Pe final de an, merităm și noi un pic de răsfăț cultural. Și-l completăm cu întrebarea ”mai mergem și noi la o piesă de teatru?”. Căci locuri frumoase pentru așa ceva există. Primul pe listă: Point Hub. Care, de fapt, este mai mult decât un teatru - este un hub cultural care organizează o sumedenie de activități: proiecții de film, expoziții de artă vizuală sau chiar conferințe și workshopuri.
Iar evenimentele corporate si veniturile de la restaurant, spune Noni Surugiu-Cândea, managerul hubului, permite echipei să-și acopere cheltuielile lunare și să investească în producțiile de teatru. Un efort care nu poate fi unul prea ușor, după cum spune și titlul. Point Hub este organizatorul Nova, primul festival de noi tehnologii în artele performative din România, iar din 2016 încoace, scena lor a văzut 11 spectacole.
Cele mai recente spectacole de teatru, productii proprii, rezultate in urma call-ului de proiecte de la inceputul lui 2018, sunt “Vara in care mama a avut ochii verzi” (concept: Nicoleta Lefter) si “My Arm” (regie: Dragos Musoiu).
Echipa Point Hub a evoluat de-a lungul timpului, iar astăzi ea numără 15 persoane care se ocupă de cele 3 direcții de business: teatru, restaurant & bar, venue. Noni ne povestește în interviul de mai jos despre planuri, piese și calendar.
La inceput de teatru
Precum echipa, Point este un adult tanar, care s-a nascut la inceputul lui 2016. A crescut rapid si acum a cam trecut de etapa problematica a adolescentei plina de nesigurante si se asaza, incet si sigur, pe un loc bun, la masa celor mari.
De-a lungul timpului, am produs 11 spectacole, in colaborare cu echipe artistice din care au facut/ fac parte Catinca Draganescu, Florin Piersic jr, Nicoleta Lefter, Iris Spiridon, Dragos Musoiu, Radu Iacoban, Alexandra Penciuc, Simona Deaconescu si multi, multi altii, carora le suntem recunoscatori pentru incredere, deschidere, dorinta de a merge cu noi in aceeasi directie: aceea de a educa si sprijini publicul sa se apropie mai mult de arta care uneori ia forme usor incomode.
Cele mai recente spectacole de teatru, productii proprii, rezultate in urma call-ului de proiecte de la inceputul lui 2018, sunt “Vara in care mama a avut ochii verzi” (concept: Nicoleta Lefter) si “My Arm” (regie: Dragos Musoiu). Suntem foarte mandri si bucurosi de modul in care au fost primite si de public si de oamenii din lumea teatrului.
Etapele prin care ati trecut
Point a trecut prin tot soiul de schimbari de identitate, odata cu schimbarile echipelor care au stat in spate. A fost si acel loc putin cunoscut (intentionat) si accesibil doar membrilor sai (btw, nu mai avem carduri de membru, va asteptam pe toti, oricand), a fost si un loc care a oferit publicului tot felul de experimente, a fost si organizatorul Nova - primul festival de noi tehnologii in artele performative din Romania, a fost si locul care a primit o multime de artisti aflati la inceput de drum care au avut nevoie de o scena.
De ceva vreme, este intr-o perioada stabila, cum ziceam mai sus - un adult tanar care are, in continuare anxietati, care inca experimenteaza, dar o face intr-un mod mai responsabil si care ia in considerare serios imaginea lui de peste cativa ani.
Suntem un hub cultural si, in afara de a produce teatru, continuam sa organizam sau sa gazduim, in mod regulat, proiectii de film, expozitii de arta vizuala, conferinte, workshopuri, concerte, spectacole de dans si multe altele.
Asa cum spuneam mai devreme, suntem inca la inceput si deci ne permitem inca sa experimentam destul de mult, sa ne dam timp sa ne cunoastea mai bine publicul, sa-i descifram asteptarile si preferintele, sa-i propunem mereu continut relevant, actual, proaspat.
Despre evolutia echipei voastre
La inceputuri, echipa insemna doar cateva persoane, insa azi este formata din 15 oameni - asta pentru ca in afara de teatru, Point inseamna si spatiu pentru evenimente si restaurant&bar.
Numarul oamenilor care au grija ca totul sa mearga din ce in ce mai bine a tot crescut pentru ca si Point a crescut, in toate cele trei directii de mai sus (teatru, restaurant & bar, venue pentru evenimente corporate). Iar eu ma simt foarte norocoasa ca am sansa de a construi un Point din ce in ce mai solid, alaturi de toti acesti oameni dedicati, carora le multumesc pentru incredere, rabdare si implicare.
Tot ceea ce facem impreuna la Point, de la configurarea unei noi stagiuni de teatru, la selectia sau organizarea unor evenimente culturale conexe, la crearea unor concepte noi pentru brunch-urile duminicale sau meniurile pentru evenimentele corporate, toate acestea presupun o importanta desfasurare de forta, de minte si de suflet din partea tuturor colegilor si ma bucur ca suntem cu totii all in.
Repertoriu
Cautam sa aducem in atentia celor care ajung in casa noastra frumoasa din zona Icoanei subiecte uneori incomode, dar mereu utile, care ajuta la consolidarea unei gandiri critice, indiferent ca acestea apar incorporate intr-un spectacol de teatru, un performance de dans, o conferinta, o expozitie, o proiectie de film sau un workshop.
Ne dorim ca publicul nostru sa filtreze mai sanatos toate informatiile din jur, sa puna la indoiala certitudinile, sa-si formuleze propriile intrebari si raspunsuri despre lume, despre propria persoana.
