[Teatrul independent] George Constantinescu este actor, manager, instalator, șofer și sudor pentru un teatru "handmade"

Într-adevăr, implicarea statului român este minimă spre inexistentă, iar asta este nedrept, spune George Constantinescu (fondator și director al Teatrului de Artă București). Pentru că o companie independentă de teatru plătește impozite mai mari chiar decât instituțiile publice.

Teatrul de Artă București este un teatru "handmade", mai spune George. Și chiar săptămâna trecută a împlinit 6 ani de existență. Iar cu această ocazie, echipa a lansat Teatrul de Artă Junior, un proiect care se adresează celor cu vârste cuprinse între 3  și 100  de ani. 

În rest, prin conceptul său, Teatrul de Artă București își dorește să fie un tribut adus Teatrului de Artă Moscova și, în principiu, să trezească publicul; să-l ”sâcâie” cu întrebări esențiale și să-i stârnească emoții de tot felul. Astfel, peste 30 de producții au fost realizate, cu ajutorul unei echipe talentate și dedicate, despre care puteți citi mai jos.

Mare parte din promovare este online. Am avut surpriza ca, întrebând aleatoriu chiar și persoane mai în vârstă, din public, de unde au aflat de spectacolele noastre, să ne spună că de pe net.

Și apropo de public, acesta este din ce în ce mai numeros, mai pretențios și selectiv; adică ne apropiem de ce trebuie.

Primii pași spre un teatru nou

Când eram în facultate, la Universitatea de Arte din Târgu Mureș, am lucrat la Teatrul Național din Târgu Mureș, ca impresar, într-o perioadă în care, din păcate, secția Română a teatrului nu funcționa deloc bine și vedeam atmosfera din barul teatrului - o grămadă de oameni nemulțumiți, stând cu mâinile în sân sau cu mâinile pe pahare.

Am înțeles că singura abordare a acestui "simptom" (în modul în care vedeam eu atunci teatrul) ar fi forma unui teatru independent, în care să-ți poți face treaba fără să fii constrâns de sistemul de stat. Ăsta a fost primul meu gând.

Ceva mai târziu, în 2010, când am deschis portbagajul mașinii cu care plecasem la Festivalul de teatru de la Sibiu - 25 de ore de teatru non stop - respiră teatru, am constatat că erau acolo decorurile a trei spectacole pe care le produsesem, deși încă nu aveam un sediu.

Și mi-am dat seama că, de fapt, visul meu din facultate deja se împlinise. În 2011 am și găsit un spațiu, în București, pe care însă nu l-am putut avea, iar în 2012, printr-o întâmplare absolut fericită, am găsit și am închiriat spațiul actual, în care, cu resurse financiare mai mult decât modeste, dar cu foarte multă energie și sprijin din partea unor tineri actori, regizori, prieteni, am reușit să amenajăm sediul Teatrului de Artă București.

credit foto: Romulus Boicu

Un teatru "handmade", cum îmi place să-l numesc, pentru că este un teatru construit, la propriu, de câțiva actori și regizori care au crezut în proiect și au ajutat la nașterea și dezvoltarea sa: au tăiat, au sudat, au lipit, au cusut, au învățat să facă munca unei întregi echipe de lucrători în construcții, pentru ca, la final, să putem deschide porțile cochetei săli cu fotolii roșii, din strada Sfântul Ștefan nr. 21, București, de la a cărei inaugurare s-au împlinit 6 ani, pe 8 decembrie 2018.

Conceptul teatrului vostru

Dându-mi licența cu rolul Treplev din Pescărusul de A.P. Cehov, m-am apropiat foarte mult de ce a însemnat Teatrul de Artă Moscova, atât pentru cel care avea sa devină al doilea mare dramaturg al lumii, după Shakespeare, cât și prin prisma revoluției pe care acest teatru a produs-o în arta actorului.

Teatrul de Artă București își dorește să fie un tribut adus acestui moment de cotitură în istoria teatrului mondial și să trezească publicului, prin întrebări esențiale, emoție.

