![[Seniori de agenție] Radu Zaharescu (GAV): După criză, a rămas o gaură de experiență care se observă și acum](https://media.iqads.ro/2018/12/pisi-1-021-cover-850.jpg)
Adevărul este că gaura din titlu nu este exclusivă advertisingului, însă probabil că în industriile mici se observă cel mai ușor și se resimte cel mai acut. Radu Zaharescu (Art Director, GAV) spune că în ultimii 10-12 ani, au fost două etape care au schimbat esențial industria: criza și publicitatea digitală.
În bine dar și în rău. Criza a dus la scăderea bugetelor, acestea au crescut mai greu dupa criză și mulți profesioniști din industrie (inclusiv clienți) s-au reorientat. Bravo lor.
Așa cum am mai descoperit de-a lungul seriei noastre cu seniori, anii mulți de agenție nu presupun, în mod automat, și dorința de a face management creativ. Este și cazul lui Radu:
Pentru că, deși cred că aș face față, consider că “îmi depășește competența”.
Așadar, rămânem la art direction și vorbim despre execuții mișto și ce-o mai fi. În interviul de mai jos.
Ai ales publicitatea
Nu eu am ales publicitatea, ea m-a ales pe mine, într-o perioadă când publicitatea era la început în România.
Era o zi mohorâtă, din toamna anului 1993, plus/minus un an. Un profesor de la facultate, fost coleg cu Diana Toboșaru, ne-a întrebat dacă ne interesează să lucrăm în publicitate. Mi-am făcut portofoliu și am dat interviu. La Graffiti BBDO. Sediul era la Hotelul Banat, în piața Rosetti. Copywriteri erau Alexandru Maftei și Lucian Georgescu.
Cum au evoluat interviurile?
Radical. De exemplu portofoliul era o mapă mare, A1 cu lucrările în original. Toți ne străduiam sa ne facem portofolii mai mici, A4. Acestea erau un lux: fotografierea lucrărilor (foloseam film color Fuji sau Kodak iso 100, în lumină naturală, nu în studio), developarea filmului, printare pe hârtie fotografică și lipirea în paginile mapei. Ce să mai vorbim de HR și head-hunting?
Etapele dezvoltării tale
Perioade dificile: criza din 2009.
Cele mai importante schimbări
Criza și publicitatea digitală au schimbat semnificativ advertisingul. În bine dar și în rău. Criza a dus la scăderea bugetelor, acestea au crescut mai greu dupa criză și mulți profesioniști din industrie (inclusiv clienți) s-au reorientat. Bravo lor. Necazul este că a rămas o gaură de experiență care se observă și acum.
Campanii de care ești mândru
Nu sunt mândru în “mod special” de anumite campanii, pentru că nu am sau pentru că sunt pretențios. Sunt mandru de anumite idei și execuții.
Dar de la alții?
Zânul de la Banca Transilvania (campania). Pentru ca a avut curaj într-o categorie foarte gomoasă unde exemplele negative abundă.
Mai proaspăt: Drobeta (coniac). Pentru că, în pauza de publicitate, prefer să mă amuz, să ma distrez, nu vreau să sun acum la nr. de pe ecran sau să mă mobilizeze logica argumentației. Și pentru detaliile savuroase.
Dar din afara?
Dacă gasim campanii bune autohtone, în afară sunt căcălău. Un exemplu clasic este VW Beetle “Think Small”. Nu atât pentru calitățile intrinseci, cât mai ales pentru schimbarea pe care a provocat-o în domeniul artdirecting-ului, având în vedere printad-urile perioadei.
Publicitari de la care ai ”fura”
Îmi este greu să nominalizez. Este ca la copii: nu îl iubești pe Cutare mai puțin decât pe Cutărică, fiecare are caltățile lui. De exempu insightul și experiența copywriterului venit din vânzări. Sau gândirea strategică a altui copywriter. Sau creativitatea de artdirector vecină cu ADHD-ul (exagerez pentru efect). Sau puterea de muncă. Persoane reale, nu spui cine.
Planuri: management creativ?
Cred că este sigur să spun că o văd ca o evoluție. Evaluez, estimez dar mi-e greu să pun în scris, este prea definitiv. În ce privește managementul creativ, mai curând nu. Pentru că, deși cred că aș face față, consider că “îmi depășește competența”.
Un trend global pe care ai vrea sa-l vezi mai apasat si la noi
Atitudine de bugete mari în România. E oximoron?
