Acum trei ani, într-un interviu pentru IQads, Robert Rațiu spunea că nimeni nu ar trebui să ceară voie să fie gay. S-au întâmplat multe de atunci. Comunitatea LGBT chiar a trebuit să ceară voie să existe. Robert a fost ales președintele Asociației Mozaiq, fantoma referendumului plimbat ca o sperietoare prin opinia publică s-a coborât în realitate, alături de valuri de ură și manipulare, Coaliția pentru Familie a devenit din ce în ce mai vizibilă, iar fricile pe care a încercat să le scoată la iveală au acaparat România într-o conversație urâtă. S-a schimbat ceva în acești trei ani?
După trei ani de discuții, nu ai cum sa nu te fi obișnuit cu ideea că persoanele LGBT sunt peste tot, nu o să fie nici mai multe, nici mai puține și nu au nicio treabă cu tine, spune Robert.
Am vorbit cu Robert despre ce au însemnat acest referendum și rezultatul lui, care sunt efectele lui, ce s-a întâmplat în campanie și ce urmează pentru comunitatea LGBT. Despre cum răspunzi urii, ce faci cu frica, cum îți ceri dreptul de a exista alături de ceilalți.
Ce a însemnat referendumul pentru LGBT
Ne-am simțit aruncați într-o luptă pe care nu ne-am dorit-o și nu am început-o. E foarte greu să simți că vrei, nu vrei asta este, este despre tine și despre comunitatea ta. Personal, nu am simțit că aș putea face altceva decât să răspund.
Pentru că această comunitate nu o să mai tacă. Poziția asta defensivă este una cu care ne-am obișnuit. Ne-am luptat cu PSD, PNL, cu CpF și cu BOR. Și le spunem tuturor că nu pot să ne transforme în carne de tun și să ne întoarcă toata țara asta în cap prin știri false și jocuri murdare. Cred că s-a simțit multă furie mocnind, multă nedreptate aruncată de colo-colo.
Acțiunile comunității
Am încercat și cred că am reușit să pregătim un răspuns pe măsura puterilor organizatiei pe care o conduc. Asta a însemnat să ne gândim foarte bine la ce vrem sa spunem și cum ne abordăm targetul.
Am ales un mesaj pozitiv pentru că am simțit că în tot veninul ăsta varsat pe toate canalele către comunitate, e nevoie de o rază de speranță și un mesaj pozitiv.
În plus, am ales și un mesaj fără încărcătură politică, pentru a putea convinge cât mai multe persoane din online să-l preia. Așa s-a născut campania „Iubirea nu se votează”, cu prezență puternică video în online, mesaje dedicate și targetate către diferite segemente, landingpage-ul boicotreferendum.ro și două proteste de stradă importante pentru comunitate.
Am avut o serie de vedete și lideri de opinie care s-au alăturat campaniei filmând un scurt testimonial, începând cu Emil Rengle, Andreea Balan, Alexandra Stan, Alexandra Ungureanu, Razvan Firea, Ana Morodan, Vladimir Draghia, Maurice Munteanu, Mirela Bucoviceanu.
Fiecare a fost reprezentativ pentru un segment, iar mesajele fiecăruia au fost construite pentru a sensibiliza publicul lor țintă. Am reușit să lansăm campania cu 2 saptamani înainte de referendum și ne-am coordonat extrem de bine cu restul actorilor din societatea civilă.
Astfel, campania MozaiQ Iubirea nu se voteaza a dat startul și a fost timp de o săptămână singura campanie video anti-referendum. Asta ne-a ajutat să ne vedem clipurile preluate în prime-time pe majoritatea posturilor TV. Seria de testimoniale s-a transformat intr-o leapșă cu o viață proprie.
Surprize
Mereu mă surpinde valul de ură și nivelul subietelor alese. De data asta au coborât chiar mai jos decât ne așteptam, probabil și din disperare. Mă șochează aroganța conducerii Coaliției care refuză să apară cu noi in emisiuni, care își permit să scoată presa de la evenimente publice, să agreseze jurnaliști și apoi să strige că sunt ignorați de media.
Tracțiunea pe care o capătă niște mesaje agresive și mincinoase mă surprinde de fiecare dată. Apoi, mai rămâne și întrebarea: Ce pot spune eu ca organizație atunci când CpF vorbește despre concept abstracte precum ”ideologia de gen”, legalizarea zoofiliei în Canada sau interzicerea cuvintelor ”mama” si ”tata” în Franța?
Dar, cel mai tare m-a surprins solidaritatea. De exemplu, vizibilitatea contului nostru de Instagram în perioada recentă.
Și poate sună ciudat, însă, timp de câteva săptămâni mesajele primite de la necunoscuți pe Instagramul @mozaiqLGBT au fost alinarea după zile grele. Am primit sute de mesaje si am sute de mențiuni, în zilele votului cei ale căror postări le distribuiam pe Instastories se lăudau cu asta pe conturile lor. How cool is that? Tineri care se mândresc că o Asociație comunitară LGBT le dă share la postări!
Campania
Una a fost mizerabila si ilegală. Timp de trei ani ne-am apărat și am gândit strategii, am negociat cu diferite părți implicate, toate astea împotriva unui subiect inutil, menit să demonizeze o minoritate. Am lăsat lucrurile importante de care trebuia să ne ocupăm, ne-am oprit din ce aveam de făcut pentru a combate o mașinărie a urii și o manipulare continuă marca CpF.
