[Seniori de agentie] Corina Bompa (Ogilvy Romania): Recent, mi-am dat seama ca fac publicitate de 14 ani. As fi zis ca sunt vreo 8

Corina Bompa (Senior Copywriter, Ogilvy Romania) si-a inceput cariera in publicitate printr-o practica la Headvertising. De-acolo, a mers la Red Cell, ca urmare a unui text "pe care l-am trimis dintr-un internet cafe, pentru ca nu aveam inca net acasa pe atunci". Iar prezentul o gaseste, 14 ani si un singur interviu mai tarziu, in Ogilvy.

Vorbim despre schimbari. Iar una dintre ele este de-a dreptul dramatica: disparitia umorului. Daca e adevarat, daca publicitatea isi va fi sacrificat si aceasta ultima tura, atunci ne-am dus dracului, prieteni. Dar speram sa nu fie cazul; ca parca se mai rade, inca, in pauzele cu reclame, nu?

La disparitii misterioase as pune timpul sau simtul umorului. Insa dincolo de ele, ce mi se pare ca s-a intamplat si e pacat este ca s-a pierdut cumva magia si a aparut in schimb vrajeala.

Campanii pentru WWF, Anim'est sau Piraeus Bank s-au adunat in cei 14 ani de scris si rescris. Intram in detalii cu Corina mai jos. 

Cariera in publicitate

Mi-a placut publicitatea de la prima vedere, cred ca reclama cu 'v-am prins, vrajitoarelor' a contribuit la asta cumva. Mi-a placut pentru ca mi se parea fun, iar pentru mine asta e un lucru important. Apoi am inceput sa ma uit constant la Marca Inregistrata si asta m-a cucerit definitiv.

Oamenii se distrau, aveau replici destepte, umor acid, toate foarte genul meu. Asa am descoperit Facultatea de Comunicare, tocmai terminam un liceu din care intelesesem ca singurul lucru pe care stiu sa il fac este sa scriu, momentul era perfect. Doar ca eu voiam parca mai mult sa ma fac jurnalist.

Primii pasi, primele interviuri

O facultate mai tarziu mi-am dat seama (slava Domnului) ca nu sunt facuta pentru ceva atat de serios, asa ca am luat-o de la capat cu Comunicarea, unde in anul doi am facut mai mult in joaca o campanie de promovare a facultatii pentru un targ de educatie.

Spre surpriza mea profesorii au decis sa o faca pe bune, cred ca si astazi sloganul Facultatii de Litere este cel facut de mine atunci si sunt foarte mandra de asta. Din acel moment lucrurile au crescut cumva de la sine, direct proportional cu entuziasmul meu.

Am ajuns in practica la Headvertising, unde l-am cunoscut pe Cipake, super copywriter si super baiat, pe care l-am urmat mai apoi in Red Cell, dupa un test pe care l-am trimis dintr-un internet cafe, pentru ca nu aveam inca net acasa pe atunci. Iar pe Red Cell am urmat-o in Ogilvy, atunci cand s-a transformat. Serendipity.

Cum ziceam, cu interviurile n-am prea avut de-a face decat daca vorbim de vreo revista. Singurul interviu la care am fost vreodata a fost pentru un job la care nu am aplicat niciodata: PR Assistant la Astral (viitoarea RCS-RDS). Pana in ziua de astazi nu stiu de unde aveau CV-ul meu, dar am stiut din prima clipa ca nu asta voiam.

Parcursul tau de pana acum

Recent mi-am dat seama ca fac ce fac de 14 ani. As fi zis ca sunt maxim 8. S-au intamplat atatea in atatia ani incat nici nu as sti de unde sa incep. A fost evident criza, care a separat calendarul intr-un nou BC si AC.

Inainte de ea, imi aduc aminte cu drag de primele premii, de atmosfera de pe Croissette, de perioada intensa in care eram echipa de new business, de prima aparitie in Archive, de cum nu intelegeam de ce trebuie sa fac si BTL.

Iar de dupa, de multa munca, aparitia unor medii complet SF, sfarsitul calendarului mayas, seniorat si alte premii, de post-internet, hashtaguri si legea antifumat, de cum nu intelegeam de ce trebuie sa fac si Digital si de dorul de BTL.

