![[Teatrul independent] Mihaela Stanca (Teatrul Avangardia): Ne deosebim prin faptul că am gândit totul la scară mare încă de la început](https://media.iqads.ro/2018/12/mihaela-stanca-3-cover-850.jpg)
În 2018, spectacolele Teatrului Avangardia au fost vizionate de peste 50.000 de spectatori. O cifră pe care ne-o furnizează chiar producătorul general al teatrului, Mihaela Stanca. Fondat în 2014, prima producție pe care a găzduit-o a fost comedia TOC TOC, realizată în colaborare cu Grand Cinema&More. Astăzi, Avangardia își are ”căminul” într-o sală de 500 de locuri în centrul Bucureștiului, în cadrul Cinema Pro.
Know how-ul lui Ricard Reguant (considerat de unii părintele muzicalului în Spania) și marketingul digital și-a jucat rolul de la începuturile Teatrului Avangardia, spune Mihaela. Repertoriul a fost consolidat în timp, fiind bazat pe producții proprii. De altfel, s-a început cu o reprezentație pe lună și s-a ajuns la zece.
Broadway-ul, West End-ul londonez sau repertoriile francez și spaniol sunt o mare sursă de inspirație.
Piesele echipei se joacă și în afara Bucureștiului. De exemplu, la Ploiești, Constanța, Timișoara sau Brașov. Plus participările la festivaluri de teatru în Bacău, Caracal sau Arad. În plus, printre partenerii importanți ai Teatrului Avangardia se numără Seat, marca auto spaniolă.
Începutul ”avangardist”
Teoretic, povestea Teatrului Avangardia a început cu mult timp în urmă, odată cu întâlnirea cu regizorul spaniol Ricard Reguant în cadrul proiectului Muzicalul Chicago în 2005. Practic, Teatrul Avangardia a apărut în 2014 odată cu producția comediei TOC TOC, primul proiect realizat din postura de producător general.
Cu un background de management și comunicare în afaceri eu lucram pe partea de marketing și comunicare în cadrul proiectului Muzicalul Chicago. Încet, încet pentru a înțelege cât mai bine fenomenul și a putea realiza o comunicare cât mai eficientă, m-am apropiat din ce în ce mai mult de partea de producție și am ajuns sa tot trag praf de scenă pe nas până când...am simțit pe pielea mea că – da – chiar dă dependență.
Din postura de producător executiv al spectacolului am avut o legătură foarte strânsă cu Ricard care m-a ajutat să înțeleg mai bine anatomia, fiziologia și evoluția unui spectacol în general și fenomenul teatral privat în particular. Am învățat foarte multe lucruri în stagiile practice din Spania, lucruri pe care ulterior le-am și implementat în proiectele Teatrului Avangardia. A fost o chimie, o simbioză la nivel profesional și o dorință de a realiza și alte proiecte împreună. Și mai ales o pasiune imensă pentru teatru.
Ricard Reguant este un fel de instituție în mediul cultural spaniol. Este considerat părintele muzicalului în Spania (cu numeroase premii la activ inclusiv Premiul Onorific pentru Întreaga Activitate Broadway World în 2015 și Premiul pentru Contribuția Adusă Muzicalului În Spania în 2018, cu număr record de spectatori la producțiile regizate de el – de exemplu Grease a avut peste 1,5 milioane de spectatori în Spania).
A montat spectacole de referință (comedii, drame, thrillere) în țări precum Spania, Germania, Italia, Brazilia. A fost unul dintre pionierii televiziunii din Catalunia, fiind realizator și producător pentru numeroase programe de divertisment, culturale și seriale TV.
A regizat peste 60 de filme, primind nominalizări pentru 18 premii Goya. Filmul său Fausto 5.0 a fost ales în 2000 pentru a deschide Festivalul de Film de la Veneția. De asemenea, colaborează in calitate de profesor cu ESAEM – Scoala Superioara de Arte Dramatice din Malaga înființată de Antonio Banderas.
Prin urmare Teatrul Avangardia a beneficiat încă din primele momente de un know how imens în domeniul cultural potențat de o bună cunoaștere a idiosincraziei românești precum și de un bagaj important de cunoștințe în domeniul marketingului și comunicării.
