[Digital Nomads Inc] Apologia pauzelor binevenite. Anca Muraru: "Care e numarul ideal de obiective indeplinite pentru succes? Inca 10, o suta, o suta de mii?"

Anca Muraru isi parasea jobul de birou prin 2013; incercase rutina standard la Bucuresti si Berlin: aceiasi patru pereti, mai mult de 8 ore pe zi. Intoarsa acasa, Anca incearca freelancingul si da, in timp, peste freelancerii dornici sa iasa din cutie si dispusi si la eforturi in sensul asta. In 2015, pe o croaziera plina cu nomazi digitali, Anca decide sa porneasca o agentie de digital cu focus pe social media independenta de locatie. In paralel, Anca se ocupa si de blogul OFFice to Travel, dedicat stilului de lucru nomad, plus un grup de Facebook, populat initial de straini interesati sa vina "la birou" prin Romania, azi plin de curiosi si nomazi practicanti.

La doi ani de cand am cunoscut-o, Anca ne-a spus asa: "M-ati gasit intr-un moment in care inchei un capitol din viata si deschid usa catre urmatorul. Perfect pentru o poveste". Vara lui 2018 i-a adus o pauza binemeritata, dupa luni de zile, nopti si weekenduri muncite.  Energia investita in antreprenoriatul digital nu se mai reflecta atat de bine in rezultate, iar ideea de time management ajunsese sa fie o gluma buna (ia si redu eficient o saptamana de munca de 80 de ore la una de 40). Pe scurt, Anca pierduse exact accesul la stilul de viata pentru care lucra. N-a fost, insa, nicio tragedie; nu plecase la drum cu planuri de business grandioase, a pus doar cate-un picior in fata celuilalt.

Traind vremuri mai linistite, Anca a observat ca ii place sa creeze poate mai mult decat sa gestioneze. Astazi e mai concentrata, atat in spatiul personal, cat si in cel profesional (multitaskingul a disparut, iar notificarile, mesajele si telefoanele sunt oprite pe timp de lucru). 

Iar noi sa nu ne intelegem gresit: nomadismul digital nu e vreo reteta a succesului, ci o calatorie in necunoscut, care se poate si incheia la nevoie. O scoala buna pentru oricine vrea sa se dezvolte personal, cum spune Anca, intr-un nou material realizat alaturi de noul Mercedes-Benz Clasa A. Altfel spus, nu te descuraja daca n-ai un plan pe 5 ani; sunt nomazi digitali care au plecat si-asa in lume, Just Like You.

Traseul din ultimii 2 ani

Ultimii doi ani au fost printre cei mai dificili din viata mea, dar totodata foarte interesanti si plini de invataturi. In perioada asta, m-am retras putin din 'scena' nomadismului digital pentru a ma concentra 200% pe businessul care imi finanta stilul de viata, ca ulterior sa ma pot bucura mai mult de calatorii. Sau asa am crezut eu.

Daca ma intrebai acum jumatate de an despre The smmile, ti-as fi vorbit de planurile noastre de dezvoltare, ti-as fi spus ce mult imi place echipa si ce frumos creste, ce clienti misto avem si cu ce servicii noi ne mandrim, despre nevoia si dorinta de strategie.

Astazi iti spun ca toate cele de mai sus au fost foarte reale. Accentuez la trecut pentru ca, dupa ce am mai dat inca o data cu capul de prag, s-a cerut o pauza de analiza, in aceasta vara. Una in care sa deslusesc de ce tot efortul pe care l-am depus, atat eu, cat si echipa, ne arata alte rezultate decat cele dorite.

Raspunsurile au fost dincolo de asteptari; am plecat de la date clare, dar am descoperit multe aspecte pierdute pe sub stratul vizibil de la suprafata. As putea intra in detalii, dar asta e o alta discutie mai ampla. Ca urmare a acestor raspunsuri, agentia The smmile a luat o pauza „indefinita”.   

Nomazii digitali pe care i-ai intalnit

Daca in 2015 singurii membri din grupul Digital Nomads in Romania erau strainii dornici sa petreaca timp in Romania, cu siguranta in acest moment ponderea romanilor care s-au alaturat o depaseste pe cea a strainilor. Nu stiu cati dintre ei se numara printre cei ce au adoptat acest stil de viata, insa interesul este cu siguranta crescut. Iar aici cred ca au ajutat si bloggerii de travel romani care au scris pe subiect.

