O contextuala frumoasa la party-ul recent al publicitarilor a fost subcategoria ”Cea mai buna campanie pentru o serbare publica”. Castigatoare si absenta de la fata locului, Denisa Vladuta (Social Media Manager, Kaleidoscope Proximity). N-a putut fi la J'ai Bistrot pentru a-si ridica premiul, deci nu ne poate povesti "cum a fost". Insa pentru inscriere, are povestea la indemana.
Am scrollat de zor pe wall-ul ING-ului ca sa gasesc postarea (a fost ceva munca la scroll la aproape un an distanta, va dati seama), da-i cu print screen, da-i cu save link, da-i cu toate.
Postarea cu pricina a fost pusa cu o luna intarziere, dar fiind vorba de Ziua Internationala a Lenesului, s-a nimerit fix pe brief si a iesit exact asa cum ar fi trebuit sa iasa. Pentru editia de anul viitor, singurul feedback al laureatei este: "mai multe categorii pentru oamenii de digitaaaaaaaal".
Hai la Mileu!
Teaserele de pe #CrazyCreatives si-au facut efectul: au avut reach bun, au fost postate dupa un planning foarte bine pus la punct, iar mesajele-cheie au mers la tinta sufletului meu sincer si pur de om de Social Media :)) Si cand te gandesti la inceput ca nu credeam ca am cu ce sa particip!
Parcursesem formularul de inscriere la lansarea lui, dar nu se lega nimic pentru mine. Pana intr-o zi de sambata. Chiar penultima inainte de primul deadline, pe 8 septembrie.
M-am trezit, mi-am urmat reflexul matinal omenesc de verificare a telefonului, am scrollat nitel, m-am mai uitat pe grup, am mai trecut o data prin formular si m-a lovit cum l-a lovit pe Arhimede acel “Evrika” in cada: #SarbatoareDeVanzare. “Am EXACT ce trebuie pentru asta!”. Prea bun ca sa fie pe bune? Eh, a fost pe bune.
M-a luat un val de inspiratie mult prea puternic pentru sambata dimineata si, incercand sa tin pasul cu el, am scrollat de zor pe wall-ul ING-ului ca sa gasesc postarea (a fost ceva munca la scroll la aproape un an distanta, va dati seama), da-i cu print screen, da-i cu save link, da-i cu toate.
Dupa, ca sa nu pierd inspiratia, baga mare intr-un Note descrierea. Am scris un calup de text imens dintr-o suflare, l-am pus in formular si send cu un #duamneajuta ingandurat.
Inca nu imi epuizasem acel moment de zel, asa ca m-am apucat sa scriu tuturor prietenilor ce am facut, mai ales ca am vorbit in descrierea “proiectului” si despre oamenii care au ajutat la crearea viitorului lucru de pus pe mileu, trebuiau sa stie si ei ce am facut (#alwaysateamplayer).
Executie, client, brief
Va scriu exact ce am notat si in formularul de inscriere, un pic reiterat ca dam un interviu aici totusi :>
Clientul nostru este ING Romania si avem content ongoing pe Facebook. Ne-am propus ceva light si informativ pentru care folosim zile contextuale (sarbatori nationale, internationale, “adaptate” de la americani, una si alta). Subsemnata, Social Media-ul de onoare care s-a ocupat de research-ul acestor zile contextuale si planificarea lor intr-un Excel, a dat rateu, si in loc sa puna Ziua Internationala a Lenesului (lenes adica animalul, nu omul) pe 20 octombrie cand e de fapt, nu stiu cum a citit pe internet ca ar fi fost pe 20 noiembrie.
Trece timpul, ajunge postarea sa fie data in lucru, iar Paul, Copywriterul de garda, a facut un mic research personal ca sa vada ce se sarbatoreste mai exact si ce ar putea scrie intr-o postare de Facebook despre asta (fair enough, corect?).
