[fresh x design] Oana Vasiloiu (stilist vestimentar): Tinutele mele sunt concepute si vandute intr-o alaturare creativa cu alte obiecte in serie limitata, intr-un concept de imagine completa

In 2007, Oana Vasiloiu lansa brandul La Marque, un boutique pe strada Luterana in care, vreme de doi ani, a invatat si a experimentat. In 2008, a facut scoala de consultant de imagine din cadrul Istituto Marangoni Paris. Iar in 2009, a creat un targ de design vestimentar si arta. Iar astazi, se considera nu atat antreprenor, cat consultant vestimentar "care are si propriile colectii de imbracaminte, incaltaminte si genti". Toate, sub brandul Oana Vasiloiu.

Nu are site, iar motivul tine de felul in care alege sa-si livreze produsele si serviciile - online, nu poti vinde si recomanda obiecte si outfituri personalizate.  

Am nevoie sa cunosc femeia care va purta produse semnate de mine si cred ca totul trebuie vazut, atins si probat.

Promovarea serviciilor se face prin recomandari, dar si prin prin lansari oficiale in propriul showroom, in galerii de arta, pe mail sau pe Facebook. 

Am avut si fete de 23 ani, care isi doreau sa fie "diferite" la facultate, si am avut si cliente de 67 ani de pe alt continent, care calatoreau mult si voiau ceva unicat.

Background si zone de interes

Am inceput in 2006, dupa niste ani in media (TV si presa scrisa) - sunt absolventa de jurnalism - dupa o experienta dura in lumea respectiva, cand mi-am dat seama cine sunt si care este rolul meu in viata asta. 

Povestea a pornit cand am inchis agentia de publicitate pe care o aveam si am stiut ca asta vreau sa fac: creatie in imbracaminte/incaltaminte. Si styling. Aveam prieteni care ma chemau sa le refac garderoba sau sa le reamenejez interioarele (fie ca erau locuinte, restaurante, magazine).

Ca designer, am inceput cu pantofii si invatam in paralel; stateam langa meseriasi ca sa inteleg etapele de productie. Apoi, am gasit un atelier unde se confectionau genti si am facut o colectie, prima. In 2007, m-am lansat sub brandul La Marque si mi-am deschis un boutique pe strada Luterana. Au fost 2 ani de invatat si experimentat mult, pana am prins curaj sa imi semnez colectiile cu numele meu.

In 2008 am facut si scoala de consultant de imagine din cadrul Instituto Marangoni Paris. M-am intors in tara si am continuat sa fac doua colectii pe an (incaltaminte si genti din piele). Lucram unicat si personalizat, la mine in magazin nu existau doua genti asemanatoare, conceptul meu era sa las unicitatea femeii sa se manifeste.

De aceea am considerat ca un showroom privat mi se potriveste - in 2009, m-am mutat in parterul unei vile istorice din strada Armeneasca. Acolo, am functionat cu programari si lansari private de colectie, creand un fel de targ de design vestimentar si arta (unde imi prezentam colectiile alaturi de designeri si artisti invitati - pictori, fotografi, sculptori, designeri de mobila si bijuterie, muzicieni, sub brandul Dressing Room).

Erau un fel de "lounge parties", unde veneau doar consumatori de design de nisa si de arta. A fost o perioada foarte frumoasa din cariera mea. Nu am avut niciodata dorinta de a ma afirma de una singura si nu m-a speriat niciodata ideea de concurenta, din contra, am crezut in oameni cu potential si i-am promovat daca am putut. Sigur, asta si din dorinta de a-mi atrage si de a-mi descoperi publicul.

Dressing Room era o platforma pentru tinerii artizani, designeri, mici antreprenori, dar si pentru cei consacrati (conceptul fiecarei editii fiind astfel conceput sa aiba un "guest designer", de obicei, o figura cunoscuta din moda sau din arta).

Asa ca i-am avut ca invitati pe Adrian Oianu, Catinca Roman, Razvan Ciobanu, Laura Lazar, Wagner, David Sandu, Cristian Crisbasan, Cornel Lazia, Horatiu Malaele si multi altii. Editiile Dressing Room au fost lunare in primii 2 ani, apoi pe sezoane (2 pe an).

