E destul de evident, dar daca v-ati intrebat vreodata de ce sunt atat de scumpe produsele lucrate manual, raspunsul e "munca". Totul, de la alegerea materialelor si pana la stapanirea tehnicilor de lucru implica importante resurse de timp si efort.
Mihaela Ionescu si-a descoperit pasiunea pentru obiecte handmade in Algeria, dupa ce a petrecut cativa ani acolo cu familia. Si-a deschis un PFA, apoi un magazin online, iar in tot efortul asta antreprenorial i-au fost alaturi, din nou, familia, prietenii si, nu in ultimul rand, Pinterestul:
Am descoperit stilul “Peyote”, margelute mici de 1-2 mm, de sticla prinse cu acul si ata intre ele. Incet incet am invatat sa fac si forme mai complicate nu numai banda dreapta
Isi descrie clientii ca fiind oameni foarte diferiti, care incearca (si reusesc) sa iasa din tiparul business-casa-business. Adica "oameni care au timp si ochi pentru asa ceva". Dintre toate produsele pe care le face de la zero, cel mai bine se vand globurile de iarna cu stativ. Ne povesteste in interviul de mai jos despre munca de freelancer, care vinde mai cu seama in martie si de Craciun.
Inginer artist
Intotdeauna mi-a placut sa lucrez cu mainile, ceva concret dupa orele de munca. Primele semne au fost cand a trebuit sa fac costumele copiilor la diverse serbari. Cand am ajuns in Algeria, la scoala copiilor fiind o sumedenie de nationalitati, se faceau serbari tot timpul.
Norocul meu ca acolo gaseai in magazine o gramada de materiale - de la textile la margele, paiete, bureti colorati etc. Tot acolo am inceput sa “gust” si stilul mai incarcat, colorat, sclipicios. La noi, pe vremea aia, toata lumea purta negru, maro, gri, bej.
Dar startul, ca sa zic asa, l-a dat primul Craciun in Bucuresti. Nu luasem nimic de acasa pentru impodobirea bradului. M-am dus in oras si m-am umplut de nervi: numai porcarii chinezesti din plastic. Poate nu stiam eu unde sa caut, ca nu cunosteam Bucurestiul, dar carasem cu mine din Algeria o gramada de porcarele. Asa ca m-am apucat sa imi fac singura.
Procesul de invatare
Am descoperit Pinterest-ul si acolo am vazut prima data bijuteriile lucrate in tehnica Soutache; am fost… wow!!! Normal ca m-am bagat prima oara la un model complicat, parea usor de facut. Teapa! Complicat ca naiba, o secunda de neatentie si-ti stricai munca de 5 ore.
Dar cum imi si placea, am perseverat, am trecut si la alte stiluri. Cu cat mai migaloase, cu atat mai bine. Am descoperit stilul “Peyote”, margelute mici de 1-2 mm, de sticla prinse cu acul si ata intre ele. Incet-incet, am invatat sa fac si forme mai complicate.
Cea mai mare problema a mea a fost gasirea materialelor de calitate. Pe de o parte, lipsa mea de experienta in alegerea lor, pe de alta parte, cumparand online, lipsa unei descrierii complete a materialelor. In primii ani, aruncam o treime din ce cumparam.
Primul obiect facut
Primul meu glob era o “minunatie”! Pe o sfera din polistiren am lipit niste “perle” albe de plastic pe care le aveam prin casa si, apoi, am mai "tras" un sclipici argintiu intre ele. Evident ca nu aveam lipiciul potrivit si, dupa ce lipeam o margica, picau trei :)
Dupa care am constatat ca nu ma gandisem sa-i pun ceva cu care sa-l agat. Muncisem cam 3-4 ore la ceva ce imi paruse foarte simplu. Acum ii inteleg pe cei care se intreaba de ce produsele handmade costa asa mult, "ca doar e simplu". Doar ca nu au incercat niciodata si nu au cum sa inteleaga.
Produse preferate. Produse bine vandute
La bijuterii, cel mai mult imi place sa lucrez in tehnica Peyote. Aproape toate modelele mele contin macar o bucatica lucrata asa. Poti obtine o bijuterie frumoasa numai prin aceasta tehnica.
Sau poti folosi tehnica pentru a lega intre ele componentele unei bijuterii, pentru a crea o baza pentru piese semipretioase (care, la piesele din comert, este o bucata de metal in general, facuta si prelucrata, normal, intr-o matrita, de un utilaj).
Cel mai bine se vand globurile de iarna cu stativ. Foarte multi cauta in perioada de sarbatori un cadou mediu la pret pentru diverse “obligatii”. Un simplu glob nu e prea grozav de cadou, dar prin adaugarea stativului devine potrivit. Nu mai e doar un glob de pus in brad, ci un decor pentru casa, birou etc.
Businessul de handmade
Evolutia mea ca bussines a fost destul de inceata. Unul din motive e ca nu reusesc sa ma axez pe o tehnica anume - sa capat experienta mai mare si sa am un timp de executie mai mic, limitarea tipurilor de materiale, targetarea aceluiasi tip de clienti si multe altele.