Un alt punct forte l-a constituit pârghia marketingului digital pe care am folosit-o încă din primele momente. Iar aici o contribuție importantă a avut-o și Marius Stanca, soțul meu și celălalt pilon de bază al Teatrului Avangardia.
Cu un background în informatică și sisteme de management al calității, implicarea lui în proiect a fost inițial ceva de genul – hai, ne ajuți și pe noi un pic pe partea de comunicare pe online, gen site, newsletter...? Și tot venind pe la repetiții și la primele reprezentații, implicându-se – inevitabil :-) – și în mici chestiuni legate de producție a ajuns să tragă și el ceva praf de scenă pe nas și... a început să dedice din ce în ce mai mult timp teatrului.
Iar în momentul în care teatrul s-a ridicat pe picioarele lui și am reușit să îl facem să se autosusțină am renunțat amândoi la alte proiecte colaterale pe care le mai aveam și ne-am dedicat în totalitate teatrului.
Conceptul
Când am pornit la drum cu Teatrul Avangardia, l-am gândit încă de la început ca un teatru orientat spre public, care să ofere experiențe memorabile spectatorilor– atât prin calitatea spectacolelor cât și prin întreaga experiență a vizionării spectacolului – de la primii pași în foaier și până la terminarea reprezentației.
Iar ceea ce ne deosebește de toate celelalte teatre independente este faptul că am gândit totul, încă de la început, la scară mare. Ca să putem realiza spectacole de anvergură la standarde ridicate de calitate și pentru a putea oferi experiențe cât mai plăcute publicului aveam nevoie de o finanțare pe măsură.
Am ținut foarte mult ca fiecare spectacol să beneficieze de un decor care să susțină cât mai bine acțiunea (iar dacă decorul se cerea a fi minimalist, să fie minimalist, nu minimal), de costume care sa ilustreze cât mai bine trăsăturile personajelor, iar de întreținerea costumelor (spălat/călcat) să se ocupe o firmă specializată. De asemenea, pentru toate producțiile Teatrului Avangardia negociem cu reprezentanții autorilor textelor exclusivitatea pentru Romania.
Cea mai sigură sursă de finanțare pe care clar te poți baza în acest domeniu sunt încasările din vânzarea de bilete (zic clar te poți baza pentru că pornim de la premisa că inițiezi un proiect după un studiu de fezabilitate premergător și conform unui business plan bine pus la punct; și foarte important – trebuie în primul rând ca tu să crezi și să fii implicat 100% în acel proiect).
Iar pentru a susține un astfel de proiect este nevoie de o sală cu capacitate mare – o capacitate mai mare de 350 de locuri. Cum, din păcate, nu prea există multe săli în București care să se și preteze la reprezentarea de spectacole de teatru.
Comedia TOC TOC a avut premiera și s-a jucat în prima stagiune 2014/2015 într-o sala de cinema amenajată pentru teatru – o sală de 440 de locuri din cadrul Grand Cinema&More din cadrul Băneasa Shopping City. Am avut o colaborare foarte frumoasă cu reprezentanții de la Grand Cinema&More care au avut încredere în noi și au pariat alături de noi pe succesul proiectului, oferindu-ne posibilitatea de a plăti chiria sălii printr-un procent de încasări în locul unei sume fixe.
Am reușit să avem astfel un prim proiect la standardele dorite de noi, care se juca de fiecare dată cu sala plină și care se autosusținea financiar. În același timp cu piesa noastră se mai juca o altă piesă de teatru a unui alt producător acolo. După un an, cei de la Băneasa și-au dorit să aibă contract exclusiv cu un singur producător de teatru care să le livreze mai multe premiere pe an.
Noi am fost și suntem în primul rând adepții calității și ai creșterii sustenabile. Ne-am făcut calculele și, la momentul acela, nu ne-am fi putut permite să scoatem la standardele dorite de noi mai mult de o premieră în cursul următoarei stagiuni. Așa că ne-am luat la revedere de la Băneasa și am pornit în căutarea unui alt loc în care să ne jucăm spectacolele.
În cele din urmă, după mai multe variante, mai mult sau mai puțin potrivite, am reușit să găsim o locație care se potrivește foarte bine conceptului Teatrului Avangardia – o sala de 500 de locuri situată în centrul Bucureștiului, în cadrul Cinema Pro. Jucăm în această sală din ianuarie 2017 și toate celelalte premiere le-am scos în această sală.