Despre brand si strategie

Am lansat primele creatii sub semnatura mea in 2009. Nu am avut si nu am o "echipa" in spate, nu am avut investitori sau sponsorizari, am inceput totul din pasiunea mea si am ramas nisata pe publicul restrans si rafinat, pe conceptul de showroom privat si pe lucrul celor doua colectii anuale, axate nu pe tendinte, ci pe viziunea mea si nevoile clientilor mei.

Nu ma consider un antreprenor, sunt un stilist/consultant vestimentar care are si propriile colectii de imbracaminte, incaltaminte, genti - integrate. Clientele mele ies din showroom cu toata tinuta plus "retetele" si recomandarile personalizate, in functie de profilul lor.

Din acest motiv, nu am website - pentru ca nu vand si nu recomand vanzarea de unicat si "total look", online, nu ai cum. am nevoie sa cunosc femeia care va purta produse semnate de mine si cred ca totul trebuie vazut, atins si probat. Nu cred in consultanta virtuala si nu este o situatie win-win in niciun caz.

Comunicarea si promovarea produselor

Le fac direct prin clientele mele (recomandari), prin lansarile oficiale care au loc in showroom sau in galerii de arta, prin direct mail, prin fotografiile de campanie si prin paginile de pe retelele de socializare. Nu am pe cineva angajat sa se ocupe de PR, recunosc; intotdeauna mi-a placut sa fiu low profile.

Insa particip la niste expozitii, la Materia si la una care imi place mie foarte mult in Romania, se numeste Art Fashion Fair. Am fost in Paris la un targ intr-o galerie de arta, alaturi de designeri francezi, merg unde sunt invitata, dar evenimentele sunt private. 

Imi place sa fac lucruri unicat, sa nu ma pierd in "multime", cu produse comerciale. Nu stiu si nu vreau sa fac asta pentru volum de vanzari. De anul trecut, din noiembrie, tinutele mele sunt concepute si vandute intr-o alaturare creativa cu alte obiecte in serie limitata, intr-un concept de imagine completa, integrata.

Vreau ca femeia care vine la mine sa descopere ceea ce o reprezinta, dar sa plece si cu parfumul care ii place, cu produse care ii completeaza tinuta si personalitatea, stilul de viata. Pe scurt, la mine in showroom, gasesti parfumerie de nisa, lumanari artizanale, produse bio cosmetice si obiecte functionale de casa si lucrari de arta.

Eu vand, practic, imagine si stil de viata la pachet. Imi fac munca de stilist, sunt si designer - le imbin pe toate, cumva, si vreau sa cred ca nota mea personala este apreciata si vizibila, recognoscibila (pentru cunoscatori). Daca vii la mine in vizita, pleci cu tot ceea ce iti doreai si nu credeai ca poti sa gasesti intr-un singur loc :) Bucuria asta a celor care imi trec pragul si revin este si cea mai mare realizare pentru mine. 

Inspiratia si procesul de lucru

Inspiratia imi vine de oriunde - de la piata, de pe strada, de la o cafenea sau de la semafor, de la clientele care imi vin in showroom. Daca vad o rochie, vad tot ansamblul, le pun pe toate pe hartie, le leg imediat. Daca imi atrage privirea cineva pe strada, imediat transform mental, corectez, ajustez, schimb, ca sa arate bine (nu neaparat in viziunea mea sau pentru mine) ci pentru femeia care poarta.

De exemplu, o poseta nepotrivita, o culoare stridenta, un parfum sintetic si greu sau o rochie asortata cu niste pantofi nepotriviti. De obicei, intru imediat in starea clientelor si le simt energia, imi formez o idee despre ea si stiu exact unde este ceva de adaugat sau de scos.

De multe ori, ajung sa fac si o munca de terapeut, pentru ca este dificil sa alcatuiesc profilul cuiva fara sa stiu detalii din viata personala si, de multe ori, se intampla sa stam la o cafea sau la un pahar de vin pentru o discutie lunga despre problemele neintelese de acasa sau din copilarie. De aici incep sa structurez tinuta si mesajele pe care e nevoie sa le trasmita o femeie care se vindeca emotional sau face o schimbare de cariera sau de loc de munca.

