[Dupa 10 ani] Manuela Gogu: Eram un fel de workaholici, insa eram workaholici in grup

Ani buni, Manuela Gogu, Creative Integration Director MullenLowe, nu a vazut si nu a trait decat pentru job. Lucra ca PR, la Lowe PR.  Ziua si mare parte din seara, era la birou. In week-end-uri, tot la birou sau prin vizite la colegi. Avea 25 de ani si visa sa ajunga cineva interesant in advertising.

Aveam cred si un anumit profil; mare parte fiind tineri modesti, din provincie, ardeam de dorinta sa demonstram si sa ne autodepasim. Am fost o generatie de overachieveri si ce mi-a confirmat timpul este ca daca muncesti obtii

Lucrurile s-au schimbat mult, spune ea. Industria arata mai bine in fiecare zi, iar publicitarul de astazi este, pe de o parte, mai pragmatic, mai constient de propria valoare si de valoarea timpului. Pe de alta parte, este mai hedonist si isi gaseste satisfactia in alte paradigme decat cele traditionale – casa, salariu fix. Dar oricat de mult se vor schimba lucrurile peste 10 sau 20 de ani, Manuela e optimista: copywriterii nu vor putea fi inlocuiti de roboti :)

Acum 10 ani

Aveam 25 de ani si tot ce visam era sa ajung cineva interesant in advertising.

Castigam cateva sute de euro, locuiam, sau mai bine zis, dormeam intr-un pod darapanat langa Cismigiu si ma iluzionam ca e romantic si creativ. Ziua si mare parte din seara eram la birou. In week-end-uri tot la birou sau prin vizite la colegi.

Lucram de trei ani in agentie, cumva in aceeasi companie ca si astazi doar ca atunci lucram la PR si acum sunt la creatie. Atunci Lowe PR (Golin), astazi MullenLowe.

Avusesem primele idei premiate, care ma recomandau pentru o ascensiune creativa si cred ca eram sau urma sa devin PR Innovation Manager, adica sa fac creatie in PR.

Intre timp, am ajuns sa lucrez in departamentul de creatie, am ajuns sa coordonez oameni de creatie si sa fac exclusiv ce imi place, adica concept si integrare de platforme complexe.

Pentru mine, este un mare privilegiu ca fac ceea ce fac si pur si simplu nu ma plictisesc de birefuri si prezentari.

Altfel, s-au intamplat multe schimbari. In primul rand mi s-a intamplat o familie si un nou ritm cotidian. Interesant este ca desi am crezut ca familia nu prea se pupa cu publicitatea, descopar ca merg si luate impreuna, cu eficientizare maxima desigur.

Dar dupa atatia ani am si un mare atu in viteza gandului. 

La ce lucrai

Nici macar nu mai am arhivate mailuri din 2009. Am gasit insa la voi pe site. :)

Lucram la Lowe PR, la prima campanie pentru care am luat un premiu – Rexona/ Transpiratia strica reputatia. O campanie care ma urmareste si astazi si care cred ca, la vremea aceea, ar fi luat un Cannes daca ne-am fi gandit sa o inscriem.

Starea de spirit

Cred ca au fost si astia un fel de ani romantici ai publicitatii. Eram un fel workaholici, insa eram workaholici in grup. Eu si toti colegii mei de atunci eram in acelasi film, nu prea simteam nevoia de #metime. Ani buni, nu am vazut si nu am trait decat pentru job.

Aveam cred si un anumit profil; mare parte fiind tineri modesti, din provincie, ardeam de dorinta sa demonstram si sa ne autodepasim. Am fost o generatie de overachieveri si ce mi-a confirmat timpul este ca daca muncesti obtii;

Pentru mine, faptul ca venita din Bacau si fara niciun „infiltrat” in Bucuresti, am reusit sa ma angajez in advertising si apoi sa fac toate lucrurile grozave pe care le-am facut, a fost la acea vreme „the American dream”.

Cele mai bune lucruri care s-au intamplat in ultimii 10 ani

Cred ca lucrurile s-au schimbat destul de mult. Mi se pare ca suntem mai destepti, mai exigenti, mai expusi. Sau mai ajutati de tehnologie si de ce fac cei din jur.

Ne uitam mai mult la ce se intampla in lume si mi se pare ca emulatia la nivel de standard functioneaza mai pregnant ca niciodata. Romanii merg la festivaluri si se intorc mereu mai ambitiosi si mai exigenti. Mi se pare ca industria arata mai bine in fiecare zi.

In ceea ce priveste publicitarul de astazi, il gasesc pe de o parte mai pragmatic, mai constient de propria valoare si de valoarea timpului sau (pe mine in 2009 nici nu ma interesa daca sunt trecuta la creditele unei campanii pe care am lucrat-o).

Pe de alta parte, este mai hedonist si isi gaseste satisfactia in alte paradigme decat cele traditionale – casa, salariu fix. Gasesc „omul modern” mai matur emotional, mai putin legat de material si din aceasta pricina si mai greu de atras si tinut intr-un model de tip 9 to 5.

FFW in prezent

In mare sunt optimista.

Cred ca agentia in forma pe care o cunoastem astazi se va descentraliza/ reinventa cumva, dar cred ca se cauta inca modelul asa ca mai avem cativa ani „de confort”.

Cred ca oamenii, si nu doar in advertising vor ajunge sa traiasca mai mult si sa lucreze mai productiv. Cred ca angajatii vor fi tot mai greu de tinut si motivat.

Si cred ca indiferent de unde si cum vom face, creativitatea e salvarea.

Sunt optimista si prin prisma faptului ca copywriterii nu vor putea fi inlocuiti de roboti. :)

Trei motive pentru care e misto sa lucrezi in domeniu

Pentru mine, advertisingul este cea mai fantastica bula in care am fost vreodata, un fel de „Neverland”: ne simtim mereu ca la 20 de ani, traim in spatii frumoase, ne imbracam cum vrem, petrecem mult timp filosofand si gandind si suntem mereu la curent cu tot ce e nou. Adevarat, nu operam pe creier, dar cu fiecare brief ne iluzionam ca schimbam lumea, iar pentru mine asta este un escape si un driver exceptional.

Cat de mult simti ca poti schimba lucrurile 

Cum spuneam si mai sus, eu de fiecare data pornesc de la exercitiul mental ca universul depinde de ideea mea. Asa ca eu cred.

Sa cultivam putin optimismul

Oameni. Mai self-aware, mai exigenti, mai expusi

Procese. La fel de pacatoase, cel putin pentru creatie 

Rezultate. Unele, mai usor de masurat.

Efectele muncii. Impact mai mare prin expunere si prin faptul ca de cativa ani se cultiva modelul advertising for good, sau work-ul cu o cauza in spate, ceea ce mie imi place.

Cel mai bun lucru din munca ta, pe care il stiu prea putini

Toate ideile neaprobate :)

Ce i-ai spune eului tău de acum 10 ani. Ce îi spui celui de peste 10 ani

Pe mine cea de azi ma tot intreb cand au trecut 10 ani?

Un sfat pentru mine la 25, „take it easy, chiar daca asa ti se pare, nu va muri nimeni daca nu ai prezentarea gata intr-o ora.”

Un mesaj pentru mine peste 10 ani: Manuela, ai 45 de ani!

Probabil va trebui sa-mi reamintesc ce varsta am. Si azi cand sunt intrebata, am tendinta sa spun ca douazeci si ceva.