Fiecare cu traseul său, iar al lui Igor Pogorevici (Junior Art Director, GAV) a început pe dealurile de peste Prut. A studiat publicitatea la Universitatea Huddersfield, unde "am învățat să dezvolt abilități; acumularea și stocarea de informație e pentru ingineri, doctori, avocați". În realitate, nici nu poți "învăța" publicitate; vorbim până la urmă despre un ”blob fără formă constantă, în continuă metamorfoză”.
A ieșit din facultate, ne-a spus, un fel de publicitar-hibrid. Bucăți de art director, copywriter, strateg și media planner poți zări în el. Plus zâmbet de account manager. A ajuns la GAV după câțiva ani petrecuți în cadrul companiei de distribuție DAAC Hermes din Moldova, iar recent a câștigat argintul în secțiunea Young Drummers/Golden Drum (tineri creativi sub 30 de ani). Cu lucrarea Musical Landscape.
L-am întrebat în detaliu despre toate etapele indexate mai sus. Iar el ne-a povestit despre traiul de junior art din Chișinău, trecut prin UK și stabilit, de mai puțin de un an, în România.
Intrarea în publicitate
A început totul într-o vară pe dealurile Moldovei (Republicii Moldova) într-o veche ambulanță nemțească reutilizată ca dubiță pentru excursii, la școala de fotografie unde eram student atunci. Aveam vreo 15 ani și nu îmi faceam griji pentru viitor.
Aveam pasiune pentru a descoperi și crea. Aveam oameni interesanți în jurul meu. Unul dintre ei era Sasha - graphic designer la o agenţie locală de top, de două ori mai în vârstă decât mine. Și tot așa, hurducându-ne în spatele dubiței, după o zi de cutreierat meleagurile natale, mă uitam la Sasha cum îndoaie ciudat o revistă deschisă, o apropie și o depărtează de ochi, nu o citea, o analiza și eu la rândul meu, îl analizam pe el.
Observând privirea mea ciudată îmi zice: "Un graphic designer profesionist aliniează perfect rândurile de text de pe paginile adiacente. Ăsta nu e". Și îmi împinge în nas revista. "Ce e un graphic designer?", am întrebat eu. După care au urmat vreo 50 de km despre Design, Fotografie, Video, Ilustraţie, Copywriting, Regie şi cum se contopesc toate.
Studii de advertising pe-afară
După câțiva ani, câteva cărți (tot recomandate de Sasha), reviste, colecții și arhive de pe internet, venise timpul să fac o facultate. Că așa e tradiția la noi. Știam ce vreau să fac. Însă, cu regret, am constatat că nu există facultate de publicitate la noi și am început să caut peste hotare.
Făcând 12 ani de liceu cu profil german era parcă implicit că Germania ar fi următorul pas și am început să explorez această direcție. Taxe de studii foarte mici, programe de burse, cultură, progres, tehnologie, dar și un teanc enorm de dosare, acte, formulare și scrisori. Și, cum suntem noi riguroși și trebuie să facem totul bine, eu cu Mihai (un prieten bun cu care exploram posibilitățile de studii atunci, acum analist financiar în Olanda) ne-am adresat profesioniștilor, o agenție de consultanță în învățământ care mi-a resetat tot planul.
Aici a apărut Marea Britanie în vizor, un “De ce să nu încerci?” de la mama, un “Poate alegi ceva mai serios?” de la severul şi conservatorul tata, un portofoliu de idei schițate în creion, o acceptare a aplicației, un credit studențesc, un “La revedere” trist și totodată entuziasmat.
Mare mi-a fost mirarea când, după un sistem de învățământ post-sovietic cu adieri germane, ajuns în auditoriu, nu ne-au dat niciun manual. Cum adică? Ce să învăț? Din ce să învăț?
A trebuit să mă adaptez nu doar la un sistem de învățământ nou, ci la o cultură întreagă, cu obiceiuri și năravuri, mentalitate, viziuni și perspectivă asupra vieții până atunci necunoscute pentru mine. A fost interesant. Pot să zic că am crescut nu doar în centimetri și kilograme.
Am învățat că se învață nu doar din manuale, mai ales că publicitatea ca domeniu e un blob fără formă constantă, în continuă metamorfoză. Am învățat să dezvolt abilități - acumularea și stocarea de informație e pentru ingineri, doctori, avocați.
În primul rând, trebuia să înțelegem ce este un concept, de unde se ia și unde se pune. Unde se află ideile și cum să le apuci, să le storci, să le coci și să le servești. Doar practic și din interior, teoriile le găseam în memoriile marilor publicitari din bibliotecă.
Ni s-a dat un program care acoperea toate aspectele publicității, am ieșit de acolo un hibrid cu ochi de art director, mâini de copywriter, nas de strateg, urechi de media planner și zâmbet de account manager. Iar apoi ne-au lăsat în zbor liber pentru a ne defini traiectoria potrivită fiecăruia.
