[Doi-zece, muzici noi] O trupă numită Next Ex. Pentru că e doar o chestiune de timp până când "next" devine "ex"

În 2015, Next Ex apărea ca un proiect de studio. Cu Andrea Sofronie (voce și texte), Robert Iulian (producător, clape și chitară) și Sergiu Stanciu (tobe și percuție). Patru ani mai târziu, găsim trupa în aceeași formulă și pe Andrea gata să ne povestească traseul muzicii lor.

”Hey Girl” a fost prima piesă compusă și produsă și cea cu care s-au lansat în online. Sună bine și oarecum pe brieful motto-ului pe care Next Ex face muzică: ”Life experiences translated into music”.

În prezent colaborăm cu Overground Music - o agenție de booking și management care ne reprezintă și se asigură că ne îndreptăm în direcția bună. 

Momentan, dintre cei trei membri ai trupei, Robert este sigurul care face muzică fulltime, însă cu toții au proiecte adiacente care fac din activitatea lor muzicală mai mult decât un hobby. 

Cea mai mare provocare din punctul meu de vedere este că nu sunt suficiente locuri în care să cânți 

Începuturile și membrii trupei

Next Ex a debutat ca un proiect de studio în 2015, intenția fiind aceea de a experimenta și de a crea ceva cu care să ne identificăm. Voiam pur și simplu să vedem încotro ne îndreptăm dacă ne lăsăm purtați de imaginație, de entuziasmul și nerăbdarea care existau în fiecare dintre noi în stare latentă și care așteptau doar o ocazie să se manifeste.

Nu știam la momentul respectiv dacă se va transforma într-un proiect live, nu aveam, în mod evident, nici nume de trupă, ci doar o plăcere imensă de a ne juca cu sunete și cuvinte.

După aproximativ un an de încercare și eroare, am decis că ne dorim o trupă reprezentată de Andrea (singer/songwriter), Robert (producer, songwriter, keyboard/guitar player) și Sergiu (drummer, percussionist), formulă care a rămas, de altfel, identică până în prezent.

Fiecare dintre noi a avut diferite proiecte anterioare care au avut mai degrabă un rol de auto-cunoaștere și definitivare a propriilor afinități muzicale, ceea ce a pregătit terenul pentru momentul în care am hotărât că pasul următor este să compunem și să încercăm să aducem ceva nou, să umplem niște goluri pe care le-am perceput noi a fi în industria muzicală romanească. 

În afară de timpul pe care îl petrec făcând muzică, eu (Andrea) lucrez într-un proiect european și studiez psihologia, Sergiu este un hibrid interesant între artist și inginer de aparatură medicală, iar Robert este full time artist și producător muzical pentru diverși artiști din România și din afară.

Prima piesă

Hey Girl este prima piesă pe care am lansat-o și cu care a debutat proiectul Next Ex în mediul online, compusă și produsă de noi. Îmi amintesc că eram cu Robert în garsoniera în care aveam studioul la momentul respectiv și ne aflam în bucătărie (reverb-checked!), el cu chitara, eu cu o parte din versuri scrise. Cred că în maxim o oră aveam jumătate de melodie gata. A fost ușor cu Hey Girl, nu ne-a lăsat s-o așteptăm prea mult. 

Concertele

 Vara anului 2017 a fost primul sezon în care am început să avem concerte în diferite orașe din țară, dar și câteva în afara României. A fost un start foarte bun pentru noi, am cântat la Sziget Festival în Budapesta, United Islands în Praga și multe concerte în țară, cele mai dragi nouă fiind concertul de la festivalul Rocanotherworld în Iași și Focus Festival în Sibiu.

Și asta pentru că am avut cel mai tare public ever și abia așteptăm să ne reîntoarcem anul asta! Am fost extrem de încântați să deschidem concerte pentru trupe precum Phantogram și Gramatik, lucru care ne-a motivat să studiem în continuare, să ne imbunătățim show-ul și să progresăm ca trupă. 

Despre muzica voastra 

Îmi doresc ca muzica noastră să fie o experiență multisenzorială, să trezească amintiri și să emoționeze până la nivelul ăla la care te simți forțat să ieși din propria zonă de confort; să ridice semne de întrebare care să aibă potențialul de a schimba mici lucruri în fiecare om.

Motto-ul nostru este "Life experiences translated into music" și cam despre asta este Next Ex, despre povești care sunt mai mult sau mai puțin familiare oricărui om, trăite și traduse în text și muzică într-un mod cât se poate de onest, cu speranța că atinge acolo unde există curiozitate și dorință de explorare a unor straturi mai puțin vizibile.

Audiența

Profilul omului care ne ascultă se încadrează undeva în intervalul 20-35 de ani, cel puțin asta spun platformele online :) Muzica noastră poate fi optimistă, antrenantă, nervoasă sau deprimantă, în funcție de obiectul atenției.

Dacă focusul este pe starea piesei și melodicitate, probabil vei începe să dai ritmic din picior și să te bâțâi pe scaun, iar dacă atenția se îndreaptă către versuri, vei începe să cauți în sertarul cu amintiri și asta te va face puțin melancolic. Ne place să scriem despre iubiri, pierderi, anxietate, căutări, părți din noi mai mult sau mai puțin acceptate și eliberate.