Poate ca nu avem (inca) o identitate extrem de bine formata, poate ca nici nu trebuie sa fie asa - eu nu cred prea mult in etichete, dar cert este ca la Point nu prea se intampla evenimente culturale caldute, amuzante, ca un serial usurel de pe Netflix.
Iar daca pare ca e asa, vei descoperi ca pleci de la noi cu cel putin un semn de intrebare care te bantuie cateva zile, o idee care iti ramane in cap si se cere intoarsa pe toate partile, o senzatie ca poate trebuie sa schimbi ceva.
As da cateva exemple concrete - spectacolul O mie de motive, care poate parea light si funny, dar care de fapt aduce in discutie intr-un mod foarte destept depresia si felul in care reactioneaza cei din jur la aceasta. Nu prea vorbim despre depresie, desi ar trebui sa o facem mai des si mai serios.
Sau My Arm, care pare o poveste lejera despre un pusti si gestul sau neasteptat si ciudat - isi ridica un brat in aer si traieste asa pana la finalul vietii - oare cate sensuri pot fi extrase de aici, in cate chei poate fi descifrata povestea, ce intrebari punem despre parenting, efectele lipsei de atentie/afectiune?
La fel si Bun de Export - spectacol selectat in Festivalul National de teatru 2018, in regia Catincai Draganescu, text de Alex Tocilescu. Si acest spectacol se inscrie in randul productiilor care par lejere si amuzante, dar care este actual si important si ridica intr-un mod inteligent, intrebari serioase precum “Chiar imi doresc sa plec din tara? Chiar o fi mai bine dincolo?”.
Cum ati descrie teatrul independent romanesc?
La aceasta intrebare prefer sa las loc de raspuns celor care fac parte din aceasta lume de mai mult timp decat mine. Nu mi-as permite sa emit pareri despre un domeniu in care am intrat de curand si pe care inca il descopar si il descifrez.
Pot sa vorbesc insa despre publicul Point, despre cei care ne calca pragul si de la care am adunat feedback, de-a lungul timpului. Vorbim despre un public eterogen, pe care uneori e adevarat ca ne e greu sa-l cunoastem in detaliu. Cred ca este o provocare cu care se confrunta si alte spatii culturale, independente sau nu.
Totusi, daca ar fi sa conturam un profil al consumatorului care vine la Point, pe baza observatiilor si a chestionarelor noastre, as spune, in termeni lejeri ca “omul-point” este super-conectat si precoupat de tot ce se intampla in jur, are in spate ani de scoala si de experiente care i-au format gusturile artistice, castiga peste medie, are acces si este interesat de manifestari artistice de toate felurile, de aici si de-afara, si intelege dimensiunea educativa a tuturor evenimentelor culturale pe care le cream.
Nu vine la Point doar ca sa se amuze si nici nu cauta astfel de experiente facile. Ce ne bucura mult este ca la o intrebare formulata de noi intr-un chestionar destinat publicului - “Ai recomanda spectacolele vazute la Point?” - 90% din raspunsurile primite au fost “Da”.
Provocari de business
Din experienta pe care o am momentan in acest domeniu, pot sa spun doar ca imi pare imposibil sa sustii un teatru independent daca nu ai, totusi, niste resurse in spate, de la stat, sponsori, un alt business etc. Banii proveniti din biletele vandute nu acopera nici plata echipei artistice, cheltuielile cu promovarea, necesitati tehnice si cate se mai aduna pentru un singur spectacol. Nu poate fi vorba de acoperirea salariilor noastre si cu atat mai putin de vreun profit.
Noi, totusi, suntem norocosi ca avem si partea de venue hire plus restaurantul si barul, iar acestea ne acopera, cat de cat, cheltuielile lunare si ne raman bani cat sa mai investim in productiile de teatru. Cu toate veniturile in urma evenimentelor corporate sau spriinul unor parteneri, este un struggle permanent.
Pentru ca ne dorim sa producem spectacole si mai multe si mai indraznete, sa organizam evenimente culturale de amploare, fara ajutor, din partea nimanui. Sa ne autosustinem. Si o sa ne iasa! Eu asa mi-am propus, ba chiar am facut un pariu cu mine, ca pana la final de 2019 sa fim total independenti. E un obiectiv serios, sper ca nu ne va coplesi…
Alte planuri pentru la anul
Pentru 2019 pregatim un nou call de proiecte de teatru - ne dorim sa continuam demersul de anul trecut si sa atragem din nou alaturi de noi creatori artistici care chestioneaza contextul actual n care traim si care au incredere intr-un spatiu cultural independent si ambitios. Ne place sa lucram cu oameni care isi propun, la fel ca noi, sa provoace publicul, sa-i ofere mai degraba intrebari, decat raspunsuri.
In afara de teatru, vom mai aduce in mansarda noastra spatioasa si proiectii de film documentar, plus un nou festival si alte cateva suprize, despre care vom vorbi mai incolo, pe parcurs :)
In timp ce facem planuri pentru 2019, ramanem fideli procesului de trial and error, credem in importanta unui travaliu serios care duce la perfectionare si care, desigur, implica un interval de timp indelungat. Asadar, nu urmarim sa ne transformam peste noapte in ceva wow, nu ne erijam intr-o entitate cu certitudini, ci invatam constant, asimilam tot ce e mai bun din jurul nostru, pentru a deveni mai siguri pe noi, mai asezati.
Pana atunci, continuam sa facem lucrurile asa cum credem noi ca e bine, pastrand un echilibru intre curajul unui incepator si responsabilitatea unui om matur.