Tuturor ni se intampla ocazional dumele. Uneori, e foarte bine ca ele sa ramana in cadru restrans, pentru ca se observa, cum ar spune o profa din liceu, ca am sapat prea adanc in putul gandirii si n-am scos decat o mana de mal. Cateodata, nu arareori, dumele sunt considerate a fi de calitate si ajung postate pe Facebook. Iar in alte cazuri, cand ai de-a face cu un fel de subcultura, cum e cea de agentie, unde discutiile de zi cu zi sunt mai pitoresti decat prin alte parti, e bine sa stii ca exista o arhiva online in formare, un loc bun in care dumele sa nu dispara chiar pentru totdeauna.
S-a facut si asta: se numeste Auzite-n creatie. Am sapat dincolo de aparente si am dat peste Irlandezu’ Vesel, pe numele lui adevarat Razvan Patriche (Senior Art Director, Geometry Global), venit la pachet cu Cristina Maria Caloian (Copywriter, Ogilvy Romania). S-au cunoscut acum 5 ani intr-un context de angajare - el cauta copy, ea venise la interviu. Azi nu mai lucreaza in aceeasi agentie, ceea ce nu strica la varietatea replicilor auzite, colectate si editate doar atat cat sa se inteleaga contextul (acolo unde e nevoie). Dar sa stiti ca primesc si sugestii de replici din afara. Mai multe despre efortul lor de documentare publicitara, in continuare.
Despre Razvan si despre Cristina
Irlandezu’ Vesel: De ce Irlandez? Am stat o perioada in Irlanda visand c-o sa raman definitiv. Criza era in forma ei cea mai buna, n-avea cum sa iasa ceva bun. Dupa ce m-am intors, Irlandezul a devenit, cumva firesc, o porecla. Am vrut sa pun si de la mine ceva pe langa si mi-am amintit de placutele cu numele puburilor din Dublin: cum ar fi un "Irlandezul Vesel"? E ok, e Trade Mark.
In publicitate, sunt vesel in masura in care ma lasa briefurile, unii clienti vor ceva fun, altii nu. Eu ii respect pe toti in egala masura.
Dupa facultate, o perioada am performat ca sculptor, pana am realizat ca trebuia sa castig lunar la loto ca sa-mi pot acoperi cheltuielile. M-am uitat in jur, totul se schimba, apareau joburi noi si-am decis sa las destinul sculpturii romanesti pe maini mai bune. Primele „driblinguri” le-am invatat in agentii mai mici, apoi am castigat increderea unor legende ale publicitatii romanesti ca Lucian Georgescu si Bogdan Naumovici si-am inceput sa joc in alta liga.
Pe Cristina am cunoscut-o la un interviu acum vreo 4-5 ani, eram CD si cautam un copy. Am batut palma si de atunci continuam sa colaboram, prin agentii sau pe proiecte extra job cum este si "Auzite-n creatie".
Cristina Caloian: Am ajuns in publicitate de pe bancile facultatii de profil – via scoala Headvertising - putina presa – apoi centrifuga de agentii mici-mari-mijlocii. Da, l-am cunoscut pe Razvan la un interviu, in numai trei minute imi zicea ca-s multe lucruri „not OK” acolo. Si totusi, cumva, m-a convins sa vin la ei. Proiectele “care trebuiau facute” ne-au facut echipa.
Ce se aude la creatie?
Irlandezu’ Vesel: Preocupati zilnic de ddl-uri, asap-uri si eod-uri, nu prea ne mai dam seama ca in jurul nostru se intampla chestii foarte fun, in toate departamentele, nu doar in Creatie. Cristina avea obiceiul sa noteze intr-o agenda ceva memorabil si ne amuzam recitindu-le. Si a venit acel moment in care am realizat ca s-au adunat multe. Simteam ca e nevoie de "next level", dar nu stiam exact ce-o sa facem.
Am inceput ca niste balcanici: cu amanari si promisiuni. Intr-un final lumina de la capatul tunelului a luat forma unei pagini de Facebook.
Cristina Caloian: Da, notam tot ce auzeam. Ce sa faci, copy. Scrii tot ce prinzi. Mi-a ramas reflexul asta din liceu cand notam „la finalul caietului”. Nu mai stiu fix care a pitchuit cui ideea cu pagina de Facebook. Eh, nu e mare lucru. Scriem ce zic altii. Strategy-wise nu puteam rata drama Creatie vs. CS, intalnirea asta “intre generatii”.
Am inceput cu o replica a mea, ca sa ne asumam contentul 100%. Replica e dintr-o perioada in care lucram mult pe diaree :)
O perioada am tras un pic de Razvan: am scris cu brief pentru identitatea vizuala. Ca un client :) Am trecut “pe curat” toate perlele. M-am razgandit de 100 de ori cu numele paginii. Oficial, cam acum un an am dat drumul (ha ha, ii facem aniversarea acum, in anul Centenarului).
