E gratis si dureaza cate o saptamana, dar nu chestiile astea il fac special. World Experience Festival, cunoscut in trecut si ca Festivalul Ambasadelor, este unul dintre cele mai frumoase festivaluri de la noi din cu totul alte motive. Ideea e sa mergeti sa vedeti cu ochii vostri (Parcul Titan, pana pe 9 septembrie), dar, pana atunci, i-am cerut Andreei Danescu, directorul acestei aventuri de 4 ani incoace, sa ne povesteasca ce si cum.
Culturi diverse, ambasade, artisti, comunitati de expati, minoritati etnice, imigranti, refugiati, artisti, experti culturali si chiar institutii din cadrul ONU - toti isi gasesc locul in cadrul festivalului si se lasa descoperiti. Si s-au facut progrese bune, in ultimiii ani.
Am plecat cu o prima editie cu aproximativ 30-40 de culturi participante, am ajuns in momentul de fata la 70.
Printre partenerii care sustin efortul de cateva zile in fiecare an, ne spune Andreea, se numara branduri precum LIDL, Coca-Cola HBC, BCR si Alexandrion. Si apropo de eforturi, daca vreti sa ascultati in Romania muzica live din Sudan, doar cu ocazia asta puteti s-o faceti.
Anul acesta am reusit sa aducem, cu sprjinul Ambasadei Sudan, o trupa in premiera din aceasta tara. Ahalina Folklore Group, care provin dintr-o zona unde muzica a fost interzisa decenii la rand.
Prima editie
Am inceput s-o pregatim in 2014: a fost o nebunie, o ambitie personala, un experiment, pornita din nimic, dintr-o penurie de astfel de evenimente ca oferta culturala pentru Romania prin care puteam sa o compar, iar pe partea mea dintr-o lipsa de experienta in domeniul diplomatic.
Eu provenind dintr-un cu totul alt domeniu profesional, am invatat pe parcurs, mai mult din greseli, cum ar trebui sa ma raportez la mediul diplomatic, asa incat sa le propun si sa dezvolt proiecte alaturi de ei.
Imi amintesc mai ales de greselile primei editii a festivalului, insa a fost si momentul in care am constientizat potentialul pe care il poate avea cu adevarat festivalul, ca este mai presus cumva ca directie de noi, ca organizatori, si se poate apropia mai ales de imaginea pe care noi, ca tara, o proiectam in restul lumii, apropo de deschiderea si curiozitatea cu care putem privi alte culturi din zone foarte indepartate geografic.
Conceptul
Cum poti aduce mai multe culturi mai aproape de romani (in conditiile in care avem peste jumatate din populatie care nu a iesit nici macar o data din tara)? Cum poti sa le incurajezi pe ele sa discute dincolo de cadrul institutional (in prima faza fiind vorba de ambasade), sa simta ca fac parte dintr-o singura lume, in ciuda faptului ca jumatate din glob e in stare de conflict si pare ca nu se mai intelege nimeni cu nimeni.
Am gandit un festival care sa ofere sanse egale de promovare si de expunere culturala tuturor tarilor, fara discriminari, fara a scoate in evidenta unele tari mai mult ca altele.
Un festival care sa permita oamenilor sa se apropie de reprezentantii acestor culturi de la care sa afle povesti direct de la sursa, fie ca vorbim de arta, muzica, cinematografie, gastronomie etc. prin care sa gaseasca elemente de legatura cu propria identitate culturala si nationala.
E nevoie, poate mai mult ca oricand, de o perceptie asupra lumii asa cum a avut-o Mandela, adica de afectiune si apreciere pentru restul popoarelor sau, cum o zic sud-africanii foarte bine “Ubuntu, Ubuntu”, care inseamna “Eu sunt pentru ca tu esti” si viceversa.
Schimbari: Am plecat cu o prima editie cu aproximativ 30-40 de culturi participante, am ajuns in momentul de fata la 70, am activat inclusiv comunitatile de expati, minoritatile etnice, imigranti, refugiati, artisti, experti culturali si chiar institutii din cadrul ONU.
De aici si schimbarea de nume a festivalului din acest an, pentru ca nu mai este vorba doar de ambasade (era denumit inainte Festivalul Ambasadelor), sunt participanti din toate zonele. Insa, mai presus de orice, proiectul are in ADN-ul lui inca de la prima editie educatia.
