[Turism de soi] Valerica Dinca (Ferma de sub Penteleu): In turismul rural, implicarea directa si permanenta a proprietarului este esentiala

In urma cu aproape patru ani, primii oaspeti treceau pragul unei ferme de sub muntii Penteleu. Numele ei? Ferma de sub Penteleu. Erau primii clienti si primii prieteni. Vorbim despre un business de familie, cu 9 angajati, despre care Valeria Dinca (unul dintre owneri) spune ca are atelier de olarit, fierarie traditionala, tesatorie si alte arte populare. Plus mancarea buna si sanatoasa care nu cunoaste chimicale si alte minuni de crestere rapida.

Majoritatea echipei de la ferma o constituie oameni de prin zona: din Varlaam, Gura Teghii sau Nehoiu. Adica din zona frumoasa a judetului Buzau.

Am eficientizat procesele, am sudat echipa si iata-ne, in fata dvs, fermierii de sub Penteleu!

Si tot apropo de echipa, un lucru important, pe care speram sa-l inteleaga cat mai multa lume. Valerica Dinca: 

Contrar celor vehiculate in presa, dificultatea nu consta in faptul ca, vezi Doamne, lumea nu vrea sa munceasca si prefera sa traiasca din ajutorul social. Fals! 

Fondatorii fermei

Suntem familia Dinca - Valerica si Alexandru. Alexandru a lucrat in presa scrisa, inainte de a ne deschide o afacere proprie de colectare si reciclare deseuri industriale in Bucuresti. Aceasta afacere a constituit sursa investiilor in ferma. Alexandru este originar din Buzau, motiv pentru care am pus bazele fermei in aceasta zona, iar eu sunt tulceanca.

Ideea businessului

La inceput a fost dorinta. Dorinta noastra de a avea un loc rupt de lume in care sa ne retragem la sfarsit de saptamana pentru a ne incarca bateriile. Fiind insarcinata cu primul nostru copil, Toma, am vrut sa avem coltul nostru de rai in care sa il deprindem cu cele traditionale, cu viata la tara care, pentru noi romanii, a fost inceputul a tot si a toate. Prea putina lume mai are rude la tara, care sa ii conecteze cu pamantul nostru. Prea multa lume uita de unde a plecat... 

La noi, de la dorinta la fapta este un drum destul de scurt. Am cumparat prima parcela de pamant in 2007, cea pe care am si construit in 2010 prima noastra casa de vacanta. Acesta a fost primul pas. Primul bulgare de zapada de la care a pornit avalansa. A urmat un alt gand care ni s-a parut natural. Odata samanta de paradis sadita, aceasta a inceput sa se creasca. Nu chiar ca Fat -Frumos, intr-un an cat altii in zece, dar usor, in ritmul ei rural si boem, totodata.

Intr-o lume in care mancarea este din ce in ce mai industrializata si din ce in ce mai indepartata de natura din care se presupune ca a provenit, am vrut sa ne cream propriul rezervor de hrana curata, pentru noi si pentru copiii nostri. In acest fel, pe langa casa noastra de vacanta, a luat nastere ferma, cu gradina ei de legume (livada era deja parte din terenurile pe care am inceput sa le achizitionam in zona), cu primul cotet de gaini si cu primul grajd pentru capre si porci.

Fermieri de weekend

Si uite-asa, ne-am facut fermieri de weekend. Am angajat primii nostri colegi care sa se ingrijeasca permanent de animale. Unul dintre ei, Gheorghe, este cu noi si acum. A vazut ferma crescand alaturi de noi. Pe masura ce s-au inmultit animalele, am inceput sa avem productie de carne si lactate peste capacitatea noastra de consum. Si nu ma refer doar la capacitatea noastra, ca familie, ci si la capacitatea cercului nostru de prieteni, cu care am impartasit inca de la inceput binefacerile acestui loc mirific si plin de energii ancestrale.

Am inceput sa ne gandim la o modalitate de a da o utilitate productiei noastre. Si stii cum e, cu cat de gandesti mai mult la un lucru, cu atat te indepartezi mai mult de solutia ideala. Ne-am gandit sa facem un magazin de desfacere in Bucuresti, dar nu aveam suficienta productie pentru o aprovizionare constanta.