Înapoi acasă
Întors acasă, m-am implicat în formarea unui ONG dedicat jurnalismului alternativ, cu numele NOUĂ, și a cărui activitate e momentan on-hold. Totul s-a întâmplat în urma unui workshop (Publish Yourself ,sub patronatul DAAD – Deutscher Akademischer Austausch Dienst) de 2 săptămâni, timp în care 30 de tineri (jurnaliști, designeri, fotografi, illustrator, artiști, scriitori etc) din Moldova și România, adunați sub mentoratul editorilor revistei germane FROH!, au creat o revistă de la 0 la print.
Astfel s-a născut prima ediție a revistei socio-culturale NOUA Magazine scrisă în 3 limbi (română, rusă și engleză) care reflectă poveștile, trăirile și subiectele actuale din viața acestor tineri, fiind o reprezentare mai realistă a societății decât cea oferită de mainstream media.
A fost concepută punctual, un fel de demonstrație că așa ceva e posibil, însă fiind entuziasmați de rezultatul obținut, am continuat misiunea în același format: următorul workshop a avut, de data aceasta, invitați din Ucraina și Germania. După care a urmat și ediția online a revistei, pe care o puteți vedea aici.
Tot în perioada respectivă am participat la un program fondat de British Council, prin intermediul și cu suportul căruia, împreună cu alți lideri ai organizațiilor culturale locale, am elaborat “policy brief”-uri, un set de recomandări care ar rezolva unele probleme sau ar îmbunătăți unele aspecte culturale, pentru ministerul culturii din Republica Moldova. Unele au fost deja implementate, precum înființarea Centrului Naţional al Cinematografiei.
România, GAV
Decizia de mă muta în România a fost una rapidă și fermă, când deja nu se mai fisurau pereții de pe perimetrul munților pe care voiam să-i răstorn, ci fruntea. Voiam o audiență mai mare, bugete mai mari și idei mai îndrăznețe. Luând în considerare faptul că doar în București numărul populației este echivalent cu cel al Moldovei în întregime, primele două doleanțe au fost îndeplinite.
Ce ține de idei, am avut norocul să nimeresc într-o perioadă de transformare a agenției GAV când a fost formată o echipă nouă, unde, lucrând cu Lucian Georgescu și Adrian Preda a.k.a Predu reușesc să îmi exprim ideile, să le conturez și sa le implementez.
Chiar din primul răspuns la mail de la Lucian am simțit o căldură și o înțelepciune pe care nu o mai întâlnisem în feedback-uri până atunci. Într-un fel mă trimitea la Moscova, în altul mă invita la București, dar cu siguranță era nevoie de o discuție în persoană. Astfel, am urcat în renumitul tren Prietenia și, peste noapte, am ajuns aici.
Advertisingul românesc
Aflându-mă mai puțin de un an în România, încă nu mă încumet sa dau un verdict. Îmi place, sunt entuziasmat și privesc înainte cu încredere. Sunt încă la stadiul de analiză și observare.
Pot să afirm că aici lumea e un pic mai îndrăzneață în comunicare decât peste Prut, dar, ca și acolo, se simte un pic de ezitare în fața necunoscutului. Probabil e din cauza riscurilor financiare care vin odată cu implementarea unei idei extravagante, care poate fi percepută incorect și lipsa unui buget de remediere.
Proiecte complexe de până acum
Cel mai complex proiect este mereu proiectul actual care trebuie pus pixel la pixel, cuvințel la cuvințel și care, desigur, e confidențial. Dar cu siguranță aș putea să împărtășesc ceva proaspăt scos din cuptorul de la GAV și anume campania Obiectiv 99 pentru Wellion.
Fiind un supliment alimentar pentru prevenirea și controlul diabetului de tip 2, sunt impuse o mulțime de restricții ce țin de comunicare, fapt peste care am trecut cu brio datorită excelenței echipei și îndrumării mentorilor. Personal, cred că am făcut o treabă bună ilustrând variațiile nivelului glicemic în sânge asupra căruia are efect produsul în cauză, care a devenit elementul central din logo-ul campaniei și care a dictat identitatea vizuală în declinări.
Young Drummers Silver Winner
Brieful a constat în crearea unui poster pentru orașul Piran, în jurul personalității lui Giuseppe Tartini – violinist cunoscut mondial, originar din Piran.
Știam că nu am restricții, eram liber să propun orice îmi trăsnește prin cap. Așa am și făcut. Prima lucrare consta într-un poster interactiv, unde, găsind greșeala în notele sonatei, cu ajutorul grafitului din creion, utilizatorul închidea un circuit electric și pornea muzica.
A doua și cea câștigătoare a fost rezultatul unei revelații în procesul de execuție a celei dintâi, când am decis să folosesc un element secundar din compoziție ca element central în alta. A curs natural, ușor, simplu. Avea sens – un equalizer în forma peisajului. Un strop de culori gustoase, dar nu departe de cele naturale și o declinare în digital.
Despre premii și festivaluri
Creșterea vânzărilor unui produs după implementarea campaniei e rezultatul eficienței acesteia, aici mai au rol și factori ca strategia și planificarea media. Creativitatea însă nu poate fi “măsurată” în cifre și aici suplinesc acest gol festivalurile care celebrează ideile.
În primul rând, e plăcut să îți fie apreciată munca. În al doilea, și cred că cel mai important, este faptul că îți oferă vizibilitate. Iar acest interviu este nemijlocit o demonstrație al acestui argument.