Nu e doar un festival cu spectacole, e un discurs de fapt, o interactiune foarte palpabila si plina de informatii a publicului din Romania, de toate varstele, cu multe state ale lumii care vin in intampinarea noastra cu toata deschiderea, doar sa avem ochi sa le vedem si urechi sa le auzim. Vine lumea la tine, mici fragmente macar, nu trebuie sa te mai duci tu in jurul ei :)
In timp, evenimentul a capatat un concept, iar tot programul graviteaza in jurul acestuia. Inainte, semana mai mult cu un bazar totul, poate si dintr-o lipsa mai mare de resurse umane si financiare, acum e totul destul de inchegat si are sens.
Adica editia din 2018 a World Experience Festival propune de fapt cum poti experimenta lumea prin intermediul muzicii, noi vazand acest element ca definitoriu pentru a explica publicului intr-un mod foarte simplu amprenta identitara pe care o lasa fiecare nationalitate participanta.
Echipa organizatorica
Suntem in aceasta formula ca echipa restransa incepand cu editia de anul trecut, adica eu, Alina, Dorian si Vadim, practic din fosta echipa a proiectului doar eu am ramas in picioare.
Am ajuns sa lucram impreuna mai ales pentru ca suntem prieteni buni, ne completam ca arii de expertiza, dar mai ales pentru ca festivalul in sine a creat o efervescenta in jurul nostru pe care n-as sti s-o descriu decat ca vedem cu totii ceea ce lasa proiectul in urma lui.
Ni s-au alaturat o multime de prieteni, colaboratori, parteneri, voluntari, pana si furnizorii tot prieteni ne-au devenit, tocmai pentru ca proiectul are puterea asta aproape invizibila de a face oamenii sa creada in el.
Dar, pentru ca e un "dar:, in continuare este extrem de dificil sa-l ducem la bun sfarsit in fiecare an, este mare nevoie sa ne mai crestem echipa si sa ne mai impartim din responsabilitati, pentru ca da, se lucreaza un an la el, incepem munca la urmatoarea editie imediat cand o terminam pe cea curenta, asa ca nu simtim deloc ca avem vreun moment de respiro intre sau capacitatea de a dezvolta si alte proiecte in paralel, festivalul este destul de acaparator.
Bugetul
Prima editie a fost facuta pe jumatate cu bani de acasa, apoi bugetul a crescut de la un la altul cu aproximativ 25% as zice, anul acesta chiar mai mult de atat fata de anul trecut, insa a crescut si timpul alocat.
Adica de la 4 zile am ajuns la o saptamana de festival si avem mai multe activitati fata de editiile trecute, asa ca nu prea simtim ca a crescut bugetul :)
Resursele noastre financiare provin de la proiecte castigate prin fonduri nerambursabile de la diverse institutii culturale publice, iar mare parte din sponsorizarile din partea companiilor (Lidl, Coca-Cola HBC, BCR si Alexandrion ne sunt alaturi anul acesta).
Dar e o lupta continua. Degeaba ai un concept si un plan de bataie brici daca nu ai nicio capacitate financiara sa le duci la capat. Spre exemplu, simt ca efectiv nu am reusit sa facem nici pe jumatate din ce ne-am propus initial pentru aceasta editie.
Provocarile festivalului
Gestionarea unui numar atat de mare de participanti, fiecare cu grijile, doleantele si specificul lui, sunt ambasade, institutii, artisti, expati si tot asa. Vorbim de participanti extrem de diversi, cu care trebuie sa ajungi la intelegere cumva, sa iti accepte conceptul si planul de bataie, sa-i si motivezi pe parcurs, sa mentii mereu legatura cu ei pe parcursul unui an.
Cea mai simpatica situatie este ca discutam poate si cu 20 de nationalitati odata intr-o zi, trebuie sa te adaptezi fiecarei culturi, nivelului de respect si protocol, acolo unde se cere.
Ne-am lovit de multe povesti si situatii amuzante in acest dialog cu ei de 5 ani aproape, incat am putea scrie un almanah; chiar ne-am gandit la un blog despre ce inseamna interactiunile cu atat de multe culturi deodata.
Am invatat cand sunt sarbatorile lor nationale, cand sunt posturile, cine, ce mananca, cum se danseaza pe muzica lor, cum se imbraca costumele lor, ce reprezinta fiecare piesa, tot soiul de picanterii si bizarerii ale fiecarei culturi, vorbe de duh, lucruri in care ei cred si la care tin si de care nu trebuie sa te atingi.
Colaborarea cu ambasadele
Noi trimitem invitatia de participare tuturor misiunilor diplomatice prezente in Romania, participa in masura posibilitatilor, pentru ca si pentru ele reprezinta un efort consistent si trebuie sa aiba personal si buget alocate ca sa se ocupe de festival si sa-l cuprinda in lista de activitati anuale.