Ne-am gandit apoi sa livram la comanda, in functie de disponibilitate, dar nu aveam logistica necesara. Si, in cele din urma, ne-a dat Domnul gandul cel bun: sa innobilam locul cu camere de oaspeti rustice, ca la tara, astfel incat sa dam cat mai multor oameni posiblitatea de a-si hrani trupurile si sufletele cu frumusetea si energia acestor meleaguri uitate de vreme, dar si cu bucatele curate si alese, gatite precum bunicile noastre gateau odinioara.

Si asa, usor-usor, am pornit de la patru camere de oaspeti, apoi am ajuns la sapte, apoi am renuntat la casa de vacanta, care a devenit Casa Mare, cu alte patru camere de oaspeti, la care se adauga "cabanuta" de langa. Cu totul, 12 camere de oaspeti care multora le vor aminti de casuta bunicilor de la tara, carora li se vor adauga in curand alte trei case traditionale romanesti.

Primele zile, primii clienti

As putea spune ca primele zile in rol de gazda le-am avut de cand am terminat casa de vacanta si am inceput sa primim prieteni. Oricum, mare diferenta nu este, pentru ca noi privim toti oaspetii nostri ca pe niste prieteni. Si suntem fericiti sa constatam ca, de multe ori, sentimentele sunt reciproce.

Totusi, ca sa revin la esenta intrebarii, primii oaspeti ne-au calcat pragul in 2015, cand am terminat primele patru camere si primul restaurant, actualul "Birt". Nu a fost usor. Eram nou-veniti intr-ale turismului. Nu chiar "cu pluta", pentru ca ne-am documentat si ne-am sfatuit cu prieteni din domeniu, dar stii cum e, teoria e minunata, insa practica te omoara.

Ne-am descurcat foarte bine, incepatori fiind, si, mi-aduc aminte, cand am primit primul comentariu pe Trip Advisor am desfacut o sticla de sampanie si am baut-o ca pe apa. Era un comentariu foarte magulitor la adresa noastra. Atunci am simtit ca facem ceea ce trebuie, ceea ce suntem meniti sa facem.

De-atunci ne-am mai dezvoltat, nu doar in privinta capacitatii de cazare, dar si prin prisma diversificarii activitatilor pe care le oferim oaspetilor nostri. Am reusit sa inviem mestesuguri pe cale de disparitie. Avem atelier de olarit, fierarie traditionala, tesatorie si alte arte populare. Reusim sa oferim oaspetilor nostri o calatorie in timp, in vremuri in care viata era mai grea, dar si mai usoara in acelasi timp. Putem spune ca civilizatia ne-a usurat munca, dar ne-a ingreunat viata. Paradoxal, nu-i asa?

Evolutia echipei

Interesant este ca, din punct de vedere numeric, echipa nu a crescut deloc de la cele patru camere initiale la cele douasprezece pe care le avem in prezent. Am inceput cu noua colegi (cu noi, unsprezece), exact cati suntem si acum. Este adevarat ca persoanele nu sunt aceleasi, dar avem sentimentul ca acum am gasit intr-adevar formula finala de echipa.

Simt ca s-au format, in sfarsit, acea comunicare si spiritul de echipa pe care ni le-am dorit. Majoritatea echipei este din zona, Varlaam, Gura Teghii, Nehoiu. Am eficientizat procesele, am sudat echipa si iata-ne, in fata dvs, fermierii de sub Penteleu!

Sunt Cristina si Dan, care, alaturi de noi, sunt gazde. Vom mai vorbi despre ei. In zona de ferma ii avem de Gheorghe si Stelica, cei care au grija de animale. La productie o avem pe Flori, care ne asigura lactatele si preparatele din carne, dar ajuta si la bucatarie. La curatenie este Nina, iar la bucatarie sunt Lili si Maria.

De intretinerea instalatiilor, reparatii si alte activitati administrative se ocupa Fane. Cand nu este la bucatarie, Lili se ocupa, de asemenea, de atelierul de tesatorie. In afara de aceasta echipa permanenta, mai avem colaboratori din sat pentru diferitele ateliere (de exemplu Mihai, fierarul, sau Carola, care face papusi traditionale). 

Ce se stie prea putin despre turismul romanesc?