Tot timpul imi vin in cap alte si alte tipuri de bijuterii, decoratiuni, combinatii de tehnici - si, normal, totul dureaza si presupune probleme noi. Eu fac cam totul in afacerea asta si prefer sa petrec timpul pe care il am inventand ceva nou decat ocupandu-ma de lucrurile care ar putea face bussinesul mai rentabil.
In plus, materia prima necesara este foarte diversa si in cantitati mici, avand in vedere ca nu fac produse de serie, deci imi limiteaza optiunile de aprovizionare. Firmele mari, care fac si produse bune, nu vand cantitati mici, asa ca sunt nevoita sa cumpar de la revanzatori, in general magazine online, la preturi mult mai mari.
Aceasta problema este si mai stresanta cand e vorba de cutii de ambalare. Nu pot sa creez obiecte cu aceleasi dimensiuni, deci am nevoie de cutii de dimensiuni foarte diverse, in numar mic.
Clienti
Sunt oameni foarte diferiti, neaparat oameni care reusesc sa traiasca dincolo de obsesia serviciu – munca – bussines, oameni care au timp si ochi pentru asa ceva, oamenii carora le place sa fie inconjurati de lucruri frumoase nu numai utile.
Multi oameni, in general cei care dau valoare unui obiect strict dupa pretul lui pe piata, au fost nevoiti sa vada in alte tari la ce preturi sunt evaluate lucrarile handmade ca sa aprecieze asa ceva. Si normal ca le-au comandat din Romania, unde este mai ieftin.
Multi dintre clientii mei sunt prieteni/cunostinte care nu aveau nicio legatura cu handmade-ul, dar acum sunt fani. La noi, increderea se construieste cel mai usor pe acel ”il/o cunosc, e ok!” De aceea comertul online de produse handmade e foarte mic.
Din punct de vedere al castigului, sunt mai profitabile companiile. Dar cum eu sunt mai ciudata, ma bucur cand un om obisnuit imi remarca produsele si le cumpara, chiar daca, probabil, preturile nu prea sunt pe masura bugetului lui.
Promovare
Imaginile sunt o problema; nu imi ies mereu si dureaza o gramada de timp. Nu as putea nici sa investesc intr-un fotograf, am cautat (si am gasit intre 3-5 euro per poza). Fotografia de produs e mai complicata decat cea obisnuita si are nevoie de prelucrari pentru a scoate in valoare produsul.
La mine, produsele fiind unicat sau serie foarte mica, acestea se schimba foarte des. Una e sa adaugi 5 euro la un produs ce costa deja 500 euro, altae sa pui 5 euro peste pretul de 20 de euro.
Resurse si business
Habar nu am cat a fost investitia. In afara de ce am cumparat cu factura si de cateva lucruri mai mari (server, obiectiv foto, etc), am cumparat o gramada de chestii fara sa le inregistrez la cheltuieli.
Cu recuperarea banilor, lucrurile stau cam asa: bijuteriile le lucrez mai mult pentru placerea mea. Implica multe pierderi de material, dar in special foarte mult timp. Pretul bijuteriilor handmade (nu ma refer la cele de tipul trei margele pe o ata, ci la cele complicate) in Romania este atat de mic incat – am facut eu un calcul – chiar daca as lucra non-stop si as vinde tot, n-as depasi cu mult salariul minim pe economie.
De fapt, grosul castigului este cu decoratiunile de Craciun. Din mai multe motive. Unul ar fi faptul ca aici nu fac unicate, ci serie mica, deci e mai convenabil la achizitia materialelor. Alt motiv ar fi faptul ca oferta de decoratiuni de Craciun existenta pe piata Romaniei este saraca. Nu cantitativ, ci ca modele, calitate, diversitate si… caldura.
Produsele mele se vand pentru ca sunt altfel decat ce gasesti in magazine, se vede clar mana omului. Nu este o decoratiune facuta pe banda rulanta de un robot industrial sau de niste lucratori obositi si fara chef.
Planuri
In primul rand, voi incerca (dupa ce imi iau avizele necesare de la ANAF) sa incerc sa vand afara. Acolo sunt preturi mai corecte pentru bijuteriile handmade, care aici imi aduc un profit foarte mic. Tot online. Aici, fiul meu imi promite ca ma poate scapa de timpul pierdut cu inscrierea pe platforme de tipul Etsy).
Pentru decoratiuni, vom investi intr-un atelier mai mare. In plus, e nevoie si de un spatiu de prezentare - sunt multi care vor sa vina sa le vada pe viu si sa aleaga la fata locului.
Un alt plan este fondarea unui atelier de cutii handmade de lux. In tara sunt doar cateva astfel de proiecte; preturile cutiilor de lux sunt foarte mari, dar merita. Si, totodata, as rezolva problema mea de mai sus.
Indiferent daca imi vor iesi planurile sau nu, sigur nu voi ceda ispitei de a face lucruri de serie, pe banda rulanta, numai de dragul profitului. Si nici nu ma voi “corci” cum ma sfatuiesc unii, adica sa vand si produse care nu sunt facute de mine.