Proces de lucru
Irlandezu’ Vesel: Ca si la proiectele din agentii, am pastrat aceeasi diviziune a muncii: unul se ocupa de content si altul de vizual. Si impartim gloria democratic 50-50. Culegem de peste tot, din Geometry, din Ogilvy, fara discriminare. Primim si de la "cititori", dar majoritatea sunt auzite de noi, la prima mana. Si agentiile la care lucram contribuie cu citate, dar si noi doi „pe persoana fizica”.
Cristina Caloian: Eu sunt profesorul care scoate „perlele de la Bac” dintre lucrari. Mi le trimit si retrimit mie in gand, le verific cu Razvan, le “aproba” cam pe toate. Cativa dintre colegii care stiu de pagina vin la mine, loviti in moalele capului, “cine-a zis-o p-asta?”. Nu e de aici. Altii se jura ca nu mai stiu cand au zis-o „pe aia”, cand le zic. Altii nici nu stiu ca sunt pe pagina, poate isi vad replicile acum. Sorry, baieti, v-am furat glumele.
In rest, avem un semi content plan, executam in functie de cat timp are Razvan. Daca e ceva breaking news. intrerupem programul cu ceva care se potriveste cu subiectele zilei.
Situatii ofertante. Replici preferate
Cristina Caloian: Bomba cu ceas poate sa vina oricand. Un CD transpirat, in trecere intre sala de meeting si biroul lui, care arunca o perla din zbor in Creatie. Oameni nedormiti intorsi de la prezentare. Clientul care semneaza un mail cu un “Hai, doamne ajuta!”. Mailurile de la colegii din CS. Momente din prezentari, chiar ne gandeam poate facem o subcategorie, “Auzite-n prezentare” :)
Irlandezu’ Vesel: Preferata mea e postarea cu dublul sens al „psd-ului”. La inceput am fost convins ca e facatura doar ca sa apara la noi, asa de buna era. Viata bate creatia.
Cristina Caloian: Postarea cu “psd.ul” e a Artului meu de acum, lucra si a spus chestia asta cu multa candoare. Mie imi plac postarile cu TOV frustranto-smart:
Irlandezu’ Vesel: Iar datele ne spun ca cele mai populare sunt astea. Par un fel de declaratii de Click, nu inteleg de unde atatea like-uri.
Cum v-a intregit viata de agentie proiectul asta?
Irlandezu’ Vesel: Proiectul asta demonstreaza ca nu suntem creativi doar de la 9 la 5. Lumea continua sa se amuze-asa cum ne-am dorit, dovada sunt celebrul cuplu Like&Share de pe pagina. Altfel, pana la interviul asta, eu eram 80% undercover in agentie. Mai vorbim dupa.
Cristina Caloian: Ne luam si mai putin in serios, pana la urma nu facem operatii pe creier, cum zicea cineva. Am primit feedback-uri bune, chiar si de la clientii pe care i-am citat. Ne bucura mult feedback-ul de la client, normal :)
Fostii-actualii-viitorii nostri colegi nu stiu ce li se-ntampla. Avem ceva de Snowden&Kovesi. Ne-am implantat stenografi pe unde-am fost prin agentii. Suntem acoperiti pentru ca punem doar functia. Suntem? GDPR?
Promo?
Cristina Caloian: „El Clasico” Facebook Ads, o campanie de cateva zile. Am pus bugetul amandoi, am impartit banii la cafea. Am targetat fie mai jos - studenti emergenti din domeniu, fie mai sus - clienti/brand owneri. Admiratorii pubicitatii. Creatia nu rade asa mult la “perlele” ei, cred.
Unde vreti sa duceti pagina?
Irlandezu’ Vesel: E un proiect de suflet, nimic comercial si directia asta va fi pastrata. Altfel, la cat umor genereaza oamenii din agentii, n-o sa somam prea curand. Mi-ar placea sa stiu ca exista cineva care a facut pasul catre advertising urmarind pagina asta. Daca exista, sa ne dea un semn. Pentru cei care deja performeaza in advertising, e o confirmare ca si-au ales bine jobul.
Cristina Caloian: Poate facem niste tricouri, cani de birou, giveaways cu cele mai bune replici pentru colaboratorii nostri de suflet (special mention Andreea Madalina M.) Poate le trimitem si la client.
Lumea ar trebui sa ramana cu spiritul asta de Federatia Creatiilor Independente. Un fel de noaptea Deschisa a Agentiilor 24/7 care-ti vine in postarea de Facebook.