Pe pagina lor de Facebook ne atacau constant, însă în emisiuni spuneau că acest demers nu avea nicio legătură cu noi, mai mult, evitau să apară în dezbateri cu persoane LGBT. Coaliția a vorbit timp de trei ani, pe rând, despre Familie, Căsătorie în final abordând drept subiect unic Ideologia de Gen.
Am îndemnat oamenii să nu facă jocurile politice ale PSD, PNL & co, în ideea în care am refuzat să ne prindem în acest joc morbid, în care prezența noastră justifica validitatea demersului. Noi am vrut să spunem că nici dacă ar fi fost gratis, acest referendum nu ar fi trebuit să se întâmple. El a fost imoral, antidemocratic și rușinos.
Schimbări de mentalitate
Asta rămâne de văzut. În general, după acești aproape trei ani de discuții pe această temă, cred că toată lumea este mai informată pe tema LGBT. Oricum, nu e ca și cum ar fi foarte multe de aflat. Lumea trebuie să afle că nu e nimic interesant de aflat. Iar asta este cel mai dificil de comunicat. Cum spuneam într-un interviu chiar pentru voi acum 3 ani, cred că acest demers ne-a amplificat vocea considerabil și a dus conversația despre comunitatea LGBT în toate casele din România.
Sunt conștient că nu empatia cu gayii, lesbinele și persoanele transgender a ”câștigat” acest referendum. Însă știu că după trei ani de discuții, nu ai cum sa nu te fi obișnuit cu ideea că persoanele LGBT sunt peste tot, nu o să fie nici mai multe, nici mai puține și nu au nicio treabă cu tine.
Susținere
Am primit mai mult ajutor decât am putut să procesăm și am învățat cum să facem mai bine data viitoare. De la voluntarii MozaiQ și până la aliații tradiționali am simțit multă susținere în ultimele săptămâni. Ne-am bucurat că avem un partid ca USR in Parlament care se opune vehement demersului coaliției, iată că bine a făcut. Cei de la Demos ne-au fost alături în stradă și la întâlnirile comunitare. Vedetele și majoritatea liderilor de opinie au vorbit despre referendum și s-au alaturat actiunii de boicot.
Ăsta este celălalt lucru care mă uimește. Toată tabăra anti-referendum s-a sincronizat grațios, aproape perfect. Mesajul de boicot a prins rapid și a mers de la sine, toată lumea și-a făcut treaba pe bucata pe care se pricepe cel mai bine. Această solidaritate a fost binevenită și este de mult așteptată. Mai ales cea din sfera politică și a viitoarelor partide din Parlament.
La anunțarea rezultatelor ecranul televizorului era împărțit între USR, PNL și PSD, deși MozaiQ și Accept au fost în permanentă legătură cu presa în această perioadă. Mi-aș fi dorit ca pe unul dintre ecranele alea să fie cineva care reprezintă comunitatea LGBT sau chiar este lesbiană, gay, transgender sau bisexual/ă.
Cu ocazia acestor prime declarații de presă post comunicarea rezultatelor, comunitatea LGBT a trecut nemenționată, deși timp de cel puțin trei săptămâni, dacă nu chiat aproape trei ani, a fost aruncată în cele mai dezgustătoare dezinformări.
Ne-am obișnuit să nu ni se spună numele la televizor, să nu ni se știe numele și să fim trecuți cu vederea. Însăși acest referendum a fost o manipulare politică inutilă și o încercare de a întoarce o țară împotriva unei minorități.
Anonimitatea comunității LGBT se încheie însă aici. Avem voci noi de activiști, avem lideri de opinie și vedete care transmit un mesaj din ce în ce mai puternic, avem companii care au trimis mesaje pro-lgbt, sperăm să le dubleze de politici interne care să încurajeze diversitatea la locul de muncă și a unui spațiu sigur pentru persoanele LGBT.
Efecte
Indiferent de rezultatul referendumului, următorul pas era promisiunea legiferării Parteneriatului Civil. PSD și elita politică au promis acest troc la fel de imoral: referendum contra parteneriat civil. Referendumul a trecut, nu a fost validat. Acum așteptăm partenriatul civil pe care am putea sa-l considerăm o compensație pentru toate cele indurate de comunitatea LGBT în ultimii ani. Ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Victor Negrescu, a anunţat că săptămâna viitoare va fi depus la Parlament un proiect de lege privind parteneriatul civil. El nu trebuie doar depus, trebuie și trecut prin Parlament.
După acești ani, comunitatea LGBT este mai puternică și mai realistă. Știm ce se întâmplă în jurul nostru, suntem activi și vocali legat de drepturile noastre. Nevalidarea referendumului ne-a dat speranță și încredere, ne-a permis să testăm realitatea și să vedem ce crede lumea din jurul nostru. Iar asta nu s-a întâmplat în doua zile, s-a întâmplat în acești ani de când CpF a crezut că poate să facă legea în țara asta.
Momentan observ din ce în ce mai multe voci care încearcă să ne ia și această bucurie, spunând că invalidarea referendumului nu are nicio legătură cu comunitatea LGBT, la fel cum au spus când promovau acest referendum, deși noi eram constant demonizați. Comunitatea nu poate fi folosită doar ca țap ispășitor și apoi exclusă de la petrecere. Iar acest avânt căpătat, fie și simbolic, o să-l folosim așa cum știm mai bine.