Se intoarce catre mine si zice: “Ba, Denisa, sarbatoarea asta a fost acum o luna. Cum facem?”. Panica. Shut down. Amutire. Puteam sa jur ca am citit noiembrie si nu octombrie. Si eram foarte entuziasmata (da, era o postare pe Facebook, but it’s about the small things in life :D), mai ales ca vorbisem si cu Ani, Art Directorul picasso al contului, si aveam deja impreuna o idee de vizual, detalii.
Stau sa ma calmez juma’ de ora, ma iau cu altele, si ma loveste (o sa devina my thing chestia asta la cum s-au petrecut lucrurile si la intrebarea 2): “E ZIUA INTERNATIONALA A LENESULUI. SUNTEM ATAT DE LENESI CA POSTAM DESPRE EA CU O LUNA MAI TARZIU. PAUL, SCRIE DESPRE ASTA!”.
And there it was, many reactions, totul organic, foarte important de mentionat, peste media interactiunilor de pe pagina, plus fara vreun comment de hate, in contextul in care orice banca are pe Facebook haterii ei. Poate nu pare mare lucru, dar aceasta postare a avut parte de un moment de creare foarte intens, iar pentru asta am zis ca merita o nominalizare. :D Si iata ca a primit si premiu!
I present to you postarea:
Categorii preferate la Mileu
Nu am avut o subcategorie musai preferata, fiecare avea sarmul ei. Totusi, interesul mi-a fost starnit un pic mai mult de cea dedicata pentru oamenii industriei, am uitat denumirea exacta (au inchis baietii formularul, nu mai pot trage cu ochiul, of).
Mi s-a parut speciala categoria, ca treaba asta clar nu o mai intalnesti pe nicaieri (doar daca fac oamenii intre ei premii in agentii). Am si votat cativa, a fost tare sa citesc chestii despre ei. :D
Publicitatea de festival vs. publicitatea de zi cu zi
Nu am o parere foarte conturata privind toata treaba asta cu festivalurile. Adica e un feeling foarte misto cand vezi ca iei premiu, iar munca iti este apreciata de toata lumea, nu contest, dar cred ca nu ar trebui sa fie vorba numai despre asta.
Cred ca in spatele gandului de “campanie de festival” trebuie sa fie cei in serviciul carora faci campania, adica oamenii cu care vorbesti. Ca sa ma exprim mai clar, sa faci ceva in primul rand pentru oameni, dupa pentru beneficiul de a lua un premiu.
Si musai sa incercam “sa nu stricam internetul”. Nu e posibil de fiecare data, sunt constienta, dar pentru confortul meu de militanta din umbra, stiu ca mereu incerc sa fac tot posibilul sa il apar de rele. Cel putin din ce produc eu si apropiatii. :))
Prima editie a Mileului. Pareri
Din pacate, nu am avut onoarea de a ridica personal mileul castigat. Eram plecata in vacanta, insa un grup imens de sustinatori au fost acolo, m-au anuntat de premiu, mi-au trimis poze, mi-au tinut discursul, din-astea. :))
Am multumit pe Facebook: celor care au votat, clientului, si echipei (Paul si Ani). Plus in privat tuturor celor care mi-au scris. E mileul tuturor :D
Viata de agentie dupa primul Mileu
Destul de relaxata, zic eu. Cu moralul mai ridicat pentru ca in sfarsit vezi ca se poate si pentru chestiutele acelea micute care iti ocupa tot timpul. :D
Mileul meu acum gazduieste diverse, ba un mar, ba telefonul, il mai urc pe monitorul laptopului, de-ale casei. Incerc sa il implic cat mai mult in viata mea de zi cu zi la birou.
Mesaj pentru organizatori
Vrem mai multe categorii pentru oamenii de digitaaaaaaaal :D
P.S. de final de interviu: imi pare rau ca am vorbit asa mult, dar mi se par prea esentiale detaliile, fara ele viata e pustiu (ca sa citez din clasici).