Daca ma raportez la nomazii digitali pe care i-am cunoscut in urma cu cativa ani, care deja adoptasera acest stil de viata, situatia este putin diferita. Unii dintre ei isi continua povestea prin locuri frumoase, altii si-au ales unul sau mai multe locuri ca homebase, cativa si-au gasit linistea in a se retrage in peisaje mai naturale, iar altii au creat businessuri din acest stil de viata pentru a-i ajuta pe novici. 

  
Nomazi digitali diversi, prin Lisabona :)

Inceputul tau

Eu am incetat sa mai tin socoteala locurilor si a anilor, mai ales cand am inceput sa jonglez cu mai multe proiecte si sa fiu plecata mai mereu ori sa stau „inchisa” in biroul de acasa. Dar, ca sa raspund la intrebare, in urma cu vreo 5 ani paraseam ultimul job; la scurt timp dupa, am devenit freelancer si in urmatorul an am inceput sa calatoresc.

Voiam sa discut cu oameni cu mai multa experienta decat mine in acest stil de viata, asa ca primele plecari au fost catre locuri in care ei erau deja prezenti sau la evenimente care ii aduceau impreuna.

Digital Nomads Romania meet-up

Desigur ca evenimentele pentru nomazii digitali nu sunt ca altele, unde esti mereu stresat sa-ti faci treaba si sa pleci acasa. Ele incep sau se incheie si cu un „hai sa mai stam pe aici, sa vedem cum e” sau „in ce directie o iei de aici, ca poate ma atrage si pe mine”. Berlin si Tarifa, Spania, cred ca au fost printre primele, la momentul in care in Europa acestea erau cele mai cunoscute locuri de intalnire, cel putin din cunostintele mele.  

De ce sa "nu"?

“Dar ce fac cu familia, casa, copilul, cainele, pisica, banii, cariera, tabieturile mele si partenerul de viata? Daca nu inteleg limba deloc sau nu am buget suficient? Dar cu asigurarea medicala cum procedez? Daca ma simt prea singur? Ce o sa spuna cei care ma cunosc? Cum o sa ma catalogheze?”.

Raspunsul meu pentru toate e acelasi: daca esti sigur ca vrei macar sa incerci, vei gasi raspunsuri la toate. Am intalnit nomazi in scaun cu rotile care se bucurau de stilul asta de viata. Da, poate va trebui sa-ti revizuiesti prioritatile si sa lasi in urma ce nu te mai ajuta, dar solutii exista.  

Eu nu am avut mari retineri, surprize sau dezamagiri, dar intrebarile de mai sus s-au perindat si prin mintea mea. M-a ajutat faptul ca totul a decurs cumva natural: nu mi-am facut un plan grandios si nici nu „m-am sacrificat” cativa ani inainte pentru ca apoi sa „traiesc aventura vietii mele”. Am pus doar cate un pas in fata celuilalt si am primit cu bratele deschise totul.

La birou si dupa birou, dar nu in aceeasi zi

Stilul tau de lucru

Am avut mai mereu un program disciplinat de munca. Ba chiar cred ca ajunsesem sa exagerez cu disciplina. Din dorinta de a-mi manageria timpul cat mai eficient, am creat sisteme si algoritmi care sa-mi dea mai mult control. Au ajutat o perioada; ulterior, am invatat ca nu exista time management. In special cand in fiecare saptamana incerci sa impingi 80 ore de munca intr-un program dorit a fi de 40. Unde mai pui ca apareau lucruri neasteptate in fiecare zi.

Astazi consider ca starea mea de bine e mai importanta decat programul de munca. Stiu ca nu incanta pe nimeni ce spun, dar cand am inteles asta, am vazut si cate task-uri de pe lista nu prea aveau ce sa caute acolo.  

Daca in trecut ma trezeam citind mailuri fara sa ma fi dat jos din pat macar, azi nu verific telefonul decat dupa ce am terminat rutina de dimineata, ce consta in exercitii fizice, meditatie, mic-dejun si liniste. Ma ajuta si pe mine si pe cei cu care interactionez. Si munca a devenit mult mai concentrata - notificarile, mesajele si telefoanele sunt oprite in timp ce lucrez, iar multitaskingul a iesit de ceva timp din program.