Ne place foarte mult faptul că toate cele 500 de locuri sunt foarte confortabile și au vizibilitate foarte bună. De asemenea, foaierul ne permite organizarea garderobei în zilele friguroase sau ploioase și diversele acțiuni de divertisment pentru spectatori – chiar organizarea unor mini târguri de carte sau expoziții de tablouri.
Echipa
Colaborăm cu o firmă pentru partea de sonorizare, lumini și video (echipamente și personal), iar reprezentantul ei – Dan Bujor – este un adevărat magician care ne ajută să transpunem în realitate viziunea regizorală pentru fiecare spectacol în materie de sunet și lumini. La spectacolele mai complexe din punct de vedere tehnic se alătură echipei pentru extra boost pe partea de sonorizare Andrei Tomescu.
Iar în materie de producție, ne mândrim că îl avem în echipă pe unul dintre cei mai dedicați oameni de teatru din câți am întâlnit până acum – Bogdan Amarfi care alături de Ricard Reguant, Marius Stanca și de mine face parte din comisia artistică a teatrului și care coordonează echipa tehnică și se ocupă și de gestionarea părții de creație și producție a decorurilor spectacolelor Teatrului Avangardia.
Pentru montarea și demontarea decorurilor și transportul către depozit colaborăm încă de la prima premieră cu Simtop – o firmă de încredere în care știi că poți să ai bază oricând, chiar și în situații de extremă urgență. La fiecare spectacol echipa lor este coordonată de Bogdan și de regizorul tehnic Mihai Besoiu atât pentru montările din București cât și pentru cele din deplasări.
Costumele și recuzita sunt gestionate de colega noastra Andra Horatsch.
Și o mențiune specială trebuie făcută în legătură cu Laura Dinu, asistentul nostru de producție care are grijă ca toate repetițiile să se desfășoare la ora programată și cu resursele necesare, care se ocupă ca înaintea unei premiere toate costumele și elementele de extra recuzită să ajungă în timp util, ca înainte de spectacol hostesele să fie pe poziții la ora programată, ca posterele, bannerele și flyerele să fie la locul lor, garderoba să fie pregătită, pe ecranul de la bar să ruleze calupul de spoturi pregătit pentru ziua respectivă și tot așa...
Despre vânzarea biletelor
Vânzarea de bilete este externalizată către Bilet.ro – un partener de încredere foarte puternic orientat către clienți și alături de care construim și diverse acțiuni de comunicare cu rezultate foarte bune.
Foarte important pentru noi este faptul că bilet.ro contează pe o rețea extinsă de puncte de vânzare cam în toate zonele importante atât în București cât și în alte orașe din țară unde mai plecăm în turnee.
Și asta pentru că în România încă există o reținere destul de mare în rândul spectatorilor în ceea ce privește achiziționarea de bilete online. Există un segment important de spectatori, mai ales din categoria de vârstă peste 50 de ani pe care l-am pierde dacă nu ar exista o alternativă la achiziționarea de bilete online.
La locație vindem bilete numai în ziua spectacolului – numai că de obicei spectacolele noastre sunt sold out cu ceva timp înainte de data reprezentației și atunci aceasta nu este o soluție pentru cei care preferă să achiziționeze biletele de la un punct fizic.
Investițiile de la început
Bineînțeles că atunci când am pornit la drum am pornit cu toate economiile personale, ba chiar am golit și contul ExtraRol și cardul de credit, am împrumutat diverse sume de la prieteni...
Am implicat prietenii în mici acțiuni pentru partea de producție (gen transport cu mașinile personale de obiecte de recuzită, costume, design poster, ședință foto, înregistrări spoturi audio, video, etc.). Am reușit să îi convingem să parieze alături de noi pe proiect și pe cei de la firma de producție a decorurilor care ne-au oferit opțiunea de a plăti decorurile eșalonat pe o perioadă ceva mai extinsă decât se practică în mod normal.
