani

Uitandu-ma la cele mai tari campanii locale si internationale, as zice ca digitalul are scena in momentul asta. Ne jucam cu platforme si formate noi. Iar ca sa adresez handicapul local, poti sa faci publicitate extraordinara si cu bani putini si o idee smechera. 

Oamenii. Cam toti prietenii mei sunt din publicitate. Enough said.

Procesele. Ne dau structura, si fara structura nu se poate.

Rezultatele. Nasc alte rezultate. 

Efectele muncii. Cateodata motiv sa performez la orele de kickbox, cateodata delir absolut.

Cel mai bun lucru din munca ta, pe care îl știu prea puțini

Cred ca in industria asta, daca nu esti un pic nebun, nu faci nimic. Asa ca sunt suficient de nebuna cat sa nu ma las pana nu fac o idee si cred ca asta e unul dintre cele mai bune lucruri la mine. 

Ce i-ai spune eului tău de acum 10 ani. Ce îi spui celui de peste 10 ani

“Ai rabdare, Zamfire. Ai rabdare cu oamenii si cu clientii si cu ideile, ca intr-o zi o sa se intample atatea lucruri bune, ca n-o sa stii nici ce sa faci cu ele, nici ce-ai facut tu atat de bine”. Asta mi-as spune eului meu de acum 10 ani, si celui de peste 10.