Pentru mine, cea mai dragă piesă rămâne Superhero. Are o putere mare asupra noastră și asta se simte de fiecare data când o cântăm, o trăim foarte intens și ceea ce mă uimește este că, aparent, ne răscolește de fiecare dată la fel de tare. Nu-mi dau seama exact de ce, dar pare că are același impact asupra fiecăruia dintre noi, cu siguranță din motive diferite.

Pe mine mă trimite într-un loc foarte calm și familiar, îmi induce o stare în care mă simt inițial ușoară, iar pe măsură ce piesa crește în intensitate, încep să devin tot mai agitată; este liniștea de dinainte de furtună. 

Despre comunicare, în industrie

În ziua de astăzi pare că cel mai important este mediul online. Sunt atâtea platforme pe care artiștii le pot utiliza pentru a-și distribui muzica, încât partea de merchandise a intrat în umbră, cel puțin în România.

Încercăm și noi să ținem pasul cu trendul ăsta și comunicăm cu ascultătorii noștri pe rețelele de socializare. Recunoaștem, însă, că nu suntem foarte consecvenți, dar ne străduim să lucrăm la asta și să fim cât mai activi în mediul online. Ideal pentru noi ar fi să ne ocupăm doar de ceea ce înseamnă creație muzicală, să compunem, să cântăm și atât, însă modul în care te conectezi și păstrezi legătura cu ascultătorii tăi este foarte important. Este o relație ca oricare alta, care necesită să fie hrănită și întreținută.

Branduri din muzică

O trupă pe care o admir mult pentru modul în care comunică cu fanii și nu numai, este Paramore. Am observat că își implică foarte mult fanii în turneele lor, au niște strategii de promovare foarte bine gândite și acordă o deosebită atenție modului în care își mențin ascultătorii atașați și implicați în activitatea trupei.

Relația apropiată dintre ei se observă cu ușurință în concerte, publicul este pur și simplu în extaz. Ca trupă din underground-ul autohton, cred că Robin and the Backstabbers are un fanbase solid, la fel și The Mono Jacks. 

Ca artist independent este cu atât mai greu să te ocupi de toate aceste responsabilități și să fii eficient în toate, de aceea cel mai indicat este să ai o echipă de oameni care să lucreze împreună cu tine și să te ghideze în activitatea propriu zisă. În prezent colaborăm cu Overground Music - agenție de booking și management care ne reprezintă și se asigură că ne îndreptăm în direcția bună. 

Numele trupei

A venit cumva de la sine în momentul în care am realizat că sursa cea mai mare de inspirație când vine vorba de procesul de creație este experiența personală. Credem că orice experiență/eveniment care urmează să se întâmple devine instantaneu parte a trecutului, ca și când prezentul este doar o clipire între trecut și viitor.

Este doar o noțiune de timp până când orice "next" devine "ex". Asta este filosofia din spatele numelui trupei și sincer ne-a plăcut mult și jocul de cuvinte în sine.

Cât hobby, cât job?

Momentan Robert este singurul dintre noi care face muzică la modul full-time, el este producător muzical și practic asta e meseria lui. Eu și Sergiu suntem implicați și în alte proiecte, dar nu aș spune că asta reduce muzica la un simplu hobby.

Să faci muzică, indiferent că este full-time job sau hobby necesită foarte mult studiu individual, multe ore de repetiții și de lucru în studio; este un efort mare pe care ți-l asumi și îl faci cu drag tocmai pentru că îți gâdilă sufletul. Asta nu-ți asigură, însă, că poți trăi exclusiv din muzică.

Dacă mai ești și o trupă care abordează un stil muzical mai puțin digerabil, sau mai îndepărtat de trendul mainstream, este cu atât mai greu să te afirmi, să devii vizibil și astfel să te poți întreține din muzică. Dacă mai ești și la început de drum... știm deja cum se încheie propoziția asta.

Provocări

Să fii trupă novice este destul de challenging în underground-ul românesc. Probabil că nu ne confruntăm doar noi cu asta și de fapt este valabil peste tot. Cea mai mare provocare din punctul meu de vedere este că nu sunt suficiente locuri în care să cânți și aici mă refer la locuri special amenajate pentru concerte live.

Este destul de problematic chiar și în București, iar în alte orașe din țară cu atât mai dificil. De asemenea, mi se pare din ce în ce mai greu să ajungi la urechile care încă nu au auzit de tine și asta creează impresia de stagnare, ceea ce ne sperie uneori.

Încă o problemă care împiedică muzica să se răspândească este această perspectivă dihotomica asupra industriei muzicale, împărțită în underground și mainstream. Mi-ar plăcea ca muzica să fie primită așa cum este, și anume universal. Să încetăm cu războiul ăsta între cele două tabere pe care tot noi le-am creat până la urmă, conflictul ăsta este o invenție pur umană. Muzica e muzică. Atât.

(foto: Năluca)

Planuri pentru 2019

Sperăm ca 2019 să fie un an fructuos și cu cât mai multe concerte la festivaluri încă nebifate. Am început anul prin lansarea unui single - Shape Me, care are și videoclip oficial pe youtube. Ne dorim că până la începutul verii să mai pregătim încă un single, iar în toamnă, dacă totul decurge conform așteptărilor, plănuim lansarea celui de-al doilea album.