Și am avut norocul să reușim să convingem o serie de parteneri că vor avea de câștigat dacă își asociază imaginea cu spectacolul nostru – astfel am reușit să obținem în regim de barter sau sponsorizare servicii precum cazare și transport pentru regizor, costume și elemente de mobilier și recuzită pentru spectacol, cadouri și diverse surprize plăcute pentru spectatori (bomboane, flori, poze pe magneți făcute de Valentine’s Day la Poarta iubirii în foaier, mini-parfumuri, diverse produse cosmetice, cărți, vouchere pentru servicii medicale gratuite, etc.).
Din stagiunea trecută spectatorii sunt întâmpinați la intrare de hostese în ținute speciale, am organizat o garderobă în foaier, oferim tuturor spectatorilor o reducere de 25% din nota de plată la restaurant în baza biletului la intrare la spectacol... Par lucruri mărunte însă cresc vizibil calitatea experienței oferite spectatorilor. Și, în același timp, fiecare înseamnă un mic buget extra care se adaugă la costul spectacolului.
De asemenea, am introdus și conceptul de locuri VIP pentru 32 de locuri situate central în primele două rânduri care, la fiecare spectacol, primesc cadouri surpriză din partea partenerilor – de la cărți la pachete cu produse cosmetice, vouchere valorice la restaurante și la diverse magazine, abonamente la piscină sau ședințe gratuite de consiliere stilistică.
Datorită colaborării atât cu Ricard Reguant cât și cu alți artiști din Spania precum regizorul Ignasi Vidal sau compozitorul Pep Sala avem o frumosă colaborare cu Ambasada Spaniei la București.
Și tot datorită acestui fapt, dar și datorită viziunii similare pe care o împărtășim, din 2018 Teatrul Avangardia are un partener important de mobilitate – o marcă auto tot cu rădăcini spaniole: Seat (prin intermediul Porsche Inter Auto).
Astfel că în această stagiune suntem Teatrul Avangardia powered by Seat. Cel mai noi membru al echipei nostre este un Seat Ateca – un jeep de oras extrem de spațios, dar foarte puternic și stabil în acelși timp și care se dovedește a fi un ajutor de nădejde atât în drumurile prin oraș cât și în deplasări.
Prima piesă și evoluția repertoriului
Comedia TOC TOC, ajunsă acum în ce-a de-a cincea stagiune cu sălile pline și fiind vizionată până în prezent de peste 30.000 de spectatori.
De ce am ales pentru început această piesă? Pentru că era o altfel de comedie decât majoritatea comediilor care se jucau în teatrele din București – un text actual, cu o temă mai specială (TOC vine de la Tulburare Obsesiv Compulsivă și, pe scurt, TOC TOC este un spectacol care combina psihologia cu tușe de umor acid de buna calitate).
Și, nu în ultimul rând, e un mesaj minunat pe care îl transmite spectatorilor și anume faptul că poți scăpa de problemele cu care te confrunți atunci când încetezi să te concentrezi doar asupra ta și începi să fii atent și la cei din jurul tău, când încerci să îi ajuți pe ceilalți.
Întreaga echipă am crezut foarte mult în proiect încă din prima clipă și ne-am atașat încă și mai mult de el când, după spectacol, vedeam lumea discutând la ieșire despre personaje, despre asemănările dintre ei și personaje sau dintre cunoștințe de ale lor și personaje si despre cât este de adevărat că dacă nu te mai concentrezi atât asupra propriei persoane și începi să privești și în jurul tău multe probleme se vor rezolva de la sine și viața îți va părea mai frumoasă.
Am decis să lansăm pe piață următoarea premieră un pic mai devreme decât aveam noi previzionat – Chat Chat Chat, o comedie satiră despre relațiile pe internet, despre cum a evoluat socializarea de la cha cha cha la chat chat chat. Mai mult satiră decât comedie, cu personaje caricaturizate uneori până la extrem spectacolul care are și un rol educativ.
Bineînțeles, cei care se așteptau la o comedie romantică despre cum să îți găsești sufletul pereche pe internet au fost cam dezamăgiți. Pentru că în fond este despre cum nu îți găsești sufletul pereche pe internet. Scopul acestui spectacol, ca și al altora produse de teatrul nostru nu este acela de a crea o lume paralelă cu personaje haioase și cu unicul scop de a te face să râzi de acele personaje.
De fapt el îți pune în față o oglindă a societății în care trăim și în care, la un moment dat, s-ar putea să te recunoști chiar pe tine sau persoane apropiate ție și să nu te mai simți chiar atât de confortabil. Este acel gen de spectacol care îți place foarte mult și îl recomanzi sau pe care nu îl poți suferi. În ambele cazuri vorbești despre el, iar asta pentru spectacol este foarte bine.
Ca public țintă acest spectacol cred că are cel mai restrâns public țintă dintre toate spectacolele noastre, poate și pentru simplul fapt că nu este nici comedie 100%, nici drama psihologică, nici spectacol polițist. Dar cred că este un spectacol necesar. Pe care îl recomandăm și îl promovăm în principal persoanelor deschise la minte, cărora nu le displace satira și care acceptă că privească societatea contemporană așa cum este ea în realitate și care nu cedează primului impuls de a închide ochii în fața realităților care îi fac să se simtă mai puțin confortabil.
Plecând de la principiul „ciorbei reîncălzite...” am evitat să preluăm/ găzduim producții alte altor teatre sau companii independente. Ne-am concentrat pe un repertoriu propriu, construit și consolidat în timp. Am început cu o reprezentație pe lună și am ajuns la zece reprezentații sold out pe lună.
Cotiturile repertoriale au fost uneori neașteptate. Sincer, nu am avut un plan artistic foarte bine definit. Instinctul ne-a condus și ne-a determinat să producem anumite spectacole. Dar a funcționat. Evident că Broadway-ul, West End-ul londonez sau repertoriile francez și spaniol sunt o mare sursă de inspirație.
Acum un an a venit o propunere tentantă și în același timp riscantă: producerea unui drame-politice, "Demnitate". Textul, la o primă lectură, era dureros de actual și de șocant. O dramă politică era aproape-imposibil să umple o sală de 500 de locuri; era însă elementul de noutate care ne lipsea, așa că împreună cu autorul și regizorul Ignasi Vidal am căutat rapid cea mai bună distribuție și, împreună cu Marius Manole și Șerban Pavlu, am pornit la drum.
Și a fost premiera: o sală plină, o liniște deplină pe întreaga durată a reprezentației în care puteai auzi respirația spectatorilor și momentele de maximă tensiune în care lumea își ținea respirația, o tăcere prelungă la finalul reprezentației înainte de izbucnirea unor aplauze explozive, comentariile șoptite că e un spectacol răvășitor, că îți dă fiori pe șira spinării, că te lasă fără cuvinte.
atunci am simțit că pariul era câștigat. A urmat apoi ceea ce nouă ne place să credem că a devenit un fenomen teatral: 30 de reprezentații într-o singură stagiune. Peste 15.000 de spectatori, deplasări la Ploiești, Constanța, Timișoara, Brașov și participări la festivaluri de la teatru la Bacău, Caracal și Arad și selecția în programul oficial al Festivalului Național de Teatru – FNT 2018.
Au urmat, în exclusivitate în România:
Thrillerul polițist „Intriga” de Jaime Salom (cu Medeea Marinescu, Mihai Călin, Cristi Iacob, Șerban Pavlu și Ilona Brezoianu) descris chiar de către autor drept un joc de șah cu mintea spectatorului.
În rubrica de cultură a cotidianului El Pais, spectacolul, în regia aceluiași Ricard Reguant care l-a regizat și la București (el fiind de fapt și un bun prieten al autorului spaniol) a fost prezentat drept ”un meci de box intelectual între autor și public”.
Comedia-dramă „Magnolii de oțel” de Robert Harling (cu Maia Morgenstern, Medeea Marinescu, Victoria Cociaș, Ștefana Samfira, Ioana Barbu și Irina Ștefan) - un alt pariu: o punere în scenă a unei piesă a cărei versiune cinematografică a avut o primire fenomenală din partea publicului și criticii (avându-le în distribuție, printre altele pe Julia Roberts sau Shirley MacLaine).
O piesă la care se râde în hohote dar se și plânge în aceeași măsură – un adevărat catharsis emoțional. La fel, când am auzit reacția publicului la pauză și la final și am văzut reacția criticilor am știut că era încă un pariu câștigat.