Am testat, testez si voi testa in continuare pentru a alege ce e mai potrivit pentru mine cand varianta veche nu mai functioneaza.

Varianta de birou

Dificultati

Acomodarea n-a fost dificila, deja simteam nevoia de liniste, concentrare si libertate in a-mi alege programul si locul din care lucrez. Ma deranja timpul pierdut pe drum in fiecare zi, iar cand imi lipseau colegii, alternam cu cate o cafenea sau un coworking space.

Cand nu mai exista presiunea de a fi „supravegheat” sau de a ponta un anumit numar de ore, oamenii au tendinta fie sa devina workaholici, fie dezinteresati de munca. E si unul dintre motivele pentru care unii freelanceri se intorc la ce stiau inainte. 

Pe timp de roadtrip in Italia

Eu lucram mult oricum si am continuat in acelasi ritm; cu alte cuvinte, probabil ca cel mai dificil a fost sa am un echilibru potrivit mie intre viata personala si cea profesionala. Este usor sa te pierzi in oricare dintre ele. Poti ajunge sa nu te mai concentrezi pe munca (si bugetul poate scadea considerabil) sau sa nu reusesti sa te bucuri de noua destinatie din cauza volumului de munca (si scopul acestui stil de viata isi cam pierde din valoare).

Totodata, am descoperit ca nu e chiar usor sa calatoresti cand partenerul tau, pe care l-ai vrea alaturi, are alte prioritati si alege alt stil de viata. Dar gasesti moduri in care sa functioneze, daca asta iti doresti.   

Instabilitate de 'work by project'

Pentru mine, ca freelancer, si ulterior pentru noi, ca agentie, nu a prea existat. Proiectele au fost in proportie de 70-80% recurente (comunicare social media, copywriting sau online ads), lucrand in mare masura cu clienti pe perioade indelungate. 

Pentru noi, cel putin daca vorbim de piata din Romania (30-60% clienti locali), problemele au inceput sa apara cand ne-am lovit de cerere mare a unei selectii prea restranse de servicii, la niste preturi sub cele care acopereau calitatea pe care voiam sa o livram.

Si reactiile celor din jur?

:)) Inteleg de unde vine intrebarea asta. Ce am invatat in ani de zile de facut lucruri pe care cei din jur nu le-au inteles e ca toate aspectele negative si fricile auzite nu au nimic de-a face cu viata mea, ci mai mult cu propriile perceptii despre cum cred ceilalti ca ar trebui sa fie ceva.

La mine, reactiile au fost diverse, de la a nu intelege ce fac pana la a ma felicita. Dar, cum spuneam, eu am facut lucrurile treptat, multa lume nici nu mi-a simtit lipsa. Sincer, cred ca m-am blocat mai mult in propriul sistem de valori vechi decat in spusele celor din jur.

Totusi, reactiile cele mai critice nu au fost de la apropiati, ci au aparut in materiale din presa internationala. Comentariile despre ce „ar trebui sa faca tinerii astazi si ce fac ei de fapt” te pot face sa razi, sa judeci, sa te enervezi sau ce vrei tu. Fiecare vede lucrurile in propriul mod. Si este ok. Dar asta nu inseamna ca parerea lor conteaza catusi de putin pentru cei care aleg ce isi doresc, oricare ar fi acel lucru.

 
Romanian workation, cu nomazi digitali din toata lumea

"Succesul"

In trecut nu prea mi-am pus problema altui tip succes in afara de cel profesional, foarte mult din timpul si energia mea au mers in directia asta. Dar nici aici n-aveam o imagine prea clara - cu fiecare obiectiv bifat (financiar sau de alta natura), asteptam sa ajung mai aproape de "succes", dar nu simteam acea traire. Si, cand vezi ca nu progresezi de fapt, te intrebi: care e numarul ideal de obiective indeplinite pentru succes? Inca 10, o suta, o suta de mii? 

Azi definesc succesul mai mult ca pe o alegere; simplu si cliseizat, ideea ar putea fi restransa la a iubi drumul cel putin la fel de mult precum iubesti destinatia. Asa realizezi ca nu mai ai de alergat nicaieri; e ca si cum ajungi la destinatie in fiecare zi. Zilnic poti sa inveti si sa te bucuri de ce ai in jur; cand incepi sa privesti astfel lucrurile, nu vei mai alege sa traiesti „ziua cartitei” la nesfarsit.

