[Noii publicitari] Codrina Cazacu (Publicis Romania): "In publicitate, cautatul de job e un job in sine"

Uneori, crizele existentiale (care vin cu adjectivul invariabil "mini" pus in fata) pot aduce lucruri bune. Pentru Codrina Cazacu (Account Manager, Publicis Romania) asa au functionat lucrurile atunci cand s-a pus problema unei cariere in comunicare.

Eu am ajuns sa lucrez in industrie in urma unei mini-crize existentiale care m-a super ambitionat sa ies din starea in care eram si sa-mi dovedesc ca pot sa fac orice vreau. 

Ca junior dornic sa intri in publicitate, nu e suficient sa iei la rand joburile de pe IQads si sa aplici la ele. Cineva trebuie sa iti mai si raspunda la aplicatii. Iar asta, spune Codrina, este un mare minus al industriei. Sau mai degraba al muncii de recrutare din industrie. 

[HR-ul] nu da feedback si tu stai si-astepti si-ti faci sperante si te gandesti ca eh, asta e, n-a fost sa fie. Dar nu ajungi sa stii de ce n-a fost sa fie, ca sa poti sa faci ceva in sensul asta.

A inceput cu un internship la Storience, acolo unde spune ca a invatat foarte multe lucruri intr-un timp foarte scurt. Apoi, in barca Publicis, unde s-a imprietenit cu toata lumea. Primul sau proiect a fost un de anvergura, asa cum ea insasi povesteste:

Primul meu proiect a fost sa fac designul pentru niste brichete. Veeeery exciting :)

Intrarea in publicitate

Nu cred ca a fost un moment de iluminare in care sa zic “Da frate, eu asta vreau: sa lucrez in publicitate!”, dar intotdeauna am stiut ca locul meu trebuie sa fie intr-un domeniu creativ. Faptul ca ma exprim cel mai bine vizual, prin fotografie si ca latura asta a mea e destul de bine dezvoltata m-a condus natural catre mediul publicitar, dupa mici ocolisuri in zona de cercetare de piata si branding.

Asteptari vs. realitate

Imaginea mea despre publicitate era foarte mult influentata de campaniile pe care le vedeam afara. Mi se parea ca e aceasta lume care naste idei minunate, pe care le imbraca in spoturi frumoase cu executii minutioase si visam sa fac si eu parte din ea.

Evident ca odata ce am ajuns sa lucrez in industrie am avut un reality check si mi-am dat seama ca e foarte posibil sa nu ajung vreodata sa fac o campanie de genul celor la care plangeam in fata laptopului. Dar ca pot face altele care sa imi aduca totusi satisfactie si bucurie si ca e un domeniu in care imi doresc sa fiu, pentru ca prin natura lui creativa si sociala imi poate deschide mai multe perspective ca oricare altul.

Joburi in publicitate

Eu am ajuns sa lucrez in industrie in urma unei mini-crize existentiale care m-a super ambitionat sa ies din starea in care eram si sa-mi dovedesc ca pot sa fac orice vreau. Asa ca am stat cred ca timp de o luna in continuu cu nasu-n anunturile de joburi de pe IQads si am aplicat la aproape orice job de agentie.

Partea nasoala a fost ca nu primeam raspunsuri la aplicatii si asta mi se pare unul dintre lucrurile care lipseste aproape cu desavarsire HR-ului in Romania. Ca nu da feedback si tu stai si-astepti si-ti faci sperante si te gandesti ca eh, asta e, n-a fost sa fie. Dar nu ajungi sa stii de ce n-a fost sa fie, ca sa poti sa faci ceva in sensul asta.

Partea mai amuzanta e ca dupa ce m-am angajat in Publicis, cred ca jumatate de an am tot primit telefoane si mailuri in care eram chemata la interviuri. Am ales sa ma duc la unul dintre ele, care a fost, din punctul meu de vedere, dezastruos. Pe repede-nainte, cu lipsa de interes in ceea ce priveste timpul meu si ceea ce aveam de zis… si asta n-a putut decat sa ma faca sa-mi doresc sa nu lucrez niciodata acolo.

Ca sa concluzionez, oportunitati exista, insa cautatul de job e un job in sine care te invata sa ai muuulta rabdare :)

Parcursul de pana acum

Primul pas in industria creativa a fost internshipul in agentia de branding Storience, care m-a invatat foarte multe intr-un timp foarte scurt. Si cred ca unul dintre cele mai importante lucruri a fost ca socoteala din facultate nu se pupa deloc cu cea din industrie. Asta mi-a fost super de folos cand am ajuns in Publicis, jumatate de an mai tarziu. Ne-am vazut, ne-am placut si aproape 3 ani mai tarziu inca vin cu drag la birou.

Workflow si primele proiecte

Hah, asta e o intrebare la care poate ar trebui sa dau un raspuns politically correct, dar adevaru-i ca nu prea exista un proces de induction in agentii. Da, sigur, la inceput iti vorbeste seful asa in mare de clienti si proiecte, dar cel mai bine inveti odata ce incepi efectiv sa lucrezi.