Profilul clientelor

Ma adresez femeilor indraznete, dar care vor ceva diferit. Asta este si motivatia pentru ceea ce fac. A iesi din multime si din tendinte si a te exprima pe tine, asa cum esti, cu toate. Am invatat ca frumusetea sta in imperfectiuni, in atitudine - care vine din increderea si stima de sine. Daca o femeie nu are incredere in ea, degeaba lucram sa ii ascundem imperfectiunile, pentru ca ea va fi artificiala si in comportament, si in atitudine si, automat, in gandire - va fi mereu intr-un cerc vicios.

Hainele mele infrumuseteaza si scot in evidenta "imperfectiunile" intr-un mod estetic, nu ascund! Si cred ca aici este greseala: toata lumea vrea sa ascunda, sa indese, sa micsoreze, sa ucida formele. Eu le consider un atu - sa te joci cu ele, sa le pui in evidenta ca parte din personalitatea acelei femei, astfel incat sa straluceasca, nu sa fie o aparitie incorsetata fizic si psihic.

Asta e provocarea, asta e jocul si bucuria. Clienta mea este o femeie care a uitat ca e frumoasa. Dar este constienta, trezita spiritual si isi doreste sa se (re)descopere. Chiar daca ocupa functii de conducere in companii de succes sau lucreaza in mediul medical sau in IT, stie ca e Femeie si isi iubeste feminitatea.

Clienta mea rezoneaza cu ideile mele, cu ceea ce ii propun eu, vrea ceva integrat, special facut pentru ea, vrea sa schimbe ceva sau sa se redefineasca sau pur si simplu. Are nevoie de o confirmare. Nu stiu sa-ti dau un profil ca la carte - am avut si fete de 23 ani, care isi doreau sa fie "diferite" la facultate, si am avut si cliente de 67 ani de pe alt continent, care calatoreau mult si voiau ceva unicat.

In general, media de varsta este 45 ani, sunt corporatiste, femei medici si avocati, cu experienta de viata, multe divortate sau in relatii romantice noi, care isi constientizeaza puterea varstei si intelepciunea, sunt rafinate, elegante, deschise la minte, frumoase, senzuale, putin avangardiste, cu un mod de viata asemanator cu al meu, cu potential financiar mediu spre superior.

Femeile "mele" sunt ca mine sau cred, fara falsa modestie, vor sa "copieze" putin stilul meu; si, cand imi dau seama de asta, le adaptez conceptul (daca vad ca li se potriveste). E un lucru care ma flateaza si pe care il inteleg. In fond, nimeni nu vine la un designer decit pe principiul rezonantei, deci e normal sa fie asa.

Dezvoltarea produselor

In general, la genti si incaltaminte, totul incepe cu o schita, un desen, pe care intervin de mai multe ori. Apoi, se face tiparul, se croieste dupa tipar si se incheie. Nu am un standard, de multe ori schimb ceea ce am schitat initial, mie imi dicteaza mult si materialul, nu il fortez sa stea cum vreau eu, ii las miscare, fluiditate, naturalete.

La haine nu prea lucrez cu schite (eu nu sunt un desenator profesionist), nu prea desenez hainele, le am in minte, le visez. Prefer materialele fluide si naturale (matase, satinuri, bumbacuri organice, moi), imi place miscarea lor naturala si le concep in functie de cum se aseaza ele, spontan.

Lucrez mult pe bust de croitorie si pe corp. Nu prea fac tipare la haine, pentru ca fiecare piesa are povestea ei, miscarea ei. De aceea nu lucrez serii, fac modelele pe o idee comuna, dar fiecare fusta sau rochie are calea ei naturala. Imi plac asimetriile, taieturile care lungesc, subtiaza dau au si volumetrie in acelasi timp. De multe ori, inchei piesa si intervin dupa, prin formarea de pliuri, falduri, diverse prinderi, elemente care imi vin dupa ce am terminat de croit si cusut.

Pentru mine si sufletul meu, tot ceea ce fac nu le numesc "haine" sau "genti" ci obiecte, le vad ca pe niste piese fara termen de valabilitate, ca niste piese de colectie, de arta, daca vrei. Tinutele mele sunt versatile, le poti purta si ziua si seara, in combinatii cu piese de baza (sacou, jacheta, bluze) sau prin suprapuneri, astfel incat sa para diferite.