Despre echipă

Aici se cuvine să încep prin a le mulțumi tuturor celor care au pus umărul, la propriu, la construirea teatrului. Fără ei, fără cei care au făcut munca grea, n-am fi avut ce avem acum.

Alături mi-a stat, de la început, Delia Pavel - încredere și tinerețe în slujba unui vis frumos (de altfel, puțin mai târziu, Delia învăța, aruncată în vâltoare, cum să gestioneze contracte și relații cu instituții de stat și cu furnizori, cum să organizeze vânzarea de bilete, cu toate taxele la zi, cum să convingă sponsori, cum să promoveze spectacole, cum să organizeze cursuri de dezvoltare personală prin teatru).

Ne-au ajutat Silviu Hudini – din prima zi, alături de noi, a însemnat o întreagă echipă de specialiști în construcții; Ovidiu Niculescu – boxe, scaune pentru spectatori, sfaturi pentru noi, un om cât un suflet; Loredana Baracu – cu sprijinul ei ne-am înălțat, la propriu, prin reconstrucția sălii.

Laura Ghinea – fără ea ar fi fost cei mai grei 100 de metri până la deschidere porților Teatrului de Artă București; Mihai și Maglina – ne-au fost îngeri și ne-au susținut la amenajarea Teatrului fără tavan; regizorul Bogdan Hușanu – ne-a inspirat cu studiile lui la Moscova și ne-a molipsit cu optimismul lui.

Cezar  Necula – creatorul logo-ului Teatrului de Artă București și al mascotei noastre, “Omulețul”, în toate variantele ei de prezentare. Omul care a dat direcția grafică și ne-a creat identitatea vizuală; Alina Mocovan – primul om alături de care ne-am făcut auziți și văzuți de către ceilalți; Nicoleta Barbă – când ne-a trebuit o fereastră, ne-a făcut-o cadou. A devenit mai simplu să vedem dincolo.

Apoi, încetul cu încetul, s-a închegat nucleul echipei care duce teatrul în spate, de câțiva ani. Echipa cu superputeri, cum am numit-o, pentru că suntem foarte puțini și fiecare face treaba a câte patru, cinci oameni. Eu însumi (ce ciudat sună owner sau director!) sunt și actor, și manager, și organizator de program, și instructor de teatru la cursuri, și instalator, și șofer, și sudor, și bricoleur.

credit foto: Romulus Boicu

Pe partea tehnică, suntem norocoși să îi avem alături de noi pe Alexandru Gârjoabă (regizor tehnic) și Alin Ene (tehnician), niște profesioniști excepționali ai sunetului și al luminilor, care găsesc soluții acolo unde alții n-ar mai căuta și care sunt, pe rând, si mașiniști, și recuziteri, și bricoleuri pentru decoruri.

De partea financiară, de contracte și de relația cu departamentele financiare ale organizatorilor de festivaluri se ocupă Oana Gârjoabă care este, de asemenea, și vocea caldă de la rezervări de locuri pentru spectacole.

Costinela Caraene, coordonator comunicare, se ocupă de tot ce înseamnă promovarea teatrului și a spectacolelor, online și offline, de relația cu presa și cu publicul de specialitate; dar împreună organizăm și programul lunar. Și tot ea se ocupă și de aplicațiile pentru finanțări, aplicațiile și participările la festivalurile de teatru, urmărește vânzarea de bilete și adaptează strategia de impulsionare a vânzărilor. A venit în toamna lui 2015, în mica noastră familie, cu bucuria și emoția cu care revii la dragostea dintâi.

Romulus Boicu, scenograf, fotograf, grafic designer, este omul pe care ne bazăm pentru majoritatea conceptelor grafice pentru spectacole și pentru soluții vizuale inedite. Dar Romulus este, primordial, scenograful nostru de suflet. A realizat scenografia a cinci spectacole de la Teatrul de Artă București, dar, în paralel, a fost și este scenograf cu proiecte grele și frumoase, la Teatrul Tineretului Piatra Neamț și nu doar acolo. Iar anul acesta a fost nominalizat pentru Cea mai bună scenografie, la Gala premiilor UNITER.