Eu am avut super noroc de colege care au avut rabdare sa imi raspunda la multele intrebari pe care le puneam si incredere sa imi dea proiecte pe mana, desi era primul meu job intr-o agentie. Asta a contat mult, pentru ca am invatat de la fiecare si treptat mi-am format propriul meu stil de lucru.

Si chiar daca la inceput faceam taskuri mici si joburi de DTP (primul meu proiect a fost sa fac designul pentru niste brichete – veeeery exciting :)) ) eram mereu curioasa de ce fac colegele mele si asta cred ca a contat foarte mult si m-a ajutat sa cresc.

Cu bune si rele in industrie

Eu am inceput in Publicis ca Account Executive si dupa primul an de lucru deja coordonam singura campanii integrate pentru unul din clientii pe care lucram. A fost o evolutie destul de rapida, in care au contat motivatia mea si dorinta de a invata dar si oamenii din echipa (atat colegii din CS cat si creativii).

Daca mi-ar fi spus cineva acum cativa ani ca cele mai bune prietene ale mele vor fi artul si copy-ul cu care lucrez pe brief-uri si feedback-uri imposibile de la client, as fi ras. Azi nu imi imaginez viata in agentie fara ele. Asa ca urmand proverbul “Omul sfinteste locul”, oamenii sfintesc publicitatea si o fac misto :)

Pe de cealalta parte, cel mai putin imi place dezorganizarea care din pacate e inevitabila in industrie si pe care eu o simt venind odata cu brief-urile de la clienti. Fie ca vin incomplete, fie ca cer ceva cand de fapt se vrea altceva, fie ca vin tarziu si cu deadline-uri scurte, dau peste cap nu doar procesul de creatie, dar si managementul de proiect. Dar na, la finalul zilei, cu bune si cu rele, we’re all doing the best we can. 

Ce cauti la un job?

Cel mai important mi se pare sa nu te plicitisesti si sa gasesti mereu oportunitati care sa te invete cate ceva nou. Iar asta pentru mine e valabil nu doar la job ci in general in fiecare aspect al vietii. De asta mi se pare important sa-mi lansez singura mici mini-provocari, atat pe plan profesional cat si personal.

Trei carti de citit

Nu-s toate carti de advertising, dar mi-au placut de-a lungul timpului Wally Ollins – Despre Brand pentru ca dragostea mea dintai va ramane brandingul, Amanda Palmer – Arta de a cere pentru ca m-a facut sa imi dau seama ca e ok sa accepti ca sometimes you can’t make it on your own si cam toate articolele de pe www.markmanson.net  pentru ca explica simplu lucruri care la prima vedere par larger than life.

Campanii preferate

Local imi place foarte mult ce face ING si mi-as dori ca mai multe branduri de la noi sa le urmeze exemplul. Desi sunt o banca, comunicarea lor e super calda si se vede ca isi inteleg bine publicul si ca isi doresc mereu sa vina in intampinarea nevoilor lui.

Iar global, I’m a sucker pentru campaniile brandurilor de sport, in special Nike (What are girls made of, Unlimited You si Find your greatness sunt preferatele mele), pentru ca sunt foarte empowering si pentru mine they really hit home in ceea ce priveste valorile pe care le am si modul in care lucrez pentru ele.

Pe langa asta, campaniile Diesel sub egida Go with the Flaw mi-au placut foarte mult la nivel de craft si mesaj.

Si on a more emotional level, campaniile Ikea Say no to Bullying si The Other Letter:)

Publicitatea de peste 20 de ani

Whoa, 20 de ani e a long shot, tinand cont ca lucrurile evolueaza foarte rapid, in special in ceea ce priveste tehnologia. Eu am mixed feelings legat de asta, pentru ca desi e minunat ca tehnologia ne ajuta sa avem informatia atat de aproape si sa fim conectati, uneori mi se pare ca e destul de intruziva si ca ne face sa uitam sa fim conectati pe bune unul cu altul.

Asa ca nu stiu ce sa zic… decat ca sper sa n-ajungem sa traim intr-un soi de Black Mirror si sa fim suficient de inteligenti incat sa folosim tehnologia in favoarea noastra si nu sa o lasam sa ne dezumanizeze de tot :)

Pensie de publicitar?

Adevarul e ca nu stiu ce sa raspund la intrebarea asta. Pe cat de mult ma tine on the tips of my toes ceea ce fac, pe atat de mult ma gasesc tanjind in ultima vreme dupa ceva al meu.

Nu stiu daca neaparat un business, poate un proiect personal pe care sa il cresc dupa sufletul meu. Cumva o idee in sensul asta exista, cred ca-mi trebuie doar curajul sa pun totul cap la cap si sa o scot in lume si sa sper ca o sa fie bine. Pana atunci, mai fac un pic frumos in agentie.