In special in sfera turismului rural, recrutarea este foarte dificila. Contrar celor vehiculate in presa, dificultatea nu consta in faptul ca, vezi Doamne, lumea nu vrea sa munceasca si prefera sa traiasca din ajutorul social. Fals! Comunitatile rurale functioneaza cu totul altfel comparativ cu cele urbane.

Aici toata lumea cunoaste pe toata lumea, se creeaza legaturi si relatii de cu totul alta natura. Oamenii comunica altfel. De asemenea, gospodariile rurale au un grad mai ridicat de autonomie. Asa-numita economie de subzistenta le confera o mai mica dependenta de veniturile financiare, astfel incat, desi isi doresc sa munceasca si nu refuza apriori un loc de munca, au si alte criterii de evaluare a unei oferte.

In afara de nivelul de venit, se uita foarte mult la atmosfera, cine sunt colegii (prin prisma relatiilor interumane din comunitatea respectiva), cat timp le ramane la dispozitie pentru propriile treburi gospodaresti, etc. Si inca ceva: in special in turismul rural, implicarea directa si permanenta a proprietarului este esentiala. Nu este un business care sa poata fi condus prin interpusi.

Gradina ca identitate de brand

Numele este simplu si reflecta ceea ce suntem. Cu exactitate, curat, fara complicatii si parabole inutile. Suntem ferma de la poalele muntelui Penteleu. "Ferma de sub Penteleu". Atat! Ce inseamna asta? Inseamna ca activitate noastra principala este cresterea animalelor si pasarilor, iar turistii sunt oaspeti la ferma noastra.

Desigur, spiritul nostru de gazde ne-a indemnat sa le punem la dispozitie tot confortul, dar activitatea noastra de baza este cresterea animalelor si pasarilor. De aceea suntem in masura sa le punem pe masa bucate curate. Pentru ca stim cum sunt crescute aceste animale si pasari. Pentru ca stim cum sunt cultivate si crescute legumele si fructele noastre. Pentru ca totul a fost initial creat pentru proprii nostri copii si ulterior extins pentru oaspetii nostri si copiii lor.

Gradina noastra nu cunoaste chimicale. Animalele si pasarile noastre nu cunosc hormonii, altii decat cei produsi natural de trupurile lor. Animalele si pasarile noastre nu cunosc antibioticele decat daca sunt bolnave.

Iar daca tratamentul cu antibiotice este necesar, nu numai ca respectivele animale si pasari nu sunt sacrificate decat dupa minim 2 saptamani de la terminarea tratamentului, dar si laptele, respectiv ouale, produse de acestea in timpul tratamentului si timp de doua saptamani dupa tratement sunt aruncate.

Acesta este modul nostru de a ne ingriji de identitatea brandului. De asemenea, dorim sa trecem dincolo de paradigma "cazare si masa" si sa oferim oaspetilor nostri experiente. Calatorie in timp, in Romania satului de altadata. De aici si preocuparea noastra, despre care am mai vorbit, de a reinvia vechile mestesuguri.

Despre comunicare

Comunicarea se bazeaza foarte mult pe prezentarea fermei si a modului nostru de lucru catre oaspeti. Prezentarea o facem atat pe site-ul nostru, cat si direct. Sejurul incepe intotdeauna cu turul fermei, astfel incat oaspetii sa se familiarizeze cu modul in care mancarea ajunge pe masa.

Apoi sunt impresiile oaspetilor, care comunica propriile experiente atat cercului lor de prieteni, cat si societatii in general, prin eventuale comentarii pe site-ul nostru sau pe site-uri specializate. In momentul de fata suntem in plin proces de reconfigurare a proceselor de comunicare si marketing, avand in vedere planurile de viitor detaliate putin mai jos. 

Investitii initiale

Avand in vederea ca intregul concept s-a dezvoltat din aproape in aproape, nu avem o cifra finala. Mai ales ca investitia continua. Dupa cum am mai mentionat, mai avem de dat in folosinta trei case anul acesta, iar planurile de extindere nu se vor opri aici.

Noi ne diferentiem prin experientele pe care le oferim oaspetilor. Experienta de a trai efectiv la o ferma, de a experimenta mestesuguri stravechi, de a degusta bucate traditionale gatite ca la bunica, din ingrediente majoritar produse la ferma noastra.