Altfel, ierarhiile au devenit irelevante pentru mine cand a inceput sa-mi placa sa creez mai mult decat sa alerg dupa o alta functie. Iar in perioada de freelancing am capatat incredere ca pot crea si singura. Implicit, ierarhia a disparut doar pentru ca au aparut alte lucruri mai importante.

Invataturi despre tine si despre lume

Hai sa ne imaginam urmatoarea situatie: vine concediul. Petreci 2-3 saptamani intr-o destinatie aleasa de tine, all-inclusive, te distrezi, poate mai iesi din resort ca sa vizitezi ceva, mai clipesti o data si gata concediul.

Acum imagineaza-ti ca in loc sa pleci, te hotarasti sa mai ramai, dar asta inseamna sa pleci din hotel, sa iti gasesti o locuinta, Wi-Fi bun sa poti lucra, o zona pe placul tau si ce mai ai tu pe lista.

Stand aici, trebuie sa inveti cateva cuvinte, ca nimeni nu vorbeste vreo limba inteleasa de tine in afara zonelor turistice. Te simti singur si incepi sa socializezi. Descoperi ce fructe si legume cresc pe aici. Incepi sa vezi ca oamenii sunt mai deschisi decat credeai. Alegi si tu sa fii mai deschis cand vezi ca acea cultura vede lucrurile diferit si incepi sa vrei sa descoperi mai mult. Ba cat esti acolo, poate iti mai vin si doi clienti dintr-un coworking space fix cand aveai nevoie.

Si gandeste-te ca repeti experienta de cateva ori, in locuri diverse. Acum spune-mi tu: cate crezi ca inveti despre tine, despre lume si despre natura in mediul asta in comparatie cu rutina pe care o cunoastem cu totii, a celorlalte 250 de zile lucratoare?

De unde ne scrii si ce urmeaza?

Lectiile din ultimii ani m-au adus la o analiza a ceea ce imi doream in trecut vs. ce imi doresc in acest moment. Astazi va scriu din Bucuresti, unde pun fundatia urmatoarei etape care va atrage dupa sine un nou proiect, cu noi destinatii si noi experiente. Cum vor arata in forma „finita” ramane de vazut, insa acum sunt mai entuziasmata de fiecare zi in care mai pun o caramida colorata la fundatie decat de ziua in care o sa fie creatia completa.

Te-ai mai intoarce la birou?

Acum vreo 3 ani, intr-un interviu pentru o publicatie din Grecia, raspundeam la aceeasi intrebare spunand ca un job clasic de birou ar fi worst-case scenario, daca alegerea mea nu se dovedeste sustenabila sau potrivita mie. Si chiar asa era la acel moment.

Astazi, vad si partea benefica a muncii intr-un birou fizic, un mediu propice pentru a invata, a crea si a creste, atat profesional, cat si personal. Nu am fugit de asta, am avut aproape mereu colegi minunati si proiecte frumoase, dar singurul birou in care ma vad intorcandu-ma este unul flexibil, creat pentru mine si echipa mea, si surprinde toate aspectele intelese pe parcursul experientelor mele.

Totusi, stiu ca ce spun nu se aplica oricui si, din nou, este foarte ok. Asta e partea frumoasa: fiecare poate alege pentru el ce i se potriveste.    

Celor interesati de stilul asta de viata, le spun ca, la fel ca intr-o strategie de marketing, trebuie sa intelegi motivele din spatele unui anumit obiectiv. Cand stii de ce faci asta, celelalte aspecte vin mult mai usor. Devine mai facil sa alegi destinatiile, sa faci fata lucrurilor care te scot din zona de confort, sa inveti si sa renunti la limitarile pe care nici nu stiai ca le ai.

Ti-am tot zis si asta e adevarul: nu esti legat de cladiri, orase sau tari. Nu depinzi de vreun birou, nici macar de o rutina; numai de tehnologie, ceea ce face totul din jur customizabil. Iar daca, in drumul tau, intampini obstacole care te imping spre pauza, incearc-o si pe asta. Nu depinzi nici de vreun anume tip de "succes".

Exploram optiunile oferite de mobilitatea digitala alaturi de noul Mercedes-Benz Clasa A intr-o serie editoriala parte din campania "Just Like You".