Din toamna acestui an, ni s-a alăturat Magda Săndulescu; Magda este pasionată de artă în toate formele ei (teatru, film, dans contemporan) și îi susține pe creatorii independenți de când se știe. De câțiva ani, a făcut o profesie din pasiunea pentru artă și pune umărul și priceperea la tot ce este nevoie pentru ca o producție să iasă la public. 

Și, nu în cele din urmă, Tanti Iulia; primul om din echipa noastră care a călcat în curtea Teatrului de Artă București. Omul care a deschis ușa depozitului ce urma să devină teatrul nostru și ne-a lăsat să ne luăm, cu naivă încântare, cu mâinile de cap. Tanti Iulia aspiră, spală, șterge praful, curăță, calcă și pregătește costumele, se străduiește să lase sala și foaierul curate și primitoare.  

Și ăștia suntem.

Primele spectacole

La momentul deschiderii sediului din str. Sfântul Ștefan, compania Teatrul de Artă București avea deja cinci producții. Inaugurarea sălii, pe 8 decembrie 2012, am făcut-o cu spectacolul Emigreișăn Dirm.

Prima productie de la sediu, a Teatrului de Artă București, a fost Șase din 49 de Spiró György, în regia lui Alexandru Maftei (regizor de film și de teatru). Spectacolul se joacă și astăzi, cu succes, iar în decursul anilor s-a bucurat de foarte multe participări la festivaluri, fiind invitat inclusiv la Festivalul Național de Teatru.

Evoluția repertoriului

În cei șase ani de când ne-am deschis porțile, am realizat peste 30 de producții, toate fiind foarte de apreciate atât de public, cât și de critici.

Legat de criteriile după care ne extindem repertoriul, vă spun că ele sunt, cumva, aceleași cu ale oricărui producător din orice domeniu: nu poți rămâne și evolua în piață, dacă nu oferi un anumit standard de calitate.

credit foto: Romulus Boicu

credit foto: Bogdan Botofei

Iar în teatru, cel puțin din punctul meu de vedere, calitate obții când îți alegi cu mare grijă cele mai bune ingrediente: un text bun, o echipă artistică potrivită cu rolurile, un scenograf bun, cu viziune și așa mai departe. Deși realizăm absolut totul exclusiv din resurse proprii, cel mai adesea limitate, nu facem rabat de la nimic din ceea ce definește o producție profesionistă de calitate.

Au fost situații în care, în momentul în care am simțit că lucrurile nu ne ies așa cum speram, am preferat să renunțăm la producții, decât să ajungem în fața publicului cu ceva neconform cu standardele noastre.

Publicul vostru

Public tânăr în fapt și în spirit, conștient că timpul lui este prețios și care știe să și-l folosească inteligent, oferindu-și experiențe excepționale.

Experimente

Începând cu această stagiune, am inclus în repertoriu și un impro-show (Comedy.Show) care a fost minunat primit de public.

Teatrul independent românesc

Teatrul independent românesc este o oglindă fidelă a societății trezite: își urmează sensul evolutiv, chiar și fără atenție, implicare sau sprijin din partea statului. Din păcate, în această "luptă", pier adesea inițiative private, cu potențial, în zona artelor performative.

Din punct de vedere artistic, lucrurile stau din ce în ce mai bine, scena independentă având deja multe voci percutante: Teatrul Fix Iași, unteatru, Linotip, Reactor Cluj, Teatrul Apropo, Godot cafe Teatru, Teatrul Act, Teatrul Luni de la Green Hours.