Clientii revin (si avem chiar clienti care au revenit de trei-patru si chiar zece ori si continua sa vina) pentru ca apreciaza autenticitatea ofertei noaste si, speram, pentru nici noi, ca oameni, nu le suntem indiferenti. Speram ca simt faptul ca grija noastra fata de ei este sincera si nu manata de pespectiva unui castig.

Profilul clientilor vostri

Marea majoritate a oaspetilor nostri sunt familii cu copii. Ii atrage mancarea curata, dar si activitatile pentru copii (vizite la animale, ateliere, doua locuri de joaca - unul exterior si unul interior, tiroliana, etc). Si, nu in ultimul rand, atmosfera de relaxare, fara stresurile vietii moderne. Nu avem televizoare in camere, nu avem internet, nu avem acoperire GSM. Suntem o oaza zen intr-o lume in care stresul a devenit un mod de viata.

Momente-cheie, pana acum

Cel mai greu moment a fost in vara anului 2016, la doar un an de la deschidere, cand am fost decisi sa inchidem. In pofida comentariilor foarte bune primite de la oaspetii nostri, problemele de personal inerente inceputului au fost atat de mari si de descurajatoare incat am hotarat sa inchidem.

Din fericire, am comunicat aceasta decizie unor prieteni, Cristina si Dan, inainte de a o pune in aplicare. Iar ei ne-au convins sa nu renuntam. Mai mult, s-au implicat personal alaturi de noi in rolul de gazda, ne-au ajutat cu formarea echipei, optimizarea proceselor, etc.

Incepand din toamna lui 2016 au fost, "de facto", partenerii nostri in acest business si ne bucuram ca din acest an ne-au devenit parteneri si "de jure". Apropo de Cristina si Dan, este interesant ca ne-am cunoscut intamplator in 2009 la o pensiune din Varlaam si am ramas prieteni de atunci... 

Cel mai imbucurator mi se pare faptul ca, dupa atatia ani, continuam sa avem comentarii bune de la oaspetii nostri. Ceea ce ne motiveza sa mergem mai departe, sa ne imbunatatim permanent oferta. Mi-e greu sa aleg un singur moment, pentru ca fiecare weekend la ferma a avut momentul sau memorabil.

Cele mai simpatice momente sunt tot cele legate de copii. Am avut un copil care nu credea ca vaca e vaca, pentru ca nu era mov, asa cum a vazut in reclame. Sau un alt copil care, cand a vazut o gasca, a strigat "uite lebada!". Momente simpatice, dar, in acelasi timp, amare. Pentru ca sunt un rezultat al instrainarii, al indepartarii de natura. Noi, aici, incercam sa mijlocim o reconectare cu natura.

Evolutia turismului romanesc

Nu stiu daca a fost doar o coincidenta, dar de cand cu criza din 2008 observ un apetit mai mare pentru turismul intern, mai ales pentru cel rural. Cred ca lumea incepe sa simta nevoia reconectarii cu natura si cu trecutul, mai ales ca tendinta s-a pastrat si dupa iesirea din criza, deci cauza nu este neaparat de natura financiara. Este un trend care in occident a aparut demult si, se pare, ca orice alta influenta economica, a ajuns si la noi cu o oarecare intarziere.

Suntem optimisti pentru ca vedem o scadere a mediei de varsta a oaspetilor nostri. Ceea ce inseamna ca generatiile tinere incep sa aprecieze valorile traditionale si le integreaza cu valorile civilizatiei moderne. Provocarile pe care inca le avem de infruntat se refera la perceptia turismului romanesc ca fiind inferior celui occidental.

Nu este asa. Sau nu este peste tot asa. Sunt locuri in tara asta care rivalizeaza cu orice destinatie internationala nu numai ca peisaj, dar si in ceea ce priveste calitatea experientei turistice in ansamblul sau. Nu vad de ce o astfel de experienta ar trebui valorizata diferit doar pentru ca este in Romania.

Planuri de dezvoltare

Pentru viitor avem trei directii principale pe care ne vom concentra eforturile manageriale si investitionale:

1. Cresterea capacitatii de cazare (fara a intra in zona turismului "industrial", ci doar pentru a ajunge la o capacitate optima pentru conceptul nostru, de 20 - 25 unitati de cazare) si diversificarea activitatilor oferite oaspetilor nostri;
2. Atragerea mai multor oaspeti straini;
3. Organizarea de evenimente (in stransa corelare cu capacitatea de cazare, desigur)