Și "Din 10 n-a mai rămas niciunul” (cu Lia Bugnar, Cristi Iacob, Claudiu Istodor, Tudor Istodor, Raluca Aprodu, Camelia Pintilie, Andrei Mateiu, Alexandru Conovaru, Ion Haiduc și Dani Ionescu) - singura variantă aprobată a celebrului roman al Agathei Christie considerat o capodoperă a literaturii polițiste.
Este prima producție a Teatrului Avangardia care beneficiază de muzică originală special compusă pentru această montare de reputatul compozitorul catalan Pep Sala. Este și cea mai laborioasă logistic montare a noastră – cu o distribuție de zece actori, un decor a cărui montare durează 10 ore și echipamente și efecte de lumini deosebite.
În ultimul an spectacolele Teatrului Avangardia au fost vizionate de peste 50.000 de spectatori.
Publicul vostru
Publicul nostru s-a schimbat o data cu schimbările repertoriale. Avem un public eterogen, din fericire, în marea sa majoritate tânăr. Nu știu sigur însă dacă putem să vorbim clar despre „un public al nostru” pentru că Bucureștiul este foarte mic din prisma ofertei teatrale, iar iubitorii de teatru vin la noi, dar și la alte teatre independente sau de stat.
Avem însă un public fidel care a văzut tot repertoriul nostru și revine să vadă anumite producții. Încercăm să menținem mereu un dialog deschis și personal cu cei care ne trec pragul: de la atmosfera din foaier, din sală, de la mesajele „cu închisul telefoanelor„ live, personalizate de la o seară la alta, și până la responsive rate-ul din social media.
Ne bucură și faptul că publicul nostru nu se află însă doar la București. Am jucat deja 6 reprezentații la Constanța și avem în vânzare încă 2 spectacole în primăvară. Primim zeci de mesaje de la publicul constănțean care ne roagă să revenim. De de la publicul constănțean, ieșean, timișorean, arădean.
Concepte noi de performance
Nu poți face experimente fără să ai în spate o imagine solidă, de încredere, certificată. Publicul încă dorește să plătească prețul unui bilet dar să știe sigur pentru ce. Îi este frică, de multe ori, să-și riște poate singura sa seară liberă din săptămâna respectivă și să nu știe pentru ce.
Dar vom ajunge și acolo cândva. Când promisiunea calității producțiilor noastre va fi crezută pe deplin, vom avea loc să încercăm, alături de publicul Teatrului Avangardia, concepte noi, experimente și forme noi de teatru.
Teatrul independent românesc
Fragil, instabil, curajos, curios și sigur pe sine. Acesta este teatrul independent românesc. Fragil pentru că este fratele mai mic al teatrului de stat, iar competiția cu acesta nu este mereu cea mai fair.
Instabil pentru că lipsa fondurilor de la bugetul de stat, costurile uneori mult prea mari și lipsa unei clădiri proprii cu toate dotările necesare îl fac să trăiască uneori „de pe o zi pe alta” și să ajungă la compromisuri, din fericire însă nu la compromisuri artistice.
Curajos pentru că se poate adapta în orice situație tehnică sau financiară. Pentru că aparent nu există piedici și în orice situație „the show must go on”. Curios pentru că oferă uneori o paletă repertorială mult mai largă față de sistemul de stat. Pentru că experimentul și Avangarda și-au găsit locul în „independent”.
Și sigur pe sine pentru că lipsa fondurilor, uneori chiar a spectatorilor, a încasărilor destul de mici nu-l întorc din drum și astfel teatrul independent devine copilul teribil al artelor performative din România.
Dar totuși cred că cel mai mare minus îl reprezintă lipsa spațiilor pentru desfășurarea manifestărilor artistice și... paradoxal, atitudinea celor din interiorul breslei față de acest fapt. Îmi aduc aminte de primele momente cu toate criticile negative și arătatul cu degetul de către mai multe figuri din breaslă pentru faptul că jucam într-o sală de cinema.
Și nu pot să nu mă întreb dacă nu ar fi fost mai productiv pentru toată lumea și mai în folosul breslei să se arate cu degetul faptul că nu există săli de spectacol cu capacitate mare în București care să se preteze la organizarea de spectacole de teatru. Că nu există săli care să poată fi închiriate de către producătorii independenți de teatru. Să se facă lobby pentru amenajarea unor astfel de spații.
Atâta vreme cât va exista un număr mare de antreprenori în teatrul independent care se vor duce la companii cu autosuficiența artistului care cere bani având ca principală justificare pretenția că merită banii aceia pentru că face ceva nobil pentru o mână de oameni pe care îi consideră suficient de dotați intelectual pentru a-i înțelege opera sau vor aștepta pomeni din partea statului nu se va întâmpla nimic cu adevărat notabil în lumea teatrului independent.
Dacă noi nu punem mâna să facem ceva să demonstrăm că se poate, că există și o altfel de față a teatrului independent, că există anumite pârghii care dată acționate pot transforma teatrul independent într-o afacere win-win pentru antreprenorii oameni de teatru și investitorii companii private, nu este fezabil să ne așteptăm ca cineva din mediul de business să ia el singur inițiativa să investească în domeniul teatrului independent.
Așa cum spunea și un personaj din spectacolul DEMNITATE, ” Ca să schimbăm lucrurile trebuie să ne schimbăm întâi pe noi.”
Cele mai mari dificultăți
Taxele, spațiul și logistica. Procentele din încasări care „dispar” când tragi linie, duc uneori la un preț mai ridicat al biletelor față de teatrele de stat. Și atunci spectatorul se întreabă de ce să plătească un bilet mai scump decât la un teatru de stat.
Nu cred că stau mulți în clipa aceea să se gândească la faptul că la stat producțiile spectacolelor se fac dintr-o sursă de finanțare de la buget și că în independent costul producțiilor trebuie acoperit, alături de alte costuri cum ar fi cele legate de promovare, din vânzarea de bilete. Noi credeam că am oferit răspunsul și că prețul este justificat și „își merită toți banii”.
Sunt, ce-i drept, câteva teatre independente care se bucură de o casă a lor, un spațiu în care se pot „juca”. Cu dificultăți majore evident. Costurile unui astfel de spațiu sunt uneori mari și îngreunează producția noilor spectacole. Și sunt companii independente pentru care lipsa unui spațiu propriu devine poate cea mai mare problemă.
Teatrul Avangardia se bucură însă de colaborarea cu Cinema Pro, sală ce a devenit casa spectacolelor noastre. Dar asta nu însemnă totuși că am scăpat de probleme. Logistic, pentru cele aproape două ore de spectacol, alte zeci de ore de muncă și alergătură implică zeci de oameni, depozite de decoruri la marginea Bucureștiului, transportul și montarea acestora uneori în timp record, instalarea luminilor și a sunetului chiar în ziua reprezentației, o echipă profesionistă care se apropie de organigrama unui teatru de stat (producători, regizori tehnici, ingineri de sunet și de lumini, recuziteri, mașiniști, cabiniere, machiaj, hair styling, hostess).
Toate acestea fac însă ca spectacolul să se joace la cel mai înalt nivel.
Promovarea
Ne promovăm foarte mult în mediul online atât organic – prin site-ul teatrului TeatrulAvangardia.ro, instrumentele gratuite din platforma Facebook și alte platforme sociale cât și prin publicitate plătită mai ales pe Facebook.
Bineînțeles că încercăm să avem o prezență cât mai importantă la locație – bannere, mesh-uri, afișe, pliante.
Mai nou, odată cu creșterea numărului de spectacole, putem să alocăm și un buget pentru promovarea indoor și outdoor – care, bineînțeles, nu are un impact semnificativ direct asupra vânzărilor așa cum se întâmplă în cazul ad-urilor plătite pe facebook, de exemplu, însă ne consolidează brand awarness-ul.
Este foarte important cum prezinți spectacolul, cum îl poziționezi – ce mesaj folosești pentru a-l prezenta și cui alegi să te adresezi cu acel mesaj. Câteodată trebuie să folosești mesaje diferite pentru categorii de public diferite.
Planuri și așteptări de la 2019
Planul repertorial al Teatrului Avangardia este „bătut în cuie” până în stagiunea 2020 – 2021. Vom lucra bineînțeles, ca și până acum, cu unii cei mai buni actori și cu regizorii spanioli Ricard Reguant și Ignasi Vidal.
Dar pentru că mereu căutăm să aducem ceva nou, suntem în discuții cu câțiva regizori români pentru a monta la Teatrul Avangardia în stagiunile următoare.