Sunt convins că, dacă statul și-ar îndrepta atenția în mod real către scena independentă, în foarte scurt timp am putea ajunge la nivelul realizărilor pe  care le are mișcarea independentă în alte țări, unde există politici dedicate. Este nedrept ca statul să nu sprijine teatrul independent, în momentul în care o companie independentă plătește "dări" cu mult peste cât plătește o instituție publică.

Și, aș completa, cu atât mai mult cu cât compania independentă își demonstrează utilitatea publică, prin spectacole cel puțin la nivelul celor produse din bani publici – lucru demonstrat de premiile pe care le ia teatrul independent în festivaluiri la care participă alături de teatre de stat.

credit foto: Romulus Boicu

Despre preferințe & evoluția publicului român

Teatrul este oglinda societății. Faptul că numărul spectatorilor a crescut odată cu apariția mișcării independente în Romania, iar producțiile se cer a fi din ce în ce mai valoroase, e limpede că publicul e din ce în ce mai numeros, pretențios, selectiv.

Dificultăți

Cea mai mare dificultate este atragerea finanțărilor. Nicăieri în lume nu există teatru fără susținere financiară. Orice spectacol de teatru (ca orice produs de altfel) presupune un buget/costuri de producție: producție de decoruri, producție de costume, plata echipei artistice - regizor, actori, scenograf etc., oamenii ăștia trebuie plătiți; ziua de repetiție este, pentru ei, o zi de lucru, ca pentru orice alt profesionist; ei trebuie remunerați pentru asta.

Actorul nu muncește doar când joacă. Așadar, costurile de producție sunt foarte mari. Pe urmă, simpla vânzare de bilete nu acoperă oricum costurile de întreținere și desfășurare a activității unui teatru. Deci marea provocare este lipsa banilor și continua strădanie de a face rost de fonduri pentru a putea construi.

Promovarea spectacolelor

Mare parte din promovare este online. Am avut surpriza ca, întrebând aleatoriu chiar și persoane mai în vârstă, din public, de unde au aflat de spectacolele noastre, să ne spună că de pe net. Iar bilete tot de pe net își cumpăraseră.

Așa că ne concentrăm pe online - Facebook, site, parteneriate cu publicații și platforme culturale online. Ne bucurăm că reușim foarte repede să ne facem iubiți de oameni și avem surpriza ca, dintre cei care ne trec pragul, mulți să și scrie cu emoție despre experiența trăită la spectacolele noastre și să ne recomande. Iar asta este minunat.

Offline ne promovăm în special la sediu: afișe, panouri și, din 2019, urmează să înlocuim flyerele cu programul lunar, cu mici pliante de prezentare a fiecărui spectacol.

Planuri pentru 2019

Anul trecut, când s-au împlinit 5 ani de la inaugurarea Teatrului de Artă București, am demarat o campanie de strângere de fonduri: "Creștem cu ajutorul tău - strângere de fonduri pentru extindere și renovare".

Ne doream ca, în vara lui 2018, să putem extinde sala și culisele și să oferim condiții mai bune pentru spectatori și actori, începând cu stagiunea 2018-2019. Din păcate, suma strânsă nu a fost foarte mare și nici aprobările pentru proiect și lucrări nu am reușit să le avem la timp, așa că, pentru 2019 ne dorim foarte mult să ducem la bun sfârșit ceea ce ne-am propus anul trecut. Deviza noastră a fost și rămâne: De la 5 ani, la cel puțin 50! 

De asemenea, anul acesta, pe 8 decembrie, când am împlinit 6 ani de la inaugurare, am lansat Teatrul de Artă Junior - pentru copilul din fiecare (un proiect ce se adresează segmentului de vârstă 3 - 100 de ani), cu spectacolul Iepurele alb, în regia Anei Crăciun Lambru (concept, scenografie și costume: Ana Crăciun Lambru și Lavinia Pop Coman).

Spectacolul s-a bucurat de un succes care ne-a depășit așteptările și ne dorim ca, în 2019, să creștem și să dezvoltăm frumos acest pui de Teatrul de Artă București.