Momente importante

Uite, imi amintesc un moment care m-a energizat si m-a motivat extraordinar, in iarna lui 2007. Eram la Paris, in vacanta, lansasem prima colectie de genti, si purtam prima mea geanta, pe umar. Ma aflam intr-un magazin plin de piese vintage autentice, imbracaminte si obiecte din anii '30- '70, cand m-am simtit privita, minute in sir, de catre o doamna.

Am zis ca am ceva pe mine, vreun animal, ca mi-am patat hainele sau ca am vreo buba pe fata :) Dupa un timp, doamna a venit la mine si m-a intrebat de unde am geanta, de la ce casa. Si m-a felicitat pentru alegerea facuta. Problema ei era de unde este geanta, de la ce designer renumit, pentru ca ea lucreaza pentru Guy Laroche (era chiar designer de genti) si cunoaste toate colectiile concurentei de lux.

Am zambit si i-am spus. I-am povestit cum am inceput. A fost uimita si mi-a intors geanta pe toate partile, a studiat-o si mai ca a vrut sa mi-o cumpere. Asta mi-a dat aripi. M-a convins ca eram pe drumul cel bun. M-am intors in magazinul meu minuscul de pe strada Luterana si am evoluat, atragand clientele dintre femei care habar n-aveau de mine, dar sareau din masini, fermecate de ce vedeau in vitrina.

Asa a fost drumul meu si ii multumesc lui Dumnezeu, am si astazi clientele de atunci, de acum 12 ani. Le multumesc enorm pentru increderea oferita si le iubesc.

Ca moment dificil, de cumpana, pot sa iti spun ca, anul trecut in primavara, am vrut sa renunt la tot. Am avut o perioada in care trebuia sa lucrez colectia noua si nu mai aveam croitoreasa si nu gaseam pe cineva potrivit. Anuntasem deja si trimisesem invitatiile pentru lansare colectiei primavara/vara si ma rugam sa apara cineva, sa fac cateva piese, macar.

Colectiile mele contin fuste, rochii, bluze, topuri si taioare. Pantaloni nu port, nu mi se par feminini si nu imi place sa-i lucrez si nici sa ii am in colectiile personale. Mai erau 7 zile si aveam evenimentul de lansare. Nu aveam decia 2 fuste si un taior prost lucrat. Am zis ok, asta e, voi lansa doar gentile si pantofii, dar vedeam deja fetele clientelor mele, care veneau pentru rochii.

M-am adunat, mi-am spus ca nu pot sa renunt la munca mea de 11 ani si m-am apucat sa croiesc singura si am gasit pe cineva care sa inteleaga ce vreau si sa mi le coasa repede. Modificarile ulterioare le-am facut singura. Nu stiu cum, dar am reusit sa pun pe stander vreo 13 piese facute intr-o saptamana si am vandut aproape toata colectia chiar la lansare. 

Planuri si proiecte noi

Ma uit in urma cu 3 ani si fac o balanta. Atunci lucram putin haotic, de abia ma apucasem sa integrez si hainele alaturi de posete si pantofi, lucram mult si stiluri diferite, ca nu stiam ce vrea lumea. Eu am o vorba: "decat mult, variat si prost, mai bine putin si piesa de colectie". Dar atunci am cheltuit aiurea, si timp si bani si energie, ca sa invat de fapt aceasta lectie si sa imi dau seama pe ce drum vreau sa merg.

Toate au un sens. Iar anul asta, am ajuns sa lucrez punctual ceea ce primesc ca inspiratie divina, ceea ce port eu si ceea ce stiu ca poarta clientele mele, integrat, intr-o unitate cu gentile si pantofii. In anul 2019 am doua proiecte, vreau sa fac mai multe colaborari si pentru home design, sa pot oferi in showroom-ul meu si obiecte de casa, functionale si arta (pictura si grafica).

Ma gandesc chiar sa imi lansez o linie de luminari parfumate si un parfum semnat de mine. In plus, anul acesta ma voi ocupa si de imaginea Nicolei, o artista in domeniul muzical, careia ii voi lucra si tinutele de scena, pentru Eurovision Romania si, cine stie, alte aparitii internationale.

Ea este intr-o schimbare de gen muzical si, implicit, e nevoie de schimbare a stilului vestimentar. Plus ca este o persoana foarte calda si rezonam. Si tot anul acesta vreau sa fac o lansare intr-o galerie de arta in Napoli unde vreau sa expun alaturi de alti artisti intr-un concept integrat, moda si fotografie.