In tot acest timp am invatat sa scriu, sa gandesc, sa gandesc mai putin, sa ascult, sa inteleg, sa fac fata, sa nu intorc spatele, sa keep up, sa conving, sa negociez, sa pierd, sa castig. De la colegi, CDs, clienti, interni, tantiile de la bucatarie, de la toti, dar mai ales de la cativa care sunt sigura ca stiu cat de mult ii apreciez.

Schimbari in publicitate

Chiar si fata de acum 2, nu doar 10 ani, lucrurile stau cu totul altfel. Si asta pentru ca totul s-a schimbat, si se tot schimba, si asta nu e, in principiu, deloc rau. Din contra, sa ramai la fel intr-un context atat de dinamic ar spune multe despre noi, atat ca profesionisti, cat si ca reprezentanti ai speciei.

Exista, bineinteles, nostalgii personale legate de efervescenta, nonconformismul si glam-ul din trecut. La disparitii misterioase as pune timpul sau simtul umorului. Insa dincolo de ele, ce mi se pare ca s-a intamplat si e pacat este ca s-a pierdut cumva magia si a aparut in schimb vrajeala.

Magia profesionistului, a copy-ului crafted, a filmului pe pelicula, a photo session-ului bine gandit, a ilustratorului care deseneaza de mana. Si nu, there is no app for it.

Campanii preferate

14 ani inseamna multe campanii, dintre care multe dragi. Dar peste orice top si foarte subiectiv, cele mai dragi imi sunt campania de dinainte sa fiu copywriter - Numele mari se formeaza cu Litere (hehe), campania WWF cu care am luat primul premiu - Natura nu e reciclabila, prima campanie facuta pentru Anim'est, lansarea Bursei de Fericire, campaniile din ultimii ani pentru Piraeus Bank.

Campanii din afara

Tin minte si acum cum mi-au dat un pic lacrimile cand am vazut prima data Epic Split. Poate si pentru ca sunt sensibila la ideea de spagat, dar mai ales pentru ca mi s-a parut un semnal clar ca ce a fost mai rau din criza a trecut.

Mi-au mai placut in ultimii cativa ani si British Airways #LookUp sau IBM Smart Ideas for Smarter Cities, ambele very smart si ambele very Ogilvy, The Swedish Number pentru coolness si Pass the Heinz pentru out of the boxness.

Apropos de cele romanesti, mi s-au parut tari ideea si mecanica de la Pay with Blood si insightul puternic de la Magic Home. Imi place si ce au facut recent colegii mei pentru fetele minune de la Daruieste Viata, imi place si mai mult rezultatul.

Ce ai fura de la alti publicitari?

Nu cred ca as fura vreodata ceva, dar asa, de dragul jocului, cred ca mi-ar placea sa imi insusesc intr-un fel sau altul cam tot universul lui Erik Kessels, tupeul si talentul lui David Droga, eleganta si spiritul lui David Ogilvy, charisma si umorul lui Rory Sutherland. A, si privirea lui Don Draper, o fi el fictiv, dar cred ca se pune.

Planuri si directii de dezvoltare

Cred ca de la un punct incolo, ideea de next step si next level ar trebui sa apara firesc odata cu evolutia skillurilor. Lipsa ei presupune fie ca nu esti in stare sa iti apreciezi corect abilitatile, fie ca nu stii ce sa faci cu ele, ambele o dovada de suficienta sau prostie, si in meseria asta nu poti sa fii si prost, si bun.

La mine gandurile astea au aparut cam cand a disparut teama ca pasul urmator m-ar impiedica sa fac fix ce imi place mai mult - sa scriu. Anyway, se contureaza frumos, le vad ca pe un fel de pay it forward sau return of investment pentru oamenii de la care am invatat atat de mult.

2018 & 2019

As zice ca 2018 a fost ca si cum m-as fi apucat de culturism. Am tras de diverse fiare in diverse moduri, m-am incordat, am mai si flexat, m-am mai definit un pic, am mancat altfel, am dormit altfel. In 2019 sper sa se vada si mai bine muschii, atat in sala de meeting, cat si la showurile de profil.