Talentul pe care Andreea Muntean (aka Dushky) și l-a descoperit, iar apoi perfecționat, s-a născut dintr-un stop de invidie: la grădi (sic) avea o colegă care știa să o deseneze pe Mica Sirenă. #dramă. De-atunci, desenul și arta i-au stat aproape Andreei, pentru că voia să știe și ea. Iar la școală, ”după cursuri, efectiv desenam în continuu”.
Dushky în ilustrație s-a născut odată cu lucrul alături de Uman Shop. Cei de-acolo au organizat un concurs, la un moent dat, l-a câștigat altcineva, însă au rămas prieteni și parteneri de proiecte.
Au urmat 10 ani de ilustrații pentru stickere, afișe, tricouri, sacoșe și altele.
O altă colaborare de lungă durată este cea cu berarii de la Bereta TM. Băieții i-au dedicat și o bere pe care au numit-o, sugestiv, Little Sister. Iar dintre colaborările cu agențiile de publicitate, Andreea numește McCannul și alte câteva shopuri creative de-acasă de la ea, din Timișoara.
Despre tine
Salut, eu sunt Andreea, dar mai bine îmi ziceți Dushky. Sunt din Timișoara, am peste 3 decade de rotații în jurul soarelui și pe lângă artă (după cum se vede în simțul meu al umorului), a doua pasiune e astronomia. Cu artele am început demult, dar ca studii de abia prin clasa a 5-ea când am intrat la Școala de Arte Plastice.
Am terminat și liceul cu același nume, apoi m-am mutat (nu foarte departe) în băncile Facultății de Arte și Design din Timișoara, unde am și încheiat studiile cu un master, în Design Vestimentar și Arte Textile. Dar pe lângă specializarea în modă, am studiat cam toate formele de arte vizuale, atât în școli, cât și pe acasă, pe stradă sau prin diverse alte locuri.
Drept dovadă că acum lucrez mai mult în ilustrație decât în fashion, dar pentru mine e cam tot pe acolo, pentru că și la modă, îmi plăcea partea de design mai mult.
”Dushky”?
Explicația e prea simplă, e o poreclă din copilărie derivată de la numele meu, Andreea > Andrușchi> Dușchi> Dushky (pentru că atunci când internetul a luat amploare, caracterele românești nu erau cool), a fost o glumă să îl scriu așa, dar așa a rămas.
Când ți-ai descoperit talentul?
A fost un moment distinct la grădiniță. Aveam o colegă care știa să o deseneze pe Mica Sirenă, ceea ce era extraordinar, având în vedere că la acea vârstă copiii fie fac niște mâzgăleli, fie niște „stick-figures”, o casă și jumătate de soare în colțul foii.
Îmi doream tare mult să pot și eu desena la fel de bine, așa că am avut super-ideea să învăț singură să desenez, așa că am mers acasă, mi-am luat toate cărțile cu povești și benzile desenate Disney și am început să copiez desenele de acolo.
Mai întâi am pus hârtia peste imaginea din carte și o copiam pe geam, apoi am trecut la foaia pusă lângă carte și încercând să redau desenele doar uitându-mă la ele și, după mult, mult timp de exersat, am învățat să le fac din memorie. Încă mă uimește determinarea pe care am avut-o atunci.
Despre perioada de început
După grădiniță mi-am convins părinții să mă înscrie la niște cursuri de „arts and crafts” la Palatul Copiilor, pentru că îmi plăcea tare mult să-mi țin mâinile ocupate și eram prea creativă cu multe suprafețe și obiecte din casă.
Apoi în școala primară, am avut o învățătoare la fel de pasionată de artă, care mi-a văzut interesul pentru desen și lucru manual și care i-a convins pe ai mei să mă dea la școala de arte. Am și păstrat legătura cu învățătoarea mea de atunci, am și colaborat, mai târziu pe diverse proiecte.
Pornind de la ea și de la familie, în special sora mea, apoi prieteni, colegi, profesori, am avut susținere mereu să continui să-mi dezvolt pasiunea, ceea ce mi-a dat multă încredere.
Ilustrația și alte încercări
Am început din școală. Cred că atunci când chiar ai o pasiune pentru asta nu te poți limita doar la orele și temele de desen. Caietele de matematică erau pline de schițe, aveam agende și caiete separate de cele de școală în care desenam, stăteam la școală și după cursuri, efectiv desenam în continuu. La cursuri învățam tehnici, dar pe lângă școală descopeream tot felul de forme de artă și voiam să încerc totul.
Iar din punct de vedere profesional, cred că a început odată cu colaborarea cu cei de la Uman. Eram încă în facultate când m-am înscris la un concurs organizat de ei, ce presupunea desenarea unui sneaker. N-am câștigat concursul, dar cei de la Uman și cei care se ocupau pe atunci de imaginea magazinului mi-au propus să colaborăm.
Mother of Monsters @ Uman Shop
Colaborarea cu ei a început imediat după acel concurs. Ei voiau să realizeze un set de stickere pe care să le ofere clienților și mi-au propus să le ilustrez eu. Și cred că au avut succes, pentru că mai apoi am devenit „artistul casei” oarecum și am colaborat cam pe tot ce ținea de ilustrație.
Au urmat 10 ani de ilustrații pentru stickere, afișe, tricouri, sacoșe și altele. În toți anii ăștia am văzut o evoluție în stilul pe care îl abordam, care se schimba câte un pic, odată cu fiecare serie nouă de stickere. Mă bucur tare că am crescut odată cu ei, practic, am fost ca o familie.
De aici și Mother of Monsters (furat și adaptat din GoT). Acesta a fost titlul pe care mi l-am asociat cu stilul pe care l-am dezvoltat în ilustrațiile pentru ei. Am început cu niște monștri drăguți, dar puțin „twisted”, care mai apoi s-au transformat în creaturi ceva mai complexe.
Cât hobby, cât job?
Aș zice că raportul e 50-50, dar se schimbă periodic, în funcție de proiecte, de stări. Momentan, hobby-ul e undeva la 20% la mine, dar spun asta doar din cauza faptului că nu prea mai am timp să desenez tot ce îmi propun, toate ideile și proiectele alea personale de care zic că mă ocup odată.
Dar asta nu înseamnă că proiectele la care lucrez nu sunt faine, din contră, mă motivează, chiar îmi place absolut tot ce fac. Ceea ce e important să rămână, e pasiunea pentru ilustrație, cea cu care am început. Odată ce se pierde asta, atunci rămâne doar job-ul.
Colaborarea cu berarii de la Bereta
Cred că sunt cel mai norocos om dintre pământeni, că am în jurul meu oameni faini și creativi care își doresc să facă ceva semnificativ. Pe unii din băieți îi cunoșteam de dinainte de Bereta, îmi sunt prieteni, în special Adi, care e familie deja.
Băieții aveau un designer în echipă, cel care a și creat personajul inițial, personaj pe care voiau să-l pună în diverse ipostaze jenante dar și comice în același timp. Acolo am intrat eu în peisaj. Ei veneau cu ideile, eu le puneam pe hârtie, Sorin se ocupa de design și de acolo e poveste. La propriu.
Chiar am făcut și o poveste, cu un comic-strip ce avea un nou episod pe fiecare batch de bere nouă. Acum am mai crescut, am mai învățat și am refăcut etichetele berilor „core” (de bază) Bereta, 3 la număr. Iar de edițiile limitate se ocupă fie Sorin, fie Laura, fie eu.
Berea mea preferată e… Bereta, logic. Nu sunt subiectivă deloc (a se citi sarcastic). Aș fi un pic prea subiectivă dacă aș spune Little Sister, unde băieții mi-au făcut o surpriză și mi-au dedicat o bere și m-au și pus pe etichetă, să mă desenez pe mine desenând o etichetă de-a lor.
Top 3 proiecte Dushky
Sunt multe care mi-au plăcut, la care am lucrat cu drag și de la care am avut multe de învățat. Dar dacă ar fi să aleg 3, aș zice Bereta (din motive mai sus menționate), Uman (la fel) și Heritage of Timișoara (un proiect care readuce atenția și interesul pentru patrimoniul cultural, istoric și arhitectural al orașului meu natal).
În toate proiectele astea am fost implicată de la începuturi și am crescut odată cu ele. Sunt tare mândră și onorată că am avut și am șansa să fac parte din ele.
Colaborări cu agenții
(Cum spun americanii, „let the name-dropping begin”. Glumesc)
Nu demult am avut plăcerea să colaborez cu cei de la McCann pentru un client de-al lor. Am mai lucrat și cu ceva agenții mai mici (și relativ noi pe piață) din Timișoara. Iar în trecut, din ce-mi aduc aminte acum, am avut diverse proiecte cu Red Bull România, revista Unica, Accenture România, Corphack, BETA (Bienala de Arhitectură Timișoara), Timishort, berea Deranj etc.
Dar în principiu până acum am lucrat cu firme/ companii mici, cu care aveam contact direct sau pentru diverse proiecte culturale și evenimente. Am mai avut și unele proiecte interesante cu companii din alte țări, dar de asemenea, tot companii mai mici.
Recent m-am mutat în București și odată cu asta, au venit și multe schimbări, provocări și proiecte noi. Unele sunt în derulare, altele „pending”, dar odată ce se concretizează am să le pun și pe ele la portofoliu.
Cum te promovezi?
Tot ce știu eu e că trebuie să fiu vizibilă, mai ales în online, de unde pornește cam totul în ziua de azi. În mare parte ajung la mine prin intermediul portofoliilor pe care le am online, prin social media, prin recomandări sau datorită proiectelor la care am lucrat în trecut. Într-o mai mică parte, mă înscriu eu în diverse proiecte.
Momentan am platforma blogului, unde postez constant toate proiectele la care lucrez. Behance, de care mi-am propus să mă ocup mai atent. Și rețelele de socializare, pe Instagram și Facebook.
Ce ilustratori români urmărești?
Oh, aș putea să am o listă lungă aici, dar o să numesc câțiva (fără să mă uit ce am pe Instagram la Following): Livia Coloji, Răzvan Cornici, Dan Ungureanu, Saddo, Mura, Diana Barbu, Mădălina Andronic, Kape Illustration, Aitch, Mircea Popescu, Alina Bohoru și muuulți alții.
Planuri mișto pntru 2019
Vreau să lucrez la proiectele alea personale și să-mi fac odată site-ul.
Și să continui lucrul pe proiectele care-mi sunt dragi, care vor avea anul ăsta noi ediții și de asemenea să dezvolt niște proiecte noi (unele sunt deja în lucru și de aceea nu pot spune prea multe despre ele dar de abia aștept).