Vorbim despre niste institutii de fapt, care functioneaza si ele conform unor norme birocratice, ca la noi, unde hotararile se iau in timp. Comunicam si pe cale oficiala cu ele, in majoritatea cazurilor este un nivel de protocol ridicat, asa se prezinta totul si se iau deciziile, insa, in spatele acestui dialog, de multe ori s-au format prietenii, pentru ca sunt deja ani de cand tinem legatura cu staff-ul diplomatic strain din tara.
Cel mai trist e cand vine momentul sa plece in tara de resort (ei sunt in misiune pe o durata de 4 ani), pare ca s-a rupt o bucatica de lume din festival ca si ei fac parte din povestea noastra in egala masura.
De obicei venim catre ei cu propunerea festivalului, conceptul editiei, documentarea facuta deja pe tara lor si cum vedem participarea lor, apoi discutam in ce masura pot contribui, financiar, uman, cu idei, orice. Dar asta presupune multe intalniri, conversatii, e mult mai dificil decat pare la o prima vedere.
Programul artistic
Programul artistic al festivalului nu este format mai ales din nume sonore, nu acesta este neaparat scopul, acum ca vorbim de muzica, tematica editiei, ci mai degraba de reprezentanti artistici foarte autentici ai culturii de care apartin si de oameni care fac eforturi considerabile ca sa-si mentina identitatea vie acolo unde se afla. Sunt oameni cu povesti teribil de interesante.
O parte ii aduce cu ajutorul impresarilor, pe altii cu sprijinul ambasadelor, pe altii chiar din randul comunitatii de expati si imigranti din tara. De exemplu, anul acesta am reusit sa aducem pe scena festivalului, cu sprjinul Ambasadei Sudan, o trupa in Romania in premiera din aceasta tara, este vorba de Ahalina Folklore Group, care provin dintr-o zona geografica unde muzica a fost interzisa sa fie cantata decenii de-a randul, din cauza regimului politic, care s-a sfarsit cu ruperea tarii pe din doua.
Cantai, puteai face puscarie, pentru ca puteai vorbi impotriva regimului. Insa cumva, cred ca asa cum a fost si cazul Romaniei pe perioada Comunismului, oamenii au reusit sa se descurce si sa-si mentina spiritual optimist, iar pentru sudanezi muzica a fost una dintre modalitati.
Si crede-ma, este fascinanta sonoritatea acelor locuri, dar si ei ca oameni, cum arata, cum danseaza, cum se imbraca, e un melanj intre cultura araba si Africana de-a dreptul hipnotizant, misterios. Chiar ne simtim norocosi ca reusim sa aducem pe scena festivalului un astfel de moment si reprezentanti care chiar isi vor expune cultura cu multa dragoste si adevar.
Vizitatori de tot felul
Vin oameni de toate varstele si toate tipologiile, de toate culorile, ca festivalul. Nu e un festival clasic, poate si pentru ca inca l-am mentinut cu intrarea libera, asa ca are acces oricine e curios. Daca vii la noi la festival, mai ales in zilele cand avem activitatile din outdoor, din Parcul Titan, o sa vezi atata culoare in jur, costume, feluri de a fi si atatea limbi vorbite.
Ceea ce ma bucura cel mai tare este ca in aceasta editie chiar am observat ca a inceput sa se formeze o comunitate de festivalieri destul de fideli, care au venit de la prima editie si care creste usor, usor si de la care mereu obtin feedback-uri bune apropo de ce merge bine, ce trebuie sa mai imbunatatim si asa mai departe.
Apropo de surprize, cel mai tare ma bucura reactia celor mai in varsta cand descopera culturile prezente si se bucura ca niste copii, apoi imi mai plac tinerii care imi zic ca se simt ca la Woodstock, asa mi-au povestit anul trecut niste vizitatori, ca la noi e ca la acel festival, doar ca sunt 7 zile de world peace.
Promovare
Comunicam despre festival continuu, pe tot parcursul anului, in social media si pe site-ul nostru. Anul acesta am facut o serie de 12 interviuri culturale foarte interesante cu cativa dintre ambasadorii misiunilor diplomatice care ne sunt mai apropiate.
Tonul comunicarii as zice ca e informal, educativ, ne adresam mereu cu apelativul “World People”, ca sa simta cei care ne urmaresc ca fac parte dintr-o comunitate a lumii, ca sunt cetateni ai lumii pe perioada festivalului.
Discutam si cu televiziuni, radio, bloggeri, dar ne folosim extrem de mult si de comunitatea tarilor participante care exista in tara, se duce vorba repede. Nu am apelat pana acum la OOH si alte forme de expunere prin publicitatea outdoor, am simtit ca bugetul poate fi directionat mai bine in partea de continut si logistica a proiectului, unde practic chiar investim peste 80% din buget in